ICCJ. Decizia nr. 2534/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2534/2012
Dosar nr. 5358/1/2012
Şedinţa publică din 10 august 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 8 august 2012, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate P.V. pe o durată de 5 zile începând cu 8 august 2012 până la 12 august 2012 inclusiv.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a reţinut că:
Prin Semnalarea nr. 13224439/MMP din 02 august 2012 a Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul SIRENE şi înaintată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti la data de 08 august 2012, s-a adus la cunoştinţa autorităţilor judiciare române existenţa pe numele persoanei solicitate P.V. a unui mandat european de arestare, emis de Ministerul Danez de Justiţie, în Cauza nr. 2012-3310-0191 privind pretinsa comitere a infracţiunii de jaf organizat sau armat conform Secţiunii 288, Subsecţiunea 1, nr. 1, parţial conform Secţiunii 21 C. pen. Danez, infracţiune pedepsită conform Mandatului european de arestare Secţiunea E, I, nr. 18 cu pedeapsa închisorii de maxim 6 ani, constând în aceea că la data de 08 februarie 2012, în jurul orelor 6.40 PM, împreună cu M.C. ar fi pătruns într-o casă în scopul comiterii unui furt, împrejurare în care l-au lovit pe locatarul J.Y.R.M. cu o sticlă goală de vin în cap, care s-a spart, după care au luat cheile de la casă şi maşină şi au dispărut.
Pentru evitarea riscurilor ca persoana solicitată să se sustragă procedurilor de predare prevăzute de art. 103 din Legea nr. 302/2004, republicată, având în vedere că aceasta este de acord să fie predată autorităţilor judiciare daneze pentru efectuarea de cercetări în vederea stabilirii împrejurărilor concrete ale comiterii pretinsei infracţiuni, că nu există obiecţii privind identitatea şi pentru a da posibilitatea autorităţilor judiciare daneze să înainteze mandatul european de arestare, Curtea a apreciat că se justifică luarea măsurii preventive a arestării pe o durată de 5 zile, fiind îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., atât sub aspectul cuantumului pedepsei prevăzută de lege, superioară limitei de 4 ani închisoare, cât şi al pericolului concret pentru ordinea publică, precum şi cele prevăzute de art. 143 rap. la art. 681 din acelaşi cod.
La alegerea măsurii, instanţa de fond a avut în vedere împrejurările concrete în care se pretinde că a fost comisă fapta pentru care persoana solicitată este urmărită penal, precum şi gravitatea deosebită a acesteia şi care a implicat violenţa, aşa încât nu poate fi primită solicitarea apărării privind luarea unei alte măsuri restrictive de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea, prezervarea ordinii publice şi a desfăşurării procesului penal în condiţii optime primând dreptului acesteia de a fi judecată în stare de libertate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs persoana solicitată solicitând admiterea lui, casarea sentinţei şi rejudecând să se dispună revocarea arestării în principal, iar în subsidiar, luarea unei alte măsuri, respectiv măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Examinând recursul prin prisma dispoziţiilor legale, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la individualizarea măsurii necesare asigurării existenţei posibilităţii predării persoanei solicitate se constată că instanţa de judecată are posibilitatea de a dispune fie arestarea, fie măsura obligării de a nu părăsi localitatea faţă de persoana solicitată, instanţa putând opta pentru una din cele două măsuri alegând pe cea aptă să asigure atingerea scopului derulării în bune condiţii a procedurii reglementate de Legea nr. 302/2004.
Se reţine în speţă că, instanţa a dispus arestarea persoanei solicitate constatând că sunt îndeplinite dispoziţiile art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen., măsura privativă fiind singura aptă a asigura finalitatea acestei proceduri.
Apărările persoanei solicitate în sensul că nu este vinovat de comiterea faptei nu pot fi luate în examinare în cadrul acestei proceduri, instanţele române fiind chemate să se pronunţe numai asupra unor eventuale motive de refuz ale executării, aceste apărări putând însă a fi valorificate în faţa autorităţilor judiciare daneze.
De asemenea, lipsa mandatului european de arestare nu împiedică instanţa să dispună asupra arestării preventive a persoanei solicitate pe o perioadă de 5 zile având în vedere caracterul de urgenţă al acestei proceduri.
Având în vedere gravitatea faptei ce i se impută persoanei solicitate se constată că pentru buna desfăşurare a procedurilor de predare, privarea de libertate a acestuia este pe deplin justificată.
Aşa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P.V. împotriva Încheierii din 08 august 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 653/42/2012.
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 august 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3559/2012. Penal. Trafic internaţional de... | ICCJ. Decizia nr. 2533/2012. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
