ICCJ. Decizia nr. 2566/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2566/2012
Dosar nr. 6434/2/2012/a1
Şedinţa publică din 16 august 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 10 august 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei solicitate M.I. (fiul lui S. şi V., născut în Antakya, Republica Turcia), pe o perioadă de 30 de zile, de la 10 august 2012 până la 8 septembrie 2012.
A constatat instanţa de fond că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a dispune arestarea preventivă provizorie, în vederea extrădării către Republica Turcia a numitului M.l., până la prezentarea cererii de extrădare şi a documentelor în baza cărora a fost emisă.
A reţinut că faptele pentru care se solicită extrădarea au corespondent în legislaţia penală română, fiind vorba de infracţiunea de trafic de droguri, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi că persoana extrădabilă nu a contestat identitatea.
Astfel, faţă de temerea că persoana extrădabilă se poate sustrage solicitărilor organelor judiciare abilitate, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti de arestare provizorie de urgenţă în vederea extrădării către Turcia a numitului M.l.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs persoana extrădabilă M.l., şi a solicitat admiterea recursului arătând că este de acord cu predarea sa în republica Turcia, însă doreşte să nu se afle în stare de arest, întrucât se va prezenta de bună-voie, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 6434/2/2012/a1.
Analizând recursul declarat, sub aspectele invocate precum şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (3) şi art. 38514 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul declarat de persoana solicitată M.I. este nefondat, pentru considerentele se vor arăta în continuare:
Principiile generale ale cooperării judiciare internaţionale în materia penală stabilite prin Legea nr. 302/2004 ce constituie dreptul comun în această materie, mandatul european se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce.
Examinând actele dosarului se constată că persoana extrădabilă M.I. a fost condamnat, definitiv la o pedeapsă de 3 ani şi 4 luni închisoare, prin Sentinţa Înaltei Curţi din Fethiye cu nr. 2007/82 esas şi 2007/113 karar, pentru aceea că la data de 19 iulie 2003, ca urmare a percheziţiei corporale efectuate în Fethiye - Mugla/RT, s-au descoperit şi confiscat, în rucsacul acestuia, în două pungi de plastic, 8,340 kg opiu brut. Faptele pentru care se solicită extrădarea au corespondent în legislaţia penală română, fiind vorba de infracţiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 de ani
Înalta Curte, constată că, din conţinutul mandatului european de executare, rezultă că a fost emis de către o autoritate judiciară competentă - emiţându-se mandatul de executare din data de 15 octombrie 2010, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, prev. de art. 403/5 din C. pen. turc, fiind condamnat la o pedeapsă de 3 ani şi 4 luni închisoare.
Înalta Curte are în vedere poziţia recurentului persoană solicitată, care la termenul din 10 august 2012, fiind audiat în faţa instanţei de fond potrivit art. 46 din Legea nr. 302/2004, persoana extrădabilă M.I. a declarat că a participat la procesul din Turcia şi că este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare turce.
Înalta Curte apreciază că încheierea atacată este legală şi temeinică, întrucât sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune arestarea preventivă provizorie, în vederea extrădării către Republica Turcia a persoanei solicitate M.I., până la prezentarea cererii de extrădare şi a documentelor în baza cărora a fost emisă.
Astfel, în raport de dispoziţiile art. 102 din Legea nr. 302/2004, se constată că în mod corect instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite cerinţele impuse de aceste texte legale, existând temerea că persoana extrădabilă se va sustrage solicitărilor organelor judiciare abilitate şi a dispus arestarea persoanei extrădabile pe o perioadă de 30 de zile în vederea extrădării acesteia autorităţilor turce.
Faţă de considerentele ce preced se constată că încheierea atacată a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale, Înalta Curte în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. pen. urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă M.I.
Totodată, în baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul persoană extrădabilă la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă - M.I. împotriva încheierii din data de 10 august 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 6434/2/2012.
Obligă recurentul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 august 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3171/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2538/2012. Penal. Prelungirea duratei... → |
|---|
