ICCJ. Decizia nr. 2388/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2388/2012
Dosar nr. 4843/1/2012
Şedinţa publică din 5 iulie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 333 din 10 mai 2012 Tribunalului Argeş a condamnat pe inculpatul P.L., fiul lui C. şi E., născut în oraşul Ştefăneşti, jud. Argeş, domiciliat în oraş Ştefăneşti, sat Viişoara, fără antecedente penale, deţinut în Penitenciarul Colibaşi, la: 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă în formă continuată prev. şi ped. art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen. şi la 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la favorizarea infractorului în formă continuată prev. şi ped. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 264 alin. (1) C. pen. cu aplic disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen.
În baza art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen.
În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel inculpaţii M.G., P.L., R.B. şi D.D.A., instanţa fiind învestită cu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P.L.
Prin Încheierea penală nr. 66 A din 15 iunie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 1781/109/2012, a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petiţionarul P.L., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În speţă, prin punerea în libertate provizorie a inculpatului P.L. acest scop, de a se asigura buna desfăşurare a procesului penal şi de a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, nu ar putea fi altfel realizat decât prin arestarea preventivă a celui în cauză, întrucât de la data arestării, 22 noiembrie 2011, a trecut o perioadă de timp relativ scurtă şi pericolul creat ordinii publice prin fapte de genul celor care fac obiectul cercetărilor nu a putut fi încă diminuat, dat fiind modul concret în care acestea au fost comise, numărul actelor materiale, ce confirmă persistenţa celui în cauză în sfidarea legii, precum şi valorile sociale lezate prin asemenea infracţiuni.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul P.L. a declarat, în termen legal, recurs, inculpatul, prezent în instanţă, a făcut cunoscut că îşi retrage recursul declarat.
Potrivit art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., părţile pot renunţa la recurs potrivit dispoziţiilor art. 368 şi pot retrage recursul în condiţiile art. 369 care se aplică în mod corespunzător.
În conformitate cu prevederile art. 369 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor în instanţa de apel, fiecare dintre părţi îşi poate retrage apelul declarat.
Retragerea trebuie să fie făcută personal de părţi sau prin mandat special, iar dacă partea se află în stare de deţinere printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către conducerea locului de deţinere.
Având în vedere că prevederile textului de lege citat, aplicabil în cazul recursului, sunt îndeplinite, în sensul că, prezent în instanţă, inculpatul şi-a exprimat dorinţa de a retrage recursul declarat, Înalta Curte urmează a lua act de această cerere şi a dispune în consecinţă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul P.L. împotriva Încheierii nr. 66 A din 15 iunie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 1781/109/2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 5 iulie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2409/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2379/2012. Penal → |
|---|
