ICCJ. Decizia nr. 2476/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2476/2012
Dosar nr. 50144/3/2011/a3
Şedinţa publică din data de 25 iulie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 9 iulie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 50144/3/2011 în baza art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., s-a dispus, menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului I.C. (fiul lui C. şi E. născut în Bucureşti), arestat în baza mandatului de arestare preventivă din 14 ianuarie 2011 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 3148/3/2011.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 alin. (1) C. proc. pen. şi de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., constatând că subzistă temeiurile de fapt şi de drept avute în vedre la luarea măsurii arestării preventive faţă inculpatul I.C., iar detenţia preventivă este singura aptă a asigura realizarea scopului prevăzut de art. 136 C. proc. pen., fiind insuficiente garanţiile ce se presupune că ar trebui să le asigure obligaţiile impuse de instanţă în cazul unei măsuri neprivative de libertate.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul I.C., solicitând punerea în stare de libertate, motivat de faptul că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) şi art. 38514 C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) din acelaşi text de lege, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
În cauză, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a procedat la efectuarea verificărilor şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Înalta Curte în raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, de gravitatea acestora, de consecinţele produse, cât şi de circumstanţele personale ale inculpatului, apreciază că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel.
În sarcina acestuia s-a reţinut, în esenţă, că în cursul anului 2007 a aderat la un grup infracţional organizat constituit în vederea săvârşirii infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc şi trafic internaţional de droguri de mare risc, coordonat de numitul V.M.P.S. zis "E.", cetăţean columbian şi apoi a sprijinit activităţile acestui grup în perioada mai - decembrie 2007, ajutând la trimiterea, transportul şi distribuirea cocainei provenind din America de Sud pe piaţa europeană, în sensul că a organizat traficul de cocaină pe cale maritimă pe ruta Ecuador (Guayaquil) - România (portul Constanţa) prin identificarea unei societăţi comerciale din România (O.F. S.R.L.) care să realizeze importuri de peşte congelat din Ecuador (de la societatea P. S.A.), urmând ca în containerele cu peşte congelat să fie disimulate cantităţi importante de cocaină.
Pe de altă parte se constată că prin Sentinţa penală nr. 42/F din data de 20 ianuarie 2012 a Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa cea mai grea de 13 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat (constituit în vederea săvârşirii infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc şi trafic internaţional de droguri de mare risc), complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, complicitate la tentativă la infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară, hotărârea de condamnare, apelată de inculpat, constituind un temei suficient pentru a constata că menţinerea detenţiei provizorii este licită, respectându-se legislaţia internă şi prevederile Curţii Europene a Drepturilor Omului.
În acelaşi sens, Înalta Curte reţine că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează prezumţia de nevinovăţie şi nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil, limitarea libertăţii acestuia încadrându-se în dispoziţiile şi limitele legii.
Aceste considerente justifică dispoziţia instanţei de apel de menţinere a arestării preventive, astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva Încheierii din data de 9 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 50144/3/2011 (832/2012).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 125 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 25 iulie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2482/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2472/2012. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
