ICCJ. Decizia nr. 2439/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea nr. 67/ P din 10 iulie 2012, pronunțată în dosar, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a luat în examinare cererea având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul P.I.A. - deținut în I.P.J. Constanța, Centrul de Reținere și Arestare Preventivă.
După admiterea în principiu, în raport de datele rezultate din dosarul de urmărire penală și din înscrisurile depuse în circumstanțiere, Curtea, constatând că în cauză, se mențin temeiurile avute în vedere cu ocazia arestării preventive și că există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să zădărnicească aflarea adevărului, sau să îngreuneze buna desfășurare a judecații în ce privește ascultarea denunțătorilor și a martorilor propuși în cauză, în temeiul art. 1608a alin. (6) C. proc. pen. a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului P.I.A. - fiul lui Ș. și I., deținut în Arestul I.P.J. Constanța.
în termen legal, inculpatul P.I.A. a declarat recurs împotriva încheierii menționate, susținând că motivarea instanței în respingerea cererii formulate datorită faptului că există date că ar încerca zădărnicirea aflării adevărului nu are o referire concretă.
în această ordine de idei a susținut că nu ar mai putea influența sau zădărnici aflarea adevărului, întrucât în cauză s-a prezentat materialul de urmărire penală, recunoaște toate faptele, însă nu a uzat de procedura simplificată prevăzută de dispozițiile art. 3201C. proc. pen. pentru a nu îngreuna situația coinculpatului și din demnitate față de acesta.
Nu în ultimul rând a precizat că odată lăsat în libertate va respecta toate obligațiile ce i se vor impune.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din masurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.
Art. 148 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, potrivit art. 1602și urm. C. proc. pen., atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecații instanța poate dispune liberarea provizorie sub control judiciar, dacă consideră că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege.
Cu referire la motivele de recurs invocate, se reține că instanța de fond, la 10 iulie 2012 a constatat că nu este oportună liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului P.I.A., întrucât o astfel de măsură preventivă nu asigură îndeplinirea scopului prevăzut de art. 136 alin. (1) C. proc. pen., iar elementele invocate în apărare nu au relevanță în cauză, întrucât, ca și caracterizările personale, nu sunt circumscrise condițiilor prevăzute de art. 1602C. proc. pen.
în raport de actele dosarului, înalta Curte constată că la data de 09 iulie 2012 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța rechizitoriul emis de către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța în dosar, prin care se dispunea trimiterea în judecată a inculpatului P.I.A. - fiul lui Ș. și I., pentru săvârșirea a două infracțiuni concurente de trafic de influență, prevăzute și pedepsite de art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 257 alin. (1) C. pen. și art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 257 alin. (1) C. pen., formându-se astfel dosar cu termen de soluționare la data de 11 septembrie 2012.
în esență s-a reținut că, din probatoriul administrat în cauză a rezultat că inculpatul P.I.A., prevalându-se de calitatea de ofițer de poliție judiciară în cadrul IPJ Constanța - Serviciul de Investigare a Fraudelor, în intervalul 3 - 14 mai 2012 a pretins de la denunțătorul P.C.F., prin intermediul denunțătorului D.F. dar și nemijlocit remiterea unei sume importante în valută, în scopul de a interveni pe lângă șefii săi ierarhici, nominalizați, în vederea clasării unei lucrări ce avea ca obiect verificarea activității SC P.G.D.E. SRL Năvodari iar în perioada 14 mai 2012 - 15 iunie 2012 acționând similar, însă în baza unei rezoluții distincte, a pretins de la aceiași denunțători remiterea sumei de 4.000 euro pentru a-și trafica influența față de colega sa de serviciu A.M., în scopul clasării lucrării privind verificarea activității SC P.G.D.E. SRL Năvodari.
în acest sens, înalta Curte constată că este nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, impunându-se astfel menținerea măsurii preventive dispusă față de acesta pentru buna desfășurare a procesului penal, în scopul administrării tuturor probelor și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele în vederea aflării adevărului, în acest stadiu procesual fiind finalizată urmărirea penală și instanța investită cu trimiterea în judecată a inculpatului.
în acest context, măsura arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare și până la rămânerea definitivă a acesteia, deoarece a fost luată pe baza presupunerii rezonabile, în sensul comiterii unei infracțiuni și nu tinde să reprezinte o executare anticipată a pedepsei, durata nedepășind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil, având în vedere complexitatea cauzei și faptul că până în prezent nu a fost pronunțată o hotărâre în cauză.
Totodată, înalta Curte constată că măsura preventivă luată față de inculpat este totuși de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestuia, în condițiile art. 5 par. 1 lit. a) din CEDO.
Nu în ultimul rând, s-a avut în vedere vătămarea adusă relațiilor sociale, împrejurarea că inculpatul era ofițer de poliție judiciară având ca atribuții cercetarea penală în cauze penale complexe, faptul că inculpatul are relații anterioare de prietenie cel puțin cu unul din denunțători și din aceea că, prin specificul activităților profesionale desfășurate anterior, cunoaște și poate contacta persoane implicate în soluționarea propriei cauze.
Este de menționat că, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, inculpatul a pretins sume de bani, dintre care o parte le-a și primit, tocmai pentru a zădărnici aflarea adevărului sau pentru că, în cauze penale sau aflate în lucru la organele de poliție, să se dispună alte soluții decât cele care în mod obișnuit s-ar fi impus.
în raport de aceste considerente, înalta Curte constată că inculpatul prin însăși profesia și activitatea pe care le desfășura era obligat să asigure respectarea legii și nu că ajutându-se de profesie să denatureze scopul acesteia.
De asemenea, s-a avut în vedere gravitatea sporită a faptelor pentru care este cercetat inculpatul, atât prin prisma calității sale în care a acționat, prin natura faptelor (infracțiuni de corupție), dar și prin natura activității desfășurate de cei asupra cărora se susține că s-ar fi exercitat traficul de influență, inculpatul implicându-se în soluționarea ilegală a unor cauze și lucrări.
Așa după cum și prima instanța a reținut, aceste constatări fac ca înscrisurile în circumstanțiere, constând în caracterizări emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanta și I.P.J. Constanța precum și de preotul paroh al bisericii frecventate de inculpat, să nu fie relevante în cauză, întrucât imaginea pe care inculpatul și-a creat-o în mod aparent nu este cea reală.
în raport de toate argumentele anterior prezentate, înalta Curte constată că în mod corect s-a dispus de către Curtea de Apel Constanța respingerea ca neîntemeiată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Ca atare, încheierea pronunțată la 10 iulie 2012 este legală.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpatul P.I.A. nefiind fondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
în baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2441/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2330/2012. Penal → |
|---|
