ICCJ. Decizia nr. 2328/2012. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2328/2012
Dosar nr. 1198/2/2012
Şedinţa publică din 28 iunie 2012
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 99 din data de 07 martie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petenta I.M., cu privire la sentinţa penală nr. 3 din 09 septembrie 1952, pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, în Dosarul nr. 4/1952.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că prin adresa din 2011, înregistrată sub nr. 1198/2/2012, la data de 13 februarie 2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în aplicarea art. 399 alin. (5), raportat la art. 394 C. proc. pen., a înaintat - spre competentă soluţionare - cererea de revizuire formulată de petenta I.M., împotriva sentinţei penale nr. 3 din 9 septembrie 1952, pronunţată de fostul Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, în Dosarul nr. 4/1952.
În motivarea cererii sale, revizuienta a arătat că este fiica numitului H.V., care - prin sentinţa penală menţionată mai sus - a fost condamnat la 15 ani muncă silnică, 6 ani degradare civică şi confiscarea averii, pentru crimă de uneltire contra ordinei sociale, prevăzută şi pedepsită de art. 209 partea a III -a C. pen., art. 26 C. pen. combinat cu art. 25 pct. 6 C. pen., art. 304, 463 şi 299 din C.J.M.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 394 alin. (1), lit. a) C. proc. pen. şi cele ale Legii nr. 221/2009.
S-a mai reţinut de prima instanţă că cererea de revizuire formulată este inadmisibilă, având în vedere în primul rând că, potrivit dispoziţiilor legale mai sus menţionate, efectele hotărârilor judecătoreşti de condamnare, se înlătură de drept; ca atare şi acela vizând posibilitatea exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii împotriva acesteia; în al doilea rând, apariţia Legii nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic nu poate fi asimilată unui fapt sau unor împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, în sensul dispoziţiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Împotriva sentinţei penale nr. 99/2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a declarat recurs revizuienta I.M., solicitând în cererea de recurs depusă în scris la dosarul cauzei admiterea recursului, casarea sentinţei penale, iar pe fond admiterea în principiu a cererii de revizuire şi trimiterea la fond pentru judecata cererii invocând disp. Legii nr. 221/2009, lege cu caracter ordinar.
Totodată a precizat că, prevederea din legea menţionată referitoare la înlăturarea de drept a efectelor condamnării nu poate afecta posibilitatea exercitării căii de atac a revizuirii, altfel însemnând că a modificat codul de procedură penală.
A mai prezentat consideraţii juridice cu privire la respingerea cererii ca inadmisibilă, dezinvestirea instanţei şi posibilitatea exercitării căilor extraordinare de atac.
A mai susţinut că în situaţia în care instanţa a respins cererea sa în considerarea faptului că nu ar mai putea fi formulată câtă vreme legea specială a înlăturat de drept efectele hotărârii de condamnare, apreciază că s-a comis o gravă eroare de judecată.
Recursul este nefondat.
Analizând decizia atacată, Înalta Curte constată că prin cererea de revizuire formulată, petenta I.M. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 3 din data de 09 septembrie 1952, pronunţată în Dosarul nr. 4/1952, de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, prin care s-a dispus condamnarea inculpatului H.V. la o pedeapsă de 15 ani muncă silnică 6 ani degradare civică şi confiscarea averii, pentru crimă de uneltire contra ordinei sociale, prevăzută şi pedepsită de art. 209 partea a III -a C. pen., art. 26 C. pen. combinat cu art. 25 pct. 6 C. pen., art. 304, 463 şi 299 din C.J.M., sentinţă rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 288 din 27 mai 1953, pronunţată de Tribunalul Militar pentru Unităţile M.A.I., prin care s-a respins recursul inculpatului ca neîntemeiat.
Potrivit dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă poate fi cerută în unul din cazurile expres şi limitativ prev. la alin. (1) lit. a) - e) din text.
Prin cererea sa, revizuienta a invocat dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. şi cele ale Legii nr. 221/2009 ca temei al cererii de revizuire, motiv prevăzut de lege, însă art. 2 din legea precizată stipulează că, toate efectele hotărârilor judecătoreşti de condamnare cu caracter politic, prevăzute la art. 1, sunt înlăturate de drept. Aceste hotărâri nu pot fi invocate împotriva persoanelor care au făcut obiectul lor.
În cauza dedusă judecăţii, persoana la care se referă cererea de revizuire, respectiv tatăl petentei, H.V., a fost condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 209 pct. 3 C. pen. ce era în vigoare în anul 1936.
Aşa fiind, în mod corect prima instanţă a respins, ca inadmisibilă cererea de revizuire, având în vedere în primul rând că, potrivit dispoziţiilor legale mai sus menţionate, efectele hotărârilor judecătoreşti de condamnare, se înlătură de drept; ca atare şi acela vizând posibilitatea exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii împotriva acesteia, iar în al doilea rând, apariţia Legii nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic nu poate fi asimilată unui fapt sau unor împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, în sensul dispoziţiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Mai mult decât atât prin solicitarea formulată de petenta revizuienta se tinde la reexaminarea hotărârilor pronunţate în cauză, precum şi la reanalizarea probatoriului administrat.
Prin criticile invocate în motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei, revizuienta critică modalitatea în care îşi produce efecte Legea nr. 221/2009, expunând totodată consideraţii juridice cu privire la maniera în care trebuie interpretate dispoziţiile privitoare la revizuire, la respingerea cererii ca inadmisibilă, dezinvestirea instanţei şi posibilitatea exercitării căilor extraordinare de atac.
Cum în domeniul revizuirii, cazurile de revizuire sunt strict şi limitativ prevăzute de dispoziţiile Codului de procedură penală, iar în cauza de faţă acestea se coroborează cu prevederile Legii nr. 221/2009, care nu lasă loc la interpretări, altele decât în spiritul şi litera legii, solicitările petentei sunt simple afirmaţii neîntemeiate şi fără suport probator.
Aşa fiind, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul ca nefondat, menţinându-se hotărârea atacată ca fiind legală.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta I.M. împotriva sentinţei penale nr. 99 din 07 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta revizuentă la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2324/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2331/2012. Penal → |
|---|
