ICCJ. Decizia nr. 239/2012. Penal. Excepţie de neconstituţionalitate. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 239/2012
Dosar nr.7558/1/2011
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 23 septembrie 2011, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contestaţia în anulare formulată de contestatorul G.M. împotriva deciziei penale nr. 4121 din 18 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 5096/2/2010.
În motivarea contestaţiei în anulare, contestatorul a invocat temeiul prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen., respective procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.
Potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie, fără a dispune citarea părţilor, în şedinţa publică din 26 ianuarie 2012.
Contestaţia în anulare formulată este inadmisibilă în principiu.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să impună admiterea în principiu a contestaţiei formulate.
Conform textului de lege mai sus-menţionat, prima condiţie pe care trebuie să o constate instanţa ca îndeplinită, este aceea a formulării cererii de contestaţie în termenul prevăzut de lege.
În cauză, aşa cum rezultă din lecturarea dosarului, cererea formulată de contestator a fost formulată la data de 21 septembrie 2011 (prin fax), iar hotărârea contestată a fost pronunţată la data de 18 noiembrie 2010, astfel că exercitarea căii de atac a avut loc după expirarea termenului prevăzut de art. 388 C. proc. pen.
Nici cea de a doua condiţie prevăzută de textul de lege nu este îndeplinită.
În cuprinsul cererii sale scrise, aflată la dosarul Înaltei Curţi, contestatorul a invocat expres motivul pe care se sprijină contestaţia, respectiv art. 386 lit. a) C. proc. pen.
Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că, în cauza în care s-a pronunţat hotărârea contestată, contestatorul nu a avut calitatea de parte.
Decizia penală nr. 4121 din 18 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, contestată în prezenta cauză, a avut ca obiect recursul declarat de inculpatul C.M.P. împotriva dispoziţiei referitoare la respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din conţinutul dispozitivului deciziei penale nr. 1543 din 8 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosar nr. 5096/2/2010.
Drept urmare, din moment ce calea de atac a recursului a fost exercitată de inculpatul C.M.P., se impunea efectuarea procedurii de citare doar cu recurentul C.M.P., care a invocat excepţia de neconstituţionalitate şi a uzat de calea de atac prevăzută de lege.
Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul G.M. împotriva deciziei penale nr. 4121 din 18 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul G.M. împotriva deciziei penale nr. 4121 din 18 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 5096/2/2010.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2393/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 238/2012. Penal → |
|---|
