ICCJ. Decizia nr. 2530/2012. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2530/2012
Dosar nr. 1905/110/2012
Şedinţa publică din 8 august 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 24 iulie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, în Dosarul nr. 1905/110/2012, în baza art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., s-a dispus, menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului C.P. (fiul lui V. şi T.), arestat în baza Mandatului de arestare preventivă nr. 29 din 11 februarie 2012 emis de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 745/110/2012.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut că măsura arestului preventiv a fost legal dispusă, iar temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu s-a schimbat.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit fapta pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat de instanţa de fond.
Prin lăsarea sa în libertate s-a apreciat că se poate influenţa cursul normal al acestei cercetări, inculpatul având posibilitatea să se întâlnească cu consătenii săi, martori în dosar. De asemenea, pericolul concret se menţine în continuare, existând posibilitatea comiterii de fapte similare, inculpatul este o persoană violentă, se pare. La aprecierea pericolului pe care l-ar prezenta în concret pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a inculpatului, instanţa a avut vedere natura faptei de care este suspectat, sfera relaţiilor sociale lezate (integritatea vieţii şi sănătăţii), rezonanţa socială a faptei date fiind gravitatea acesteia, sfera largă de acţiune a acestuia, împrejurările în care se presupune a fi fost săvârşită fapta, prin colaborarea lor. Toate aceste aspecte, coroborate, conduc la concluzia că se impune menţinerea în stare de arest preventiv a acestora pentru a asigura ordinea publică şi securitatea cetăţenilor.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul C.P., solicitând punerea sa în stare de libertate, motivat de faptul că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) şi art. 38514 C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) din acelaşi text de lege, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
În cauză, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, a procedat la efectuarea verificărilor şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptei, de gravitatea deosebită a acesteia, de consecinţa contând în pierderea unei vieţi omeneşti, cât şi de circumstanţele personale ale inculpatului, apreciază că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
În fapt, s-a reţinut că în ziua de 9 februarie 2012, C.P. şi C.I. s-au întâlnit şi au desfăşurat activităţi de deszăpezire la nişte localnici de pe raza satului Lehancea, unde au consumat băuturi alcoolice. După terminarea activităţii de deszăpezire, inculpatul C.P. şi vărul său C.I., au mers la locuinţa numitului I.P. din satul Lehancea unde au continuat să consume băuturi alcoolice. În jurul orelor 21,00 inculpatul şi C.I. au mers la locuinţa primului şi datorită stării de ebrietate şi a unor discuţii contradictorii, s-au certat. În timpul altercaţiei, inculpatul C.P. a luat un cuţit de bucătărie şi i-a aplicat vărului său C.I., o lovitură în zona inghinală, provocându-i victimei o plagă tăiată în partea superioară a piciorului stâng.
Numitul C.I. a încercat să se deplaseze la domiciliul său, dar văzând că sângerează abundent, a revenit la locuinţa inculpatului, datorită stării de ebrietate a celor doi, C.I. nu a primit îngrijiri medicale, iar în urma sângerării abundente, a decedat.
Pe de altă parte se constată că prin Sentinţa penală nr. 154/D din 08 iunie 2012, pronunţată de Tribunalul Bacău, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C.P., prin apărător, din art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen., în art. 183 C. pen., text de lege în baza căruia şi prin reţinerea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen, ca pedeapsă accesorie, hotărârea de condamnare, apelată de acesta, constituind un temei suficient pentru a constata că menţinerea detenţiei provizorii este licită, respectându-se legislaţia internă şi prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
În acelaşi sens, Înalta Curte reţine că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează prezumţia de nevinovăţie şi nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil, limitarea libertăţii acestuia încadrându-se în dispoziţiile şi limitele legii.
Aceste considerente justifică dispoziţia instanţei de apel de menţinere a arestării preventive, astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.P. împotriva Încheierii din data de 24 iulie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, pronunţată în Dosarul nr. 1905/110/2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 august 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2531/2012. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2529/2012. Penal → |
|---|
