ICCJ. Decizia nr. 2536/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2536/2012
Dosar nr. 6095/2/2012
Şedinţa publică din 13 august 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 303 din 31 iulie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În baza art. 103 alin. (6) raportat la art. 107 din Legea nr. 302/2004 a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 9 iulie 2012 de către autorităţile judiciare franceze, privind persoana solicitată B.I. cu respectarea regulii specialităţii şi cu îndeplinirea condiţiei ca în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate acesta să fie transferată pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.
În baza art. 112 alin. (1) teza finală din Legea nr. 302/2004 a amânat predarea acestuia până la executarea pedepsei aplicată prin Sentinţa penală nr. 661 din 5 decembrie 2011 a Judecătoriei Petroşani, definitivă la 16 februarie 2012 prin respingerea recursului.
A dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile, începând cu data încetării motivului pentru care se justifică amânarea.
A reţinut instanţa că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat instanţă cu procedura de punere în executare a mandatului european de arestare privind persoana solicitată B.I.
A avut în vedere semnalarea transmisă prin canalele I. - S., potrivit căreia împotriva numitului B.I., născut în municipiul Târgu Mureş, judeţul Mureş, cu domiciliul în Petroşani, str. F., judeţul Hunedoara, autorităţile judiciare franceze au emis un mandat european de arestare, acesta fiind anterior predat către autorităţile române în baza mandatului european de arestare emis de Judecătoria Petroşani în Dosarul nr. 5993/2005.
Persoana solicitată B.I. a fost prezentat procurorului care în temeiul dispoziţiilor art. 100 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 302/2004 i-a fost adus la cunoştinţă conţinutul mandatului când i s-a înmânat şi o copie a acestuia.
S-a reţinut în că fapt persoana solicitată B.I. este în curs de executare a unei pedepse privative de libertate de 8 luni închisoarea aplicată prin Sentinţa penală nr. 661 din data de 5 decembrie 2011 pronunţată de Judecătoria Petroşani, definitivă la data de 16 februarie 2012 prin respingerea recursului.
Fiind adus în faţa instanţei Curţii de Apel Bucureşti, persoana solicitată a arătat că a luat la cunoştinţă de cuprinsul mandatului european de la parchet şi că a terminat afacerile judiciare în Franţa şi nu consimte la predare către autorităţile judiciare franceze.
Curtea de Apel Bucureşti a constatat că potrivit dispoziţiilor art. 103 alin. (6) raportat la art. 107 din Legea nr. 302/2004 se impune punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 9 iulie 2012 de către autorităţile franceze privind pe cetăţeanul român B.I. şi că în baza art. 112 alin. (1) teza finală din Legea nr. 302/2004 se impune amânarea predării acestuia până la executarea pedepsei aplicată prin Sentinţa penală nr. 661 din data de 5 decembrie 2011 a Judecătoriei Petroşani definitivă la data de 16 februarie 2012 prin respingerea recursului.
A dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile începând cu data încetării motivului pentru care se justifică amânarea şi a luat act că persoana solicitată, consimte la regula specialităţii şi că nu este de acord cu predarea către autorităţile judiciare din Franţa, dar că în situaţia în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, aceasta să fie transferată în România pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din această ţară.
La data de 1 august 2012, persoana solicitată B.I. a formulat recurs împotriva Sentinţei penale nr. 303 din 31 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, cererea acestuia aflându-se la dosar.
La termenul de judecată din 13 august 2012 recurentul persoană solicitată, B.I., prezent personal în faţa Înaltei Curţi a declarat că doreşte să-şi retragă recursul.
Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 369 din C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanţa de recurs, oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul declarat în condiţiile arătate în textul de lege menţionat şi constatând îndeplinite cerinţele respective, Înalta Curte urmează a lua act de voinţa recurentului persoană solicitată, valabil exprimată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de persoana solicitată B.I. împotriva Sentinţei penale nr. 303 din 31 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 6095/2/2012.
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 420 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 august 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2538/2012. Penal. Prelungirea duratei... | ICCJ. Decizia nr. 2482/2012. Penal → |
|---|
