ICCJ. Decizia nr. 2373/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2373/2012
Dosar nr. 8999/2/2011/a6
Şedinţa publică din 4 iulie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 27 iunie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 8999/2/2011(3490/2011, a admis în parte cererea formulată de inculpatul Ţ.S.I. iar în baza art. 160 alin. (3) C. proc. pen. a modificat controlul judiciar instituit în sarcina inculpatului Ţ.S.I. prin Decizia penală nr. 4072 din 21 noiembrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a încuviinţat ca inculpatul să poată părăsi localitatea de domiciliu şi ţara în perioada 1 - 17 iulie 2012, pentru a merge în concediu în Turcia.
Pentru a hotărî astfel s-a reţinut că instanţa de apel a reţinut că cererea formulată de inculpat este fondată în parte pentru două aspecte: cel referitor la plecarea în concediu de odihnă împreună cu soţia sa în Turcia în perioada 1 - 12 iulie 2012, perioadă pentru care se află la dosar voucherul de călătorie şi cazare şi cel referitor la necesitatea de a se deplasa la Bucureşti, întrucât a fost ales reprezentant al "Cluburilor de Fotbal în Sală" şi trebuie să participe la toate adunările generale ordinare şi extraordinare întrunite de către F.R.F. în calitatea sa de membru al Comitetului Executiv al F.R.F.
Împotriva acestei încheieri, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. a declarat, în termen legal, recurs, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti la data de 27 iunie 2012, în ceea ce priveşte menţinerea controlului judiciar pentru intimatul-inculpat Ţ.S., prin înlăturarea din încheierea atacată, a acordului instanţei ca intimatul-inculpat să se deplaseze în Bucureşti, în perioada 26 iunie - 5 septembrie 2012, arătând că aspectele invocate în cererea pentru modificarea controlului judiciar nu reprezintă motive întemeiate în sensul dispoziţiilor art. 1602 C. proc. pen.
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor aduse, dar şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că inculpatul Ţ.S.I. a fost ales reprezentant al cluburilor de fotbal să participe la adunările generale ordinare şi extraordinare întrunite de către F.R.F., ca membru al Comitetului Executiv al F.R.F., aşa cum rezultă din extrasul de pe site-ul F.R.F. din care rezultă componenţa Comitetului Executiv, aflat în xerox la dosarul cauzei.
În concret, Înalta Curte constată ca fiind reală împrejurarea că intimatul-inculpat, prin natura activităţii ce o desfăşoară este obligat să părăsească localitatea de domiciliu şi ţara pentru a se deplasa în afara acestor localităţi, pentru a-şi exercita această activitate.
Este de asemenea real, ca potrivit înscrisurilor depuse la dosar, intimatul-inculpat este preşedinte al Consiliului de Administraţie la firma SC "S." SA, care are numeroase contracte în derulare, în ţară, societate care este inclusă în categoria contribuabililor mari şi care potrivit activităţilor pe care le desfăşoară, are o serie de contracte comerciale în derulare, astfel încât pentru a se preîntâmpina un blocaj generat de imposibilitatea intimatului-inculpat de a se afla la sediul societăţii şi de imposibilitatea de continuare a activităţii specifice, prezenţa inculpatului la sediul societăţii apare ca necesară, ţinând cont şi de amploarea activităţilor derulate, ce au determinat includerea sa în categoria de contribuabili sus-menţionată.
Aceste considerente au determinat instanţa de apel să încuviinţeze ca intimatul inculpat să poată părăsi localitatea de domiciliu şi ţara în perioada 1 - 17 iulie 2012.
Faţă de considerentele ce preced, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. împotriva încheierii din 27 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 8999/2/2011(3490/2011).
Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 4 iulie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2869/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 30/2012. Penal. Propunere de arestare... → |
|---|
