ICCJ. Decizia nr. 2449/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2449/2012
Dosar nr. 5892/2/2011
Şedinţa publică din 20 iulie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 11 iulie 2012 a Curţii de Apel, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 5892/2/2011 (2357/2011), pe rol fiind soluţionarea cauzei penale privind pe inculpaţii G.N.A. şi S.M.C. cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 257 alin. (1) şi (2) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 257 alin. (1) şi (2) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 257 alin. (1) şi (2) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 215 alin. (1) C. pen., art. 292 C. pen. şi art. 23 lit. b) şi c) din Legea nr. 656/20002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., inculpatul G.N., prin apărător, a solicitat admiterea cererii de modificare a controlului judiciar, în sensul ridicării interdicţiei de a părăsi limita teritorială a mun. Bucureşti şi înlocuirea cu interdicţia de a părăsi limita teritorială a ţării.
Apreciind că cererea este neîntemeiată, în raport de faptul că inculpatul nu a adus nici o dovadă care să justifice modificarea măsurii dispusă în cauză, Curtea, printr-o minută separată, a dispus respingerea cererii.
În termen legal, împotriva încheierii sus-menţionate, inculpatul G.N. a formulat recurs, susţinând, sub aspectul nelegalităţii încheierii atacate, că soluţionarea cererii s-a făcut fără ascultarea sa, încheierea pronunţată fiind nelegală întrucât nu s-au respectat dispoziţiile art. 1608a şi art. 341 C. proc. pen.
Pe cale de consecinţă, a susţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 197 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., în raport de care a solicitat casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
În ceea ce priveşte temeinicia cererii a susţinut că după momentul eliberării sale şi-a înfiinţat o societate comercială, cu specific de consultanţă, pentru asigurarea mijloacelor financiare de existenţă şi întreţinere a familiei.
În raport de specificul activităţii desfăşurate, care presupune deplasări în ţară, precum şi de faptul că cercetarea judecătorească este aproape finalizată, toţi martorii şi denunţătorul fiind audiaţi, astfel că nu există riscul influenţării desfăşurării procesului penal, şi pentru a se asigura o echitate şi în raport de coinculpatul S.M., a solicitat admiterea recursului şi înlocuirea interdicţiei de părăsire a limitei teritoriale a Municipiului Bucureşti cu interdicţia de a nu părăsi teritoriul ţării.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Analizând încheierea recurată, Înalta Curte constată că deşi s-a consemnat în practicaua încheierii pronunţată la data de 11 iulie 2012 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 5892/2/2011 (2357/2011) că apărătorul inculpatului G.N.A. a solicitat „la acest moment admiterea cererii de modificare a controlului judiciar, în sensul ridicării interdicţiei de a părăsi limita teritorială a municipiului Bucureşti şi înlocuirea cu interdicţia de a părăsi limita teritorială a ţării”, solicitare urmată de concluziile în susţinerea cererii şi s-a întocmit o minută intitulată „Încheiere 11 iulie 2012” în sensul respingerii, ca nefondată, a cererii de modificare a controlului judiciar formulată de inculpatul G.N.A., dispozitivul hotărârii nu cuprinde dispoziţia de respingere a cererii formulate.
Totodată, analizând încheierea pronunţată sub aspectul primului motiv de recurs invocat, respectiv cel legat de legalitatea acesteia, în raport de dispoziţiile art. 1608aC. proc. pen., verificând partea introductivă a încheierii Înalta Curte constată că nu au fost respectate dispoziţiile art. 1609 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1608a alin. (1) C. proc. pen., în raport de care „soluţionarea cererii se face după ascultarea învinuitului sau a inculpatului (…).”
Aşa fiind, constatând că inculpatul nu a fost audiat cu privire la cererea de modificare a controlului judiciar formulată, nefiind astfel respectate dispoziţiile art. 1608aalin. (1) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul G.N.A. împotriva încheierii pronunţată la data de 11 iulie 2012 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 5892/2/2011 (nr. 2357/2011) fiind fondat, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. urmează a-l admite, a casa încheierea atacată şi a trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul G.N.A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 11 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 5892/2/2011 (2357/2011).
Casează în parte încheierea atacată şi rejudecând:
Trimite cauza pentru rejudecarea cererii aceleiaşi instanţe, respectiv Curtea de Apel Bucureşti.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului din oficiu in sumă de 25 de lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 iulie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2331/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2479/2012. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
