ICCJ. Decizia nr. 249/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 249/2012
Dosar nr.551/1/2012
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 24 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 53/42/2012, s-a dispus, conform art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, combinat cu art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., arestarea persoanei solicitate: C.F., pe o durată de 5 zile începând de la 24 ianuarie 2012, până la data de 28 ianuarie 2012, inclusiv.
S-a fixat termen pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limba română.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin sesizarea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 53/42/2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, prin adresa nr. 534/11/5/2012, a adus la cunoştinţă că în urma solicitării autorităţilor judiciare din Ungaria, a fost emis un mandat european de arestare la 05 decembrie 2011 de Judecătoria Gyor pe numele persoanei solicitate C.F.
Acest mandat a fost emis reţinându-se că persoana solicitată se face vinovată de comiterea unei infracţiuni de tentativă la omor prevăzută în secţiunea nr. 166 C. pen. Ungar, constând în aceea că în data de 27 mai 2011 acesta avut o ceartă cu cetăţeanul B.V., în timpul căreia a scos un cuţit cu care a început să lovească în direcţia părţii vătămate strigând „te omor". Partea vătămată a supravieţuit atacului, însă a suferit o vătămare corporală gravă.
Analizând cele de mai sus, instanţa a constatat că faptele pentru care a fost emis mandatul european de arestare, mai sus menţionat, se regăsesc printre cele care dau loc la predare, conform prevederilor art. 96 pct. 14 din Legea nr. 302/2004 republicată.
Din cazierul persoanei solicitate, existent la dosar, rezultă că acesta a mai suferit două condamnări pentru infracţiuni cu violenţă, respectiv 10 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (2) coroborat cu art. 75 lit. e) C. pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 608 din 13 noiembrie 1990 de către Tribunalul Buzău, cât şi 16 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., prin sentinţa penală nr. 67 din 18 aprilie 2000 a Tribunalului Buzău.
De asemenea, instanţa a luat act că persoana solicitată C.F. a fost reţinută pe o durată de 24 de ore conform Ordonanţei nr. 534/11/5/2012 din 24 ianuarie 2012 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs persoana solicitată C.F.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că prima instanţă a dispus, în mod corect, arestarea persoanei solicitate.
Din economia dispoziţiilor art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, dacă persoana solicitată a fost reţinută conform art. 101, judecătorul poate dispune, prin încheiere motivată, pe baza semnalării INTERPOL, arestarea persoanei solicitate sau obligarea sa de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile, caz în care amână cauza şi fixează un termen de 5 zile pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limba română.
În raport cu dispoziţiile legale mai sus-menţionate şi ale art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., incidente în cauză, se constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a acestora, constatând îndeplinite cumulativ condiţiile pentru arestarea persoanei solicitate în această fază prealabilă punerii în executare a mandatului european de arestare.
Pentru aceste considerente, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul persoană solicitată C.F., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul persoană solicitată C.F. împotriva încheierii din 24 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 53/42/2012.
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 520 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 25/2012. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 248/2012. Penal → |
|---|
