ICCJ. Decizia nr. 263/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 263/2012
Dosar nr.1931/108/2011
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 178 din 04 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 1931/108/2011 s-a respins în principiu cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 128 din 30 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Arad, formulată de condamnatul C.V.C.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că prin cererea înregistrată la data de 22 martie 2011, împreună cu referatul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., condamnatul C.V.C. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 128/2007 a Tribunalului Arad, cu motivarea că martorii P.I.F., F.S.F. şi I.E., cu ocazia audierii în faza de urmărire penală şi la cercetarea judecătorească au dat declaraţii mincinoase care au condus la pronunţarea hotărârii de condamnare.
Prin referatul nr. 3/III/6/2011 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., a solicitat respingerea cererii de revizuire ca fiind neîntemeiată.
Procedând la examinarea admisibilităţii în principiu a cererii potrivit dispoziţiilor art. 403 alin. (1) C. proc. pen., tribunalul a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 128 din 30 martie 2007 a Tribunalului Arad s-a aplicat condamnatului C.V.C. pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, în a cărei executare acesta se află încarcerat în Penitenciarul Rahova.
Tribunalul a apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă din următoarele considerente:
Aceasta pentru că, din economia dispoziţiilor art. 393 şi 394 C. proc. pen., rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoaşterii de către instanţe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul. Din aceleaşi dispoziţii rezultă că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt, fiind supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti definitive prin care a fost rezolvat fondul cauzei, printr-o soluţie de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal.
Potrivit art. 394 lit. b) C. proc. pen. cererea de revizuire se poate formula când un martor, un expert ori interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere. Pentru ca mărturia mincinoasă să constituie temei de revizuire, este necesar ca ea să fi fost dovedită în prealabil şi constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau prin ordonanţa procurorului. Simplele afirmaţii ale condamnatului revizuient privind caracterul mincinos al declaraţiilor unor martori nu poate determina admiterea unei cereri de revizuire.
Aşa fiind, o atare cerere de revizuire este inadmisibilă şi pe cale de consecinţă în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. a fost respinsă.
Împotriva sentinţei penale nr. 178 din 4 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Arad, în dosar nr. 1931/108/2011 a declarat apel, în termen legal, condamnatul C.V.C. solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale şi urmare a rejudecării admiterea cererii de revizuire cu consecinţa administrării unor noi probe, respectiv audierea unor martori.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate din prisma motivelor de apel precum şi din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a apreciat că sentinţa apelată este legală şi temeinică, în deplină consonanţă cu dispoziţiile legale în materie.
În continuare împotriva deciziei penale nr. 111/R din 23 iunie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în acest sens, s-a exercitat calea de atac a recursului de către aceeaşi persoană cu invocarea aceloraşi motive.
De reţinut este însă că revizuirea este mijlocul procedural prin care sunt atacate hotărâri judecătoreşti definitive care conţin erori de fapt, hotărâri care rezolvă fondul cauzei, adică cele prin care instanţa se pronunţă asupra raportului juridic de drept substanţial şi asupra raportului juridic procesual penal principal fiind puse faţă în faţă principiile autorităţii de lucru judecat şi al aflării adevărului.
Având în vedere că prin revizuire se poate aduce atingere autorităţii de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti definitive, legiuitorul a prevăzut în mod expres cazurile în care această cale extraordinară de atac poate fi primită prin dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
Motivele invocate de condamnat vizează fondul cauzei, acesta fiind nemulţumit de condamnarea pronunţată de către instanţa de fond, sens în care doreşte încuviinţarea audierii unor martori, probă pe care instanţele investite cu soluţionarea cauzei au avut-o în vedere la pronunţarea soluţiei de condamnare a inculpatului revizuient. Aspectele legate de vinovăţia inculpatului revizuient au fost analizate de instanţele ce au soluţionat fondul cauzei şi care, în limitele efectului devolutiv au analizat toate apărările inculpatului. Aceste apărări nu se încadrează în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. ci vizează fondul cauzei soluţionat în mod definitiv.
Astfel, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge recursul declarat de condamnatul C.V.C., împotriva deciziei.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat C.V.C. împotriva deciziei penale nr. 111/R din 23 iunie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 29/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 25/2012. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
