ICCJ. Decizia nr. 2482/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2482/2012
Dosar nr. 65197/3/2011/a6
Şedinţa publică din data de 27 iulie 2012
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 17 iulie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul 53564/3/2011 în baza art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., s-a dispus menţinerea stării de arest preventiv a inculpaţilor B.I.), arestat în baza Mandatului de arestare preventivă nr. 121/UP emis de Tribunalul Bucureşti şi C.V. arestat în baza Mandatului de arestare preventivă nr. 123/UP emis de Tribunalul Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 alin. (1) C. proc. pen. şi de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., constatând că măsura arestării preventive a inculpaţilor C.V. şi B.I. se situează pe coordonatele legalităţii, iar menţinerea acesteia este justificată.
S-a apreciat, de asemenea, că durata arestării preventive se situează în limitele generate de rezonabilitatea specifică unui proces echitabil, astfel cum rezultă şi din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, nefiind depăşit termenul rezonabil, având în vedere specificul probatoriului administrat în cauză.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpaţii C.V. şi B.I., solicitând, fiecare, punerea în stare de libertate, motivat de faptul că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursurile în conformitate cu dispoziţiile legale, constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează.
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual-penale, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual-penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual-penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul II, Cap. III, Secţiunile I şi II C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual-penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea recursului exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.
Hotărârea recurată poartă menţiunea definitivă astfel că demersurile procesuale ale recurenţilor-inculpaţi apar ca inadmisibile.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual-penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele ce preced, constatându-se că, în cauză, recurenţii au formulat recurs împotriva unei hotărâri pronunţate de instanţa de recurs, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursurile, ca inadmisibile.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii-inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpaţii B.I. şi C.V. împotriva Încheierii din 20 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 65197/3/2011 (1466/2012).
Obligă recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 125 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 iulie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2536/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2476/2012. Penal → |
|---|
