ICCJ. Decizia nr. 247/2012. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 247/2012
Dosar nr.525/1/2012
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 16 ianuarie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, investită cu soluţionarea recursului declarat de inculpatul F.I.O. împotriva sentinţei penale nr. 1679 din 23 noiembrie 2011 pronunţată de Judecătoria Deva, a dispus, în baza art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1679 din 23 noiembrie 2011 pronunţată de Judecătoria Deva a fost condamnat inculpatul recurent la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, fiind menţinută starea de arest.
Procedând la verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., instanţa a reţinut că arestarea preventivă dispusă faţă de inculpat este legală, iar temeiurile care au determinat-o se menţin şi în prezent.
Instanţa a reţinut că lăsarea în libertate a inculpatului va genera un sentiment de insecuritate socială, având în vedere natura şi gravitatea faptelor de care este acuzat şi pentru care acesta a fost trimis în judecată, presupus a fi săvârşite de către acesta.
Persoana făptuitorului, reprezintă un criteriu general de individualizare a sancţiunilor penale şi, în acelaşi timp, un criteriu de apreciere cu privire la alegerea măsurii preventive care poate fi luată faţă de o persoană care comite o faptă prevăzută de legea penală, potrivit art. 136 alin. (8) C. proc. pen. Privarea în continuare de libertate a inculpatului este o măsură necesară pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor fundamentare ale membrilor societăţii, precum şi pentru desfăşurarea procesului în bune condiţii. Pe de altă parte, lăsarea în libertate a unor persoane cu privire la care se presupune în mod rezonabil că ar fi săvârşit fapte penale de o asemenea gravitate ar avea ca efect nerealizarea scopului măsurii arestării preventive.
Totodată, verificând din oficiu măsura arestării preventive instanţa a reţinut că privarea de libertate respectă durata unui termen rezonabil, aşa cum este prevăzut de art. 6 alin. (1) C.E.D.O. În această apreciere, instanţa a avut în vedere condiţiile şi principiile reliefate în Hotărârea E. c/a Germaniei, hotărârea T. c/a Austriei şi în Hotărârea K. c/a Poloniei, pronunţate de C.E.D.O.
S-a mai reţinut că existenta unei hotărâri de condamnare, chiar şi nedefinitivă, dată de un tribunal independent constituie un temei justificat pentru menţinerea stării de arest preventive.
Împotriva încheierii sus-menţionate, a declarat recurs inculpatul, pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii.
Examinând actele dosarului, în raport de motivele de recurs invocate, se constată că recursul inculpatului este inadmisibil.
Potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. pen., încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum şi împotriva încheierii prin care se dispune menţinerea arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat.
Din economia tezei finale a textului de lege sus-menţionat, rezultă că nu poate fi exercitată nicio cale de atac împotriva încheierii dată în recurs, prin care se dispune menţinerea arestării preventive.
Or, în cauză, inculpatul a declarat recurs împotriva unei încheieri dată de instanţă, în faza de judecată a recursului, prin care s-a dispus menţinerea arestării preventive a inculpatului.
Pentru aceste motive, urmează ca recursul declarat de recurentul inculpat F.I.O. împotriva încheierii din 16 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 12657/221/2011, să fie respins, ca inadmisibil, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul inculpat F.I.O. împotriva încheierii din 16 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 12657/221/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 327/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 245/2012. Penal → |
|---|
