ICCJ. Decizia nr. 2393/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2393/2012
Dosar nr. 5238/87/2011
Şedinţa publică din 11 iulie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin sentinţa penală nr. 27 din 28 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia penală, după ce i-a a fost respinsă, ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, a fost condamnat inculpatul I.C. la 4 ani închisoare şi 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74-76 C. pen.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen.
A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă S.M.T.M. şi obligat inculpatul la plata sumei de 917 RON, către aceasta, cu titlu de despăgubiri civile.
S-a luat act că partea vătămată M.V. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
S-a dispus confiscarea obiectului corp delict - drujbă având lungimea ferăstrăului metalic de circa 39 cm.
A fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, de la 1 noiembrie 2011, la zi, 28 februarie 2012 şi menţinută starea de arest preventiv a inculpatului.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare statului, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 26 octombrie 2011, inculpatul şi fratele său au mers cu căruţa la pădure pentru a aduna crengi şi au consumat băuturi alcoolice - 2 litri de bere şi 2 litri de vin.
În jurul orelor 1700 s-au deplasat cu acelaşi atelaj pe D.J. 546, în sensul de mers spre comuna L., pentru a tăia lemnele unei cunoştinţe, fapt pentru care inculpatul a luat de la locuinţă sa drujba, având lungimea fierestrăului metalic de circa 39 cm.
În apropierea locuinţei părţii vătămate, l-au văzut pe fiul acesteia M.F.M. şi s-au oprit să vorbească cu el, apoi inculpatul a luat drujba din căruţă şi după ce a pornit-o, a manevrat-o spre membrele inferioare ale martorului, care a sesizat de pe telefonul mobil organele de poliţie.
Martora M.C. a observat cele întâmplate, a strigat-o pe partea vătămată şi în timp ce aceasta se apropia de căruţă cu intenţia să-l salute pe l.V., inculpatul a luat din nou drujba, a acţionat sistemul de pornire şi, având fierăstrăul în stare de funcţionare, s-a apropiat din faţă de M.V. şi i-a cauzat acestuia leziuni în zona cervicală.
Având în vedere modalitatea în care a acţionat, obiectul folosit - drujba cu ferăstrău metalic, acţionată mecanic, zona anatomică vizată - zona cervicală, leziunile cauzate, faptul că inculpatul a lovit partea vătămată cu intensitate, fără să aibă loc vreo discuţie ori să fie provocat, a format instanţei convingerea că a intenţionat să o ucidă; s-a conchis că fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 20, rap.la art. 174-175 lit. i) C. pen.
La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 52 şi 72 C. pen., ţinând cont atât de împrejurările comiterii faptei - pe fondul consumului de alcool, fără vreo provocare din partea victimei, cu un obiect tăietor, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut şi regretat fapta săvârşită, aşa încât s-a apreciat că scopul legii penale va putea fi atins prin condamnarea la pedeapsa închisorii de 4 (patru) ani, ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74-76 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, inculpatul I.C., criticând-o pentru netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi rejudecând, în fond, reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia şi al aplicării art. 861 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 123 din 20 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, a fost dedusă prevenţia la zi şi menţinută starea de arest aacestuia.
Totodată inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se decide astfel, instanţa de apel a reţinut că în raport cu obiectul vulnerant folosit (drujbă cu ferăstrău metalic), de zona anatomică vizată (cervicală) şi de urmarea cauzată (plagă de 17 cm lungime), elocventă prin planşa foto, instanţa fondului a stabilit corect încadrarea juridică ca fiind tentativă la omor calificat şi nicidecum loviri sau alte violenţe, intenţia inculpatului (cel puţin indirectă) fiind de a suprima viaţa victimei.
Critica inculpatului referitoare la greşita individualizare a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare este nefondată, în condiţiile în care prima instanţă a aplicat o pedeapsă de 4 ani închisoare, redusă sub limita minimă prevăzută de textul sancţionator (şi acesta redus ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.), prin reţinerea circumstanţelor atenuante, respectiv lipsa antecedentelor penale şi atitudinea sinceră manifestată de inculpat. În raport cu gradul de pericol social extrem al faptei, reflectat prin modul concret de comitere (tăierea părţii vătămate cu o drujbă), împrejurările săvârşirii (inculpatul se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, anterior l-a ameninţat şi pe martorul M.F.M.) şi urmarea care s-ar fi putut produce (decesul părţii vătămate), Curtea a apreciat că nu se justifică a se da o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante acordate de instanţa de fond.
Împotriva acestei decizii inculpatul I.C. a declarat, în termen legal, recursul de faţă, prin care, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a solicitat ca prin acordarea unei eficienţe sporite circumstanţelor atenuate prevăzute de art. 74 lit. a) şi lit. c) C. pen. (faţă de conduita bună înainte de săvârşirea faptei, recunoaştere şi regret, lipsa antecedentelor penale) să se procedeze la o reindividualizare a pedepsei, în sensul reducerii mai accentuate a acesteia sub minimul special şi al aplicării art. 861 C. pen.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului.
Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, iar prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în Partea Specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop şi atenţionarea celorlalţi destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât şi scopul imediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înţelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârşi noi infracţiuni, ignorându-se valenţele educative şi intimidante ale pedepsei pronunţate faţă de ceilalţi membri ai societăţii.
Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri şi deprinderi ale acestuia şi a inocula valenţe comportamentale în strictă concordanţă cu cerinţele de respectare a dispoziţiilor cuprinse în normele de drept penal.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut în mod corect, pe baza probelor administrate, fapta şi vinovăţia inculpatului şi au făcut o încadrare corespunzătoare în dispoziţiile legii penale; sub acest aspect instanţa de fond, confirmată de instanţa de apel, a apreciat judicios atunci când a făcut aplicarea atât a art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu consecinţa reducerii semnificative,(cu 1/3) a limitelor - minimă şi maximă ale pedepsei, cât şi a art. 74 alin. (1) lit. a) şi lit. c) şi a art. 76 C. pen., cu consecinţa coborârii pedepsei sub minimul special determinat după cum s-a arătat, mai sus, adică sub 5 ani închisoare. Aşa fiind, Înalta Curte apreciază că o reindividualizare a pedepsei - sub aspectele solicitate de inculpatul-recurent (găsite neîntemeite de instanţa de apel) nu poate intra în discuţie, avându-se în vedere, mai ales gradul ridicat de pericol social al faptei, şi a (făptuitorului) evidenţiat de modul şi de circumstanţele în care inculpatul a conceput-o şi săvârşit-o datele ce caracterizează persoana sa, finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen. putând fi realizată, după cum judicios au apreciat instanţa de fond şi cea de apel, numai prin executarea efectivă, într-un loc de deţinere, a sancţiunii penale, în cuantumul stabilit.
Faţă de considerentele ce precedă, avându-se în vedere şi faptul că, verificându-se Decizia atacată în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 123 din 20 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 1 noiembrie 2011, la 11 iulie 2012.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iulie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 24/2012. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 239/2012. Penal. Excepţie de... → |
|---|
