ICCJ. Decizia nr. 2431/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 54/ F din 01 februarie 2012 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosar s-a dispus în baza art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b C. pen. condamnarea inculpatului L.M. la pedeapsa închisorii în cuantum de 15 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat (faptă săvârșită la 13 octombrie 2011).
în conformitate cu dispozițiile art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului L.M. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.
în temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului L.M., iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa închisorii astfel aplicată acestuia perioada executată în stare de reținere și arest preventiv începând cu 14 octombrie 2011 la zi.
S-a constatat că nu au fost formulate pretenții civile în cauză.
în temeiul dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a unui cuțit cu lungimea de 30 cm. și lungimea lamei de 17 cm., folosit la săvârșirea infracțiunii.
în conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond, Tribunalul Galați, a avut în vedere că prin rechizitoriul cu nr. 1057/P/2011, întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și înregistrat la această instanță sub nr. 12654/121/2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L.M. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, cu reținerea stării de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 174 alin. (1) - art. 174 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.
S-a dispus totodată prin același rechizitoriu neînceperea urmăririi penale față de același inculpat în ceea ce privește infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de dispozițiile art. 180 alin. (1)1 C. pen. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia.
S-a reținut, în esență, prin actul de sesizare mai sus menționat, faptul că la data de 13 octombrie 2011, pe fondul consumului de alcool și în urma unui conflict, inculpatul L.M. a aplicat victimei L.A. (unchiul său) multiple lovituri cu un obiect tăietor înțepător (cuțit) în zone vitale, provocându-i plăgi înțepat tăiate penetrante, perforante, toracice și abdominale, decesul acesteia datorându-se insuficienței circulatorii acute prin hemoragie masivă.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: procesul verbal de sesizare (telefonică), procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă, procesul verbal de ridicare a obiectelor de îmbrăcăminte aparținând inculpatului, fișa de constatări preliminare și raportul medico-legal de necropsie nr. 375 din 14 octombrie 2011 întocmit de Serviciul Clinic de Medicină Legală Galați, concluzionând faptul că moartea victimei L.A. a fost violentă, datorându-se insuficienței circulatorii acute prin hemoragie masivă consecutivă unor plăgi înțepat tăiate penetrante, perforante, toracice și abdominale, care pot data din 13 octombrie 2011; aceste leziuni se susține că au putut fi produse prin lovire activă cu corpuri înțepătoare-tăietoare, între ele și moartea victimei existând legătură directă și necondiționată de cauzalitate, declarațiile martorilor L.G., L.V., M.E., D.S., L.F., D.C., D.M., Ț.J., procesul verbal de fixare fotografică a leziunilor martorului L.G. - tatăl inculpatului și planșa fotografică aferentă, toate acestea coroborate cu declarațiile inculpatului de recunoaștere a infracțiunii reținute în cauză.
Anterior începerii cercetării judecătorești în prezenta cauză, inculpatul, asistat de apărător, a declarat că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței înțelegând să recurgă la procedura prevăzută de art. 3201C. proc. pen., sens în care inculpatul a fost audiat - fila 24 dosar - judecata având loc în baza probelor administrate în faza urmăririi penale.
Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 82/ A din 9 aprilie 2012, a admis, apelul declarat de inculpatul L.M. împotriva sentinței penale nr. 54/ F din 01 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar și, în consecință:
A desființat în parte sentința penală nr. 54/ F din 1 februarie 2012 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
A redus de la 15 ani și 6 luni închisoare la 11 ani și 6 luni închisoare, pedeapsa principală aplicată inculpatului L.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), și art. 3201alin. (7) C. proc. pen.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
A menținut starea de arest a inculpatului L.M. și a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive începând cu 14 octombrie 2011 la zi.
împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., susținând că pedeapsa aplicată inculpatului a fost greșit individualizată de către Curtea de Apel Galați în raport de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite.
în raport de aceste aspecte coroborate cu circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și cele personale ale inculpatului, care era cunoscut cu un comportament violent, fiind sancționat cu mai multe amenzi administrative și condamnări anterioare, în prezent aflându-se în stare de recidivă postexecutorie, s-a solicitat admiterea recursului și majorarea pedepsei aplicate inculpatului.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați este nefondat.
Analizând decizia atacată prin prisma motivului de recurs invocat de Parchet, înalta Curte constată că hotărârea instanței de control judiciar este legală și temeinică.
Instanța de control judiciar în mod corect a apreciat apelul inculpatului fondat, cu consecința micșorării cuantumului pedepsei aplicate de către instanța fondului, având în vedere că inculpatul a avut o atitudine sinceră recunoscând fapta în modalitatea reținută în actul de sesizare și a solicitat ca instanța să facă aplicarea prevederilor art. 3201alin. (7) C. proc. pen.
Deși instanța de fond a judecat cauza în procedura simplificată prevăzută de art. 3201alin. (7) C. proc. pen., a omis să treacă în dispozitiv (partea dintr-o hotărâre judecătorească care este pusă în executare) această dispoziție legală, cu toate că a reținut acest aspect în motivarea hotărârii judecătorești.
în același context juridic, instanța de apel a reținut că limitele de pedeapsă rezultate în urma aplicării dispozițiilor art. 3201alin. (7) C. proc. pen. la dispozițiile art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. se situează între 10 ani și 16 ani și 7 luni închisoare.
Or, având în vedere aceste limite, pedeapsa principală de 15 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului de către instanța de fond apare ca disproporționat de mare, situându-se către limita superioară. Starea de recidivă în care se afla inculpatul nu justifică orientarea pedepsei către maximul special, deoarece din analiza fișei de cazier judiciar rezultă ca deși inculpatul are antecedente penale, acesta nu a mai fost condamnat pentru infracțiuni contra vieții sau integrității corporale a persoanei, în antecedente inculpatul având condamnări pentru infracțiuni de furt și violare de domiciliu.
Astfel, pedeapsa aplicată este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a făptuitorului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Așa fiind înalta Curte constată că, la stabilirea pedepsei s-au avut în vedere gradul de pericol social al acestui gen de fapte, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, modalitatea de săvârșire, recrudescența lor, precum și atitudinea procesuală a inculpatului.
Față de toate aceste aspecte, se apreciază că pedeapsa stabilită de instanța de apel a fost just individualizată, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se justifică reaprecierea cuantumului acesteia.
Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea l-a respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispus potrivit dispozitivului prezentei decizii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2330/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2212/2012. Penal → |
|---|
