ICCJ. Decizia nr. 2490/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2490/2012

Dosar nr. 15334/63/2011

Şedinţa publică din 1 august 2012

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 492 din 04 noiembrie 2011, Tribunalul Dolj, în baza art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.M.C., deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 500 RON amendă penală (parte vătămată D.I.).

În baza art. 321 alin (1) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 500 RON amendă penală.

În baza art. 136² din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 închisoare.

În baza art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. d) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii de 24 ore, începând cu data de 17 aprilie 2011 până la 18 aprilie 2011 şi arestării preventive începând cu data de 22 aprilie 2011 la zi şi menţine starea de arest a inculpatului.

S-a constatat ca părţile vătămate D.F., D.I. R.M. nu se constituie părţi civile în cauză.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.484,38 RON cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, sumă care va fi reactualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a unui pistol cu bile de cauciuc calibru 10x22 T şi încărcător cu 3 cartuşe, o sabie tip Ninja cu lama de 42 cm lungime, 2,5 cm lăţime, lungimea mânerului de 19 cm şi lăţimea de 4,5 cm înfăşurat cu o sfoară de culoare albă; un cuţit cu lama de 6 cm şi plăsele din lemn; o bâtă din lemn cu lungimea de 0,70 m ridicate de la inculpat conform proceselor-verbale încheiate la data de 18 aprilie 2011.

A fost obligat inculpatul la 900 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

La data de 16 iunie 2011 s-a înregistrat pe rolul instanţei rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, sub nr. 567/P/2011, din data de 16 iunie 2011, prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului N.M.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 207, 174, 175 lit. i) C. pen., două infracţiuni prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., art. 321 alin. (1) C. pen., art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, art. 136² din Legea nr. 295/2004 şi art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

La începutul lunii aprilie 2011, inculpatul N.M.C., locuia în mun. Băileşti, lucra ca agent de poliţie locală.

În ziua de 17 aprilie 2011, în jurul orelor 15.30, fiind ziua de Florii, inculpatul a plecat din Băileşti cu autoturismul personal, în care se mai aflau învinuitul M.C. şi soţii F.C. şi F.I., în localitatea Cioroiaşi, la barul aparţinând SC D.P. SRL.

Inculpatul avea asupra sa un cuţit, o sabie şi un pistol, pe care îl deţinea în mod legal.

Împreună cu cei care îl însoţeau, s-au aşezat la o masă din incinta barului, unde se aflau numiţii B.P.I. şi G.V. şi au consumat fiecare mai multe sticle de bere.

Pe terasa barului se aflau componenţii echipei de fotbal din localitate, care serbau victoria obţinută într-un meci de fotbal şi ziua celor cu numele de Florin, consumând bere şi mici pregătiţi la grătar de partea vătămată R.M. De asemenea, erau prezente şi alte persoane, între care părţile vătămate D.F. şi D.I.

În jurul orelor 18.00, învinuitul M.C. a avut în incinta barului un conflict verbal cu numiţii B.F. şi R.M., ce a degenerat în acte de violenţă.

Incidentul a fost aplanat prin intervenţia mai multor persoane, între acestea fiind şi partea vătămată D.I. În acest context, inculpatul N.M.C. a tras un foc de armă în plan vertical cu pistolul, proiectilul din cauciuc lovind plafonul.

La scurt timp, inculpatul N.M.C., împreună cu învinuitul M.C. şi soţii F., au plecat în direcţia mun. Băileşti, cu autoturismul condus de inculpat, ce se afla sub influenţa băuturilor alcoolice.

Partea vătămată R.M. a mers la locuinţa sa, situată în apropierea barului, luându-i cu el şi pe fraţii D.F. şi D.I.

Inculpatul N.M.C. a condus autoturismul până în mun. Băileşti, unde i-a lăsat pe soţii F., iar apoi s-a întors în com. Cioroiaşi împreună cu învinuitul M.C. Pe traseu, inculpatul a oprit la un bar din satul Cioroiu Nou, unde învinuitul M.C. l-a agresat fizic pe martorul B.F. Acest incident a fost aplanat de agentul şef S.M. din cadrul postului de poliţie Cioroiaşi.

Inculpatul N.M.C. şi învinuitul M.C. nu au luat în considerare recomandarea lucrătorului de poliţie de a merge acasă şi au continuat deplasarea cu autoturismul până la barul unde avusese loc conflictul iniţial.

Pe terasa barului reveniseră părţile vătămate D.F., D.I. şi R.M., însoţite de martorul P.B.D., care cumpăraseră câte o bere pentru fiecare de la magazinul alimentar situat în acelaşi corp de clădire cu barul.

În faţa magazinului se mai aflau câteva persoane, între acestea fiind şi martorii G.D., C.I. şi N.C.C.

Inculpatul a oprit autoturismul în faţa barului, din care a coborât mai întâi învinuitul M.C., având asupra sa un ciomag, care s-a îndreptat către grupul format din cele trei părţi vătămate şi martorul P.B.D. Martorul a fugit prin spatele corpului de clădire în care funcţiona magazinul, întrucât aflase despre conflictul iniţial şi a realizat că cei doi veniseră cu intenţii agresive. Învinuitul M.C. a fost urmat de inculpat care avea în mână sabia şi, fără să poarte vreo discuţie, i-a lovit cu partea netăietoare în zona capului pe R.M., D.I. şi D.F., iar apoi l-a înjunghiat de două ori cu acelaşi obiect în zona abdominală pe ultimul dintre ei, una dintre plăgi fiind penetrantă.

În aceleaşi împrejurări, inculpatul N.M.C. a tras mai multe focuri de armă cu pistolul ce-l avea asupra sa în direcţia celor trei părţi vătămate, iar proiectilele de cauciuc i-au lovit pe D.I. şi D.F. în zona feţei, iar pe R.M. în zona abdominală.

După agresiune, N.M.C. şi M.C. au plecat cu autoturismul condus de primul dintre ei în direcţia satului Cioroiu Nou, iar cele trei părţi vătămate au fost transportate la Spitalul Băileşti de agentul şef S.M.

Starea gravă în care se afla D.F. a impus transportarea sa la Spitalul Craiova, unde a fost supus unei intervenţii chirurgicale.

Actele de agresiune săvârşite asupra celor trei părţi vătămate au fost percepute în mod direct de martorii G.D., C.I. şi N.C.C. De asemenea, incidentul a fost văzut parţial de martorii C.M., B.S. şi G.E.

Din raportul de constatare medico-legală şi certificatul medico-legal emise de Institutul de Medicină Legală Craiova rezultă că partea vătămată D.F. a fost internată în Spitalul Judeţean Craiova în perioada 17 aprilie 2011-26 aprilie 2011 cu diagnosticul: „Plagă înjunghiată penetrantă în fosa iliacă stângă. Plagă tăiată colon sigmoid faţă mezostenică. Hemoperitoneu, plagă tăiată superficială flancul stâng. TCC minor. Plagă tăiată regiunea parietală stânga. Plagă regiunea geniană stânga. Agresiune”.

În concluziile celor două acte medico-legale s-a menţionat că leziunile traumatice suferite de D.F. s-au putut produce prin lovire cu corp dur şi un corp tăietor-înţepător şi au necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale, cu punerea în primejdie a vieţii sus-numitului.

Prin raportul de constatare medico-legală, Institutul de Medicină Legală Craiova a concluzionat cu privire la partea vătămată D.I. că a suferit leziuni de violenţă ce s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure şi tăietoare şi au necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale.

Din raportul de constatare medico-legală emis de Institutul de Medicină Legală Craiova a rezultat că partea vătămată R.M. a prezentat la examinare leziuni de violenţă ce s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure şi tăietoare şi au necesitat 5-6 zile îngrijiri medicale.

În timpul conflictului, au suferit vătămări corporale şi inculpatul N.M.C. şi M.C.

Aşa după cum rezultă din certificatul medico-legal emis de Institutul de Medicină Legală Craiova, N.M.C. a suferit mai multe escoriaţii şi echimoze în zona capului, ce s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure şi au necesitat 14-16 zile îngrijiri medicale.

Cu privire la învinuitul M.C., Institutul de Medicină Legală Craiova, prin certificatul medico-legal, a concluzionat că a prezentat la examinare leziuni de violenţă ce au putut fi produse prin lovire cu corp dur şi au necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Dolj - Serviciul Criminalistic a concluzionat, în esenţă, că pistolul era în stare de funcţionare, tuburile de cartuş puse la dispoziţie au fost trase cu acesta, iar arma în litigiu poate folosi muniţie din proiectil cu cauciuc de calibru de 10x22 T sau muniţie fără proiectil cu calibru de 9 mm.

Din actele de urmărire penală efectuate în cauză a rezultat că inculpatul consumase băuturi alcoolice, iar după comiterea faptei, la orele 22.17, la solicitarea organelor de anchetă, a refuzat să i se recolteze probe de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei, fiind întocmit în acest sens proces-verbal.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul N.M.C. a avut o atitudine nesinceră şi a susţinut că a lovit cu sabia şi a tras cu pistolul în cele trei părţi vătămate, după ce a fost atacat şi lovit cu ciomage de către acestea.

În situaţia în care inculpatul ar fi fost lovit cu ciomagele de către cele trei părţi vătămate, cu siguranţă ar fi suferit leziuni mult mai grave şi nu excoriaţii şi echimoze, aşa cum este menţionat în certificatul medico-legal.

Fapta inculpatului N.M.C., constând în aceea că în ziua de 17 aprilie 2011, în loc public, l-a înjunghiat cu o sabie pe D.F., provocându-i leziuni traumatice, ce au necesitat pentru vindecare 25-30 zile îngrijiri medicale, cu punerea în primejdie a vieţii, realizează sub aspect constitutiv elementele infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că în aceleaşi împrejurări, a provocat scandal, tulburând ordinea şi liniştea publică constituie infracţiunea de ultraj bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.

Faptele inculpatului N.M.C., constând în aceea că a lovit cu partea netăietoare a săbiei în zona capului şi a tras focuri de armă asupra părţilor vătămate D.I. şi R.M., provocându-le leziuni traumatice, ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile îngrijiri medicale şi respectiv 5-6 zile îngrijiri medicale, realizează sub aspect constitutiv elementele a două infracţiuni de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că a făcut uz de armă (pistol) din categoria celor supuse autorizării, fără drept, constituie infracţiunea prev. de art. 136² din Legea nr. 295/2004.

Fapta inculpatului N.M.C., constând în aceea că a refuzat recoltarea probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, realizează sub aspect constitutiv elementele infracţiunii prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002.

Fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că a purtat fără drept un cuţit şi o sabie în locuri şi împrejurări în care s-ar primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor, constituie infracţiunea prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată.

Din materialul de urmărire penală administrat în cauză a rezultat că în timpul conflictului inculpatul N.M.C. a suferit vătămări corporale, ce au necesitat pentru vindecare 14-16 zile îngrijiri medicale.

În raport de starea de fapt reţinută din care rezultă că inculpatul N.M.C., având în mâini sabie şi pistol a atacat cele trei părţi vătămate, provocându-le leziuni traumatice, se impune concluzia că acestea au acţionat în condiţiile legitimei apărări, atacul declanşat de inculpat fiind direct, material, imediat şi injust şi de natură să le pună în primejdie viaţa.

La termenul de judecată din 02 noiembrie 2011, inculpatul a solicitat instanţei să facă aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen., declarând că recunoaşte starea de fapt expusă în rechizitoriu şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Analizând probele aflate la dosarul de urmărire penală, precum şi înscrisurile depuse de către inculpat după întocmirea rechizitoriului, instanţa a constatat că starea de fapt expusă în actul de sesizare a instanţei, cât şi încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina acestuia este corectă şi dovedită cu probele administrate în cauză.

Instanţa a reţinut, totodată, că declaraţia inculpatului de recunoaştere a faptelor se coroborează cu procesele-verbale aflate la dosar întocmite de organele de cercetare penală şi de procuror, şi declaraţiile martorilor, acestea constituind conform art. 89 şi urm. C. proc. pen., mijloace de probă suficient de pertinente, în măsură să contribuie la stabilirea vinovăţiei inculpatului.

La stabilirea pedepsei, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social concret al faptelor comise, modalitatea şi împrejurările în care au fost săvârşite faptele (sub influenţa băuturilor alcoolice), limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul sancţionator, reducerea legală a limitelor de pedeapsă prevăzută de art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., faptul că părţile vătămate s-au împăcat cu inculpatul neavând pretenţii materiale de la acesta, dar şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, care a recunoscut şi regretat faptele comise, deţinea o funcţie publică înainte de săvârşirea faptei, fiind angajat la Poliţia Locală din mun. Băileşti, unde s-a remarcat ca fiind o persoană sociabilă şi conştiincioasă, care nu a avut abateri disciplinare, nu este cunoscut cu antecedente penale.

În raport de aceste împrejurări, instanţa a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. şi a aplicat pedepse orientate sub limita minimă prevăzută de textul sancţionator pentru fiecare faptă în parte conform art. 76 C. pen.

Faptele săvârşite de inculpat generează o nedemnitate cu privire la exerciţiul drepturilor de natură electorală, respectiv dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, şi ca urmare instanţa a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

Potrivit art. 71 alin. (2) C. pen., condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a)-c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.

Art. 64 lit. a) C. pen. se referă la dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice.

În ceea ce priveşte stabilirea şi aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., instanţa având în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi principiul proporţionalităţii, în raport de natura infracţiunilor, modul şi împrejurările de comitere, dar şi persoana inculpatului, apreciază că este proporţională şi justificată numai interdicţia drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., respectiv interdicţia dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau funcţii elective publice şi interdicţia dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

De asemenea, atâta timp cât săvârşirea infracţiunilor nu au nicio legătură cu vreo profesie sau activitate desfăşurată de către inculpat, interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., nu este cu nimic justificată.

Pentru motivele ce preced, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii de 24 ore începând cu data de 17 aprilie 2011 până la 18 aprilie 2011 şi arestării preventive începând cu data de 22 aprilie 2011 la zi şi, constatând că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri se menţin, în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

S-a luat act că părţile vătămate D.F., D.I. şi R.M. nu se constituie părţi civile în cauză.

Prin adresa din 13 octombrie 2011, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova s-a constituit parte civilă cu suma de 2.484,38 RON cheltuieli ocazionate cu spitalizarea părţii vătămate D.F., reactualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, sumă la plata căreia instanţa a dispus obligarea inculpatului.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a unui pistol cu bile de cauciuc calibru 10x22 T şi încărcător cu 3 cartuşe, o sabie tip Ninja cu lama de 42 cm lungime, 2,5 cm lăţime, lungimea mânerului de 19 cm şi lăţimea de 4,5 cm înfăşurat cu o sfoară de culoare albă; un cuţit cu lama de 6 cm şi plăsele din lemn; o bâtă din lemn cu lungimea de 0,70 m, ridicate de la inculpat conform proceselor-verbale încheiate la data de 18 aprilie 2011.

Împotriva sentinţei primei instanţe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpatul N.M.C.

Reprezentantul parchetului a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Primul motiv a vizat nelegalitatea sentinţei, constând în aceea că instanţa de fond a omis să aplice dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 76/2008, în sensul că nu a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a hotărârii. S-a invocat, de asemenea, suplimentar un motiv de nelegalitate cu privire la temeiul legal reţinut de instanţa de fond privind consecinţa aplicării dispoziţiilor art. 74 C. pen., vizând circumstanţele legale atenuante, susţinându-se că temeiul legal este incomplet (art. 76 C. pen.) şi nu art. 76 alin. (2) C. pen.

Ultimul motiv de apel a privit netemeinicia sentinţei, susţinându-se că nu au fost respectate criteriile generale de individualizare, prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), raportat la gradul de pericol social al faptelor comise şi îndreptate împotriva relaţiilor sociale privind dreptul la viaţă în condiţiile în care inculpatul îndeplinea funcţia de agent de poliţie la data comiterii infracţiunilor.

În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei, aplicarea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 şi aplicarea unei pedepse temeinice pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului. În situaţia în care instanţa de control judiciar va reţine totuşi incidenţa dispoziţiilor art. 74 C. pen., s-a solicitat aplicarea prevederilor art. 76 alin. (2) C. pen., privind coborârea pedepselor sub minimul special pentru infracţiunile deduse judecăţii.

Inculpatul a criticat sentinţa pronunţată de instanţa de fond pentru netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi reindividualizarea judiciară a pedepselor, în sensul condamnării la pedepse în cuantum mai mic decât cel stabilit de instanţa de fond, cu acordarea unei eficiente sporite a dispoziţiilor art. 74 C. pen.

Prin decizia penală nr. 161 din 10 mai 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva sentinţei penale nr. 492 din 04 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 15334/63/2011.

A desfiinţat, în parte, sentinţa sub aspectul laturii penale şi rejudecând, a condamnat pe inculpatul N.M.C. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare (parte vătămată D.I.).

În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare (parte vătămată R.M.).

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpat la 6 luni închisoare.

În baza art. 136² din Legea nr. 295/2004, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpat la 1 an şi 2 luni închisoare.

În baza art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii de 24 ore începând cu data de 17 aprilie 2011 până la 18 aprilie 2011 şi arestării preventive începând cu data de 22 aprilie 2011, la zi.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a deciziei.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

Prin aceeaşi decizie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.C. împotriva sentinţei instanţei de fond.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:

Apelul declarat de Parchet este întemeiat cu privire la critica formulată vizând netemeinicia sentinţei pronunţată de instanţa de fond, în condiţiile în care, prin natura funcţiei pe care o îndeplinea inculpatul la data respectivă, avea ca principală obligaţiune de serviciu menţinerea ordinii şi liniştii publice.

Cu toate acestea, prima instanţă, invocând poziţia procesuală sinceră a inculpatului şi chiar statutul său de poliţist, unde s-ar fi remarcat că o persoană sociabilă şi conştiincioasă, care nu a avut abateri disciplinare şi nu este cunoscut cu antecedente penale, a reţinut în beneficiul inculpatului circumstanţe judiciare atenuante, coborând pedepsele sub minimul special.

Faptul că acesta era cunoscut ca o persoană socială şi conştiincioasă constituie o atitudine civică normală, cu atât mai mult cu cât îndeplinea funcţia de poliţist, iar lipsa antecedentelor penale este imperios necesară pentru un lucrător din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, Curtea de apel, apreciind că nu se impunea reţinerea de circumstanţe judiciare atenuante în beneficiul inculpatului.

S-a apreciat că motivul de nelegalitate privind omisiunea instanţei de fond de a aplica dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 76/2008, este întemeiat.

În anexa privind infracţiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare sunt nominalizate aceste fapte, iar cele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul şi condamnat de instanţa de fond, la pct. 1 se regăsesc cele vizând infracţiunea de omor prev. de art. 174 C. pen., una din infracţiuni fiind cea prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen.

Referitor la apelul declarat de inculpat prin care s-a criticat sentinţa pentru netemeinicie, soilicitându-se acordarea unei eficiente sporite dispoziţiilor art. 74 şi 76 C. pen., instanţa de apel a apreciat că acesta este nefondat pentru considerentele expuse anterior.

Atitudinea absolut incompatibilă a infracţiunilor comise de inculpat cu calitatea de agent de poliţie la Poliţia Locală Băileşti, folosirea unor obiecte tăietoare-înţepătoare, dar şi a unor arme neletale în mod nelegal, agresarea părţilor vătămate cu consecinţa producerii unor leziuni grave privind îndeosebi pe D.F., nu justifică în niciun mod reţinerea de circumstanţe legale atenuante şi cu atât mai mult reducerea pedepselor stabilite de prima instanţă.

Împotriva deciziei sus-menţionate, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi intimatul-inculpat N.M.C.

Prin recursul declarat de Parchet au fost susţinute parţial motivele scrise de recurs, criticile subsumându-se doar cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

În susţinerea acestui motiv, s-a solicitat casarea deciziei atacate, înlăturarea circumstanţelor atenuante menţinute în mod greşit de instanţa de apel pentru o infracţiune, deşi a fost admis apelul Parchetului.

În ce priveşte pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor inculpatului, a susţinut că nu se justifică interzicerea dreptului de a fi tutore, dat fiind că acesta nu are un copil în întreţinere.

Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat casarea deciziei atacate şi menţinerea sentinţei penale sub aspectul cuantumului pedepsei, prin acordarea unei maxime eficiente circumstanţelor personale.

Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate de Parchet şi de inculpat, Înalta Curte constată că recursul Parchetului este fondat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente:

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, urmare admiterii apelului declarat de Parchet şi respingerii apelului declarat de inculpat, instanţa de apel, deşi a desfiinţat hotărârea primei instanţe în limitele exercitării căii de atac de către Parchet, a omis înlăturarea circumstanţelor atenuante pentru una dintre infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, respectiv cea prevăzută de art. 136² din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen.

Or, raportat la considerentele reţinute de instanţa de apel, care în mod corect a apreciat că nu se impune reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante, dată fiind gravitatea faptelor săvârşite, acestea trebuie înlăturate şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 136² din Legea nr. 295/2004.

În ce priveşte al doilea motiv de recurs, invocat în scris şi susţinut oral de Parchet, care se referă la pedeapsa complementară a interzicerii dreptului inculpatului de a fi tutore, Înalta Curte constată că exercitarea acestui drept nu a fost interzisă inculpatului, prin cele două hotărâri ale instanţelor inferioare.

Examinând cauza în raport cu motivele de recurs ale inculpatului, Înalta Curte constată că instanţele au reţinut corect faptele şi vinovăţia inculpatului, le-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale şi au individualizat în mod just pedepsele aplicate, făcând în mod corect aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen.

În ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate, se constată că a fost just individualizat, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţele având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi realizat infracţiunile şi de consecinţele faptelor, precum şi datele ce caracterizează persoana acestuia, care, în calitate de lucrător de poliţie, avea îndatorirea de respectare a legii şi a valorilor sociale protejate de lege.

Astfel, în sarcina inculpatului s-a reţinut că, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a provocat şi întreţinut un incident în care au fost implicate mai multe persoane, context în care a lovit în zona capului părţile vătămate R.M., D.I. şi D.F. cu o sabie, după care l-a înjunghiat de două ori cu acelaşi obiect pe D.F., provocându-i leziuni care au pus în primejdie viaţa victimei. În aceleaşi împrejurări, inculpatul a tras mai multe focuri de armă cu pistolul cu bile de cauciuc pe care-l avea asupra sa, proiectilele lovind părţile vătămate D.I. şi D.F. în zona feţei, iar pe R.M. în zona abdominală.

Raportat la gravitatea deosebită a faptelor, dată de natura şi modalitatea de comitere a acestora, dar şi la elementele care caracterizează persoana inculpatului, Înalta Curte reţine că nu se impune reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului.

Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează să fie admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 161 din 10 mai 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, să fie casată, în parte, decizia atacată, referitor la aplicarea circumstanţelor atenuante pentru infracţiunea prevăzută de art. 136² din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen. şi, rejudecând, să fie înlăturate circumstanţele atenuante reţinute pentru infracţiunea prevăzută de art. 136² din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

Va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de intimatul-inculpat N.M.C. împotriva aceleiaşi decizii penale, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii de 24 ore începând cu data de 17 aprilie 2011 până la 18 aprilie 2011 şi a arestării preventive începând cu data de 22 aprilie 2011, până la data 01 august 2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 161 din 10 mai 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia atacată, referitor la aplicarea circumstanţelor atenuante pentru infracţiunea prevăzută de art. 136² din Legea nr. 295/2004, cu aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen. şi, rejudecând, înlătură circumstanţele atenuante reţinute pentru infracţiunea prevăzută de art. 136² din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intimatul-inculpat N.M.C. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii de 24 ore începând cu data de 17 aprilie 2011 până la 18 aprilie 2011 şi a arestării preventive începând cu data de 22 aprilie 2011, până la data 01 august 2012.

Obligă recurentul-intimat-inculpat N.M.C. la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 august 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2462/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2493/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2490/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2490/2012. Penal