ICCJ. Decizia nr. 2342/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2342/2012
Dosar nr. 2024/85/2010/a10
Şedinţa publică din 29 iunie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 21 iunie 2012 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 2024/85/2010 a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului R.O. arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 39 din 22 septembrie 2009 emis de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 4919/108/2009.
S-a dispus ca pe durata măsurii preventive inculpatul nu poate părăsi localitatea fără încuviinţarea instanţei şi a fost obligat să respecte următoarele obligaţii.
a) să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat,
b) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat,
c) să nu-şi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei.
d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme,
e) să nu se apropie de persoanele împreună cu care a comis faptele, martori, experţi şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect.
A desemnat să supravegheze inculpatul, Poliţia Municipiului Arad.
S-a pus în vedere inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credinţă a măsurii aplicate sau a obligaţiilor stabilite măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive, în condiţiile legii.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului. Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea de Apel a reţinut că temeiurile care au determinat luarea şi menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului R.O. s-au modificat şi nu mai impun menţinerii stării de arest a acestuia, respectiv lăsarea în libertate nu mai prezintă un pericol concret pentru ordinea publică în sensul că o altă activitate infracţională nu mai poate desfăşura faţă de durata arestului preventiv, care a depăşit un termen rezonabil şi faţă de probele administrate în cauză.
S-a mai reţinut că cea de a doua garanţie instituită de art. 5 parag. 3 din C.E.D.O. pentru persoana arestată sau deţinută este aceea ca ea să fie judecată într-un termen rezonabil sau să fie eliberată în cursul procedurii. Punerea ei în libertate poate fi subordonată unei garanţii, care să asigure prezentarea persoanei în cauză în faza de judecată a cauzei de către judecătorul competent.
În aceeaşi ordine de idei, s-a reţinut că în materie penală, art. 6 parag. 1 din C.E.D.O. recunoaşte oricărei persoane învinuite de săvârşirea unei infracţiuni dreptul de a obţine într-un termen rezonabil, o decizie definitivă cu privire la temeinicia şi legalitatea acuzaţiei ce i se aduce.
Curtea de Apel a reţinut că existenţa şi persistenţa unor indicii grave de vinovăţie constituie, este fără îndoială unul din factorii pertinenţi spre a fi menţinută o detenţie preventivă, dar numai o bănuială legitimă de participare la săvârşirea unei infracţiuni grave chiar dacă rămâne un factor pertinent nu legitimează prin ea însăşi o lungă detenţie preventivă, aşa cum este cazul în speţă.
S-a apreciat că în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen. raportat la cea de a doua garanţie instituită de art. 5 parag. 3 din C.E.D.O., garanţie referitoare la faptul că persoana arestată sau deţinută să fie judecată într-un termen rezonabil sau să fie eliberată în cursul procedurii. Punerea ei în libertate poate fi subordonată unei garanţii, care să asigure prezentarea persoanei în cauză în faţa instanţei astfel că, în condiţiile în care inculpatul R.O., este cercetat şi condamnat în primă instanţă pentru o infracţiune gravă, este oportun şi legal a se lua faţă de acesta măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu - art. 136 alin. (1) lit. b), rap. la art. 145 C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia solicitând menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului R.O.
Recursul declarat este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 139 alin. (1) C. proc. pen., măsura preventivă se înlocuieşte cu o altă măsură preventivă, când se schimbă temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Arestarea inculpatului a fost dispusă în temeiul prevederilor art. 148 lit. f) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, 175 lit. i), 176 lit. a) C. pen. şi lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 148 alin. (1). lit. f) C. proc. pen., arestarea inculpatului se poate dispune dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen. şi dacă inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prin sentinţa penală nr. 188 din 24 octombrie 2011 Tribunalul Sibiu, a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de 15 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, 175 lit. i), 176 lit. a) C. pen. şi lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. reţinând, în esenţă, că în noaptea de 21/22 mai 2004, inculpatul R.O. a urmărit victima împreună cu alte două sau trei persoane, i-au blocat autoturismul acesteia în dreptul magazinului B. din Arad, au lovit, pentru a intimida, parbrizul maşinii victimei cu un corp vulnerant, posibil crosă, de golf, au scos-o cu forţa din autoturism, cu intenţia de a o duce la prietena unuia dintre ei, apoi când a reuşit să scape din maşină a acroşat-o cu maşina şi împreună cu cei rămaşi încă neidentificaţi au lovit-o cu pumnii şi picioarele, au urcat-o din nou în maşină şi apoi au transportat-o înspre poligonul aflat în spatele ştrandului, iar după ce victima a scăpat din nou din maşină în apropierea locului în care a fost găsită şi după ce i-au aplicat multiple lovituri în zone vitale, cu pumnii, picioarele şi cu o crosă la nivelul abdomenului, au părăsit-o pe câmp, astfel că aceasta a agonizat urmare gravelor şi prelungitelor agresiuni exercitate asupra sa, apoi au abandonat-o, victima agonizând şi decedând în ziua următoare.
Înalta Curte reţine că în raport de faptele presupus a fi săvârşite de inculpat atât prima condiţie prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen. referitoare la cuantumul pedepsei închisorii este îndeplinită cât şi cea de a doua condiţie prevăzută de acelaşi text de lege şi constată că în mod greşit prima instanţă a reţinut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive s-au modificat.
De altfel, prin încheierea din 08 mai 2012 Curtea de Apel Alba Iulia, cu ocazia verificării legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului a menţinut starea de arest a acestuia apreciind că subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, întrucât lăsarea în libertate a inculpatului va genera un sentiment de insecuritate socială raportat la natura şi gravitatea faptelor presupus a fi comise de inculpat.
Totodată, aceeaşi instanţă la data de 05 iunie 2012 a respins cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea, motivat de faptul că lăsarea în libertate a acestuia ar avea ca efect nerealizarea scopului măsurii arestării preventive.
Între acest moment şi data pronunţării încheierii atacate s-a procedat la audierea unui martor propus de inculpat, respectiv numitul P.D. care a făcut referiri în special la dosarul în care acesta a fost cercetat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru suspiciunea comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen. şi la zvonurile privind participarea fiului său, numitul P.Ş.C. la faptele de care e acuzat inculpatul R.O.
De asemenea, au fost depuse de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, copia unei autorizaţii de interceptare a unor convorbiri telefonice şi două procese-verbale de redare a unor convorbiri telefonice din care rezultă informaţii în sensul comiterii de către inculpat a infracţiunilor pentru care este cercetat.
Astfel că, apreciem că de la ultima menţinere a arestării dispusă în cauză nu a intervenit vreun element nou care să impună lăsarea în libertate a inculpatului.
De altfel, lăsarea în libertate a inculpatului este de natură să inducă în rândul cetăţenilor societăţii un sentiment de nesiguranţă că pot deveni şi ei victime unor astfel de fapte antisociale; lăsarea în libertate a inculpatului poate să constituie un motiv de sporire a neîncrederii cetăţenilor în actul de justiţie, în incapacitatea organelor abilitate ale statului de a restabili ordinea de drept încălcată. Omul, constituie valoare supremă a societăţii, dreptul la viaţă fiind un drept fundamental al individului, garantat prin Constituţia României şi Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului. Faptul că un individ care a lipsit de libertate în mod ilegal şi a suprimat viaţa unei persoane se plimbă în libertate în timp şi spaţiu, este de natură să tulbure grav ordinea publică.
Aşadar, fiind îndeplinită şi cea de-a doua condiţie prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen., cea privind pericolul pe care-l prezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului.
În cauză, nu se poate vorbi de o depăşire a termenului rezonabil atâta timp cât inculpatul este trimis în judecată pentru infracţiunile de omor calificat şi lipsire de libertate în mod ilegal, infracţiuni complexe, care pentru aflarea adevărului, sunt necesare administrarea unor probe pertinente şi concludente şi faţă de complexitatea cauzei nu se poate trage concluzia că a fost depăşită durata rezonabilă a măsurii preventive, nefiind vorba de o inactivitate a organelor judiciare.
Pe cale de consecinţă, în baza prevederilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. d) C. proc. pen., recursul va fi admis, încheierea penală recurată va fi casată şi rejudecând, în temeiul prevederilor art. 3002 C. proc. pen., raportat la prevederile art. 160b C. proc. pen. se va menţine măsura arestării preventive a inculpatului.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în recurs, vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu a inculpatului până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 25 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva încheierii din 21 iunie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 2024/85/2010.
Casează, în parte, încheierea atacată şi rejudecând, menţine măsura arestării preventive a inculpatului R.O.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu a inculpatului până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 25 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 237/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2177/2012. Penal → |
|---|
