ICCJ. Decizia nr. 2579/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2579/2012
Dosar nr. 10592/2/2011
Şedinţa publică din 22 august 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 74 din 22 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Au fost recunoscute efectele sentinţei din data de 21 decembrie 2009 a Tribunalului Horsens, pronunţată în Dosarul nr. 1672/2009, definitivă prin decizia pronunţată la data de 11 august 2010 de către Curtea de Apel a Regiunii de Vest, secţia a 5-a, Regatul Danemarcei şi a dispus transferarea condamnatului H.D. (fost L.) într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 8 ani închisoare.
A dedus perioada executată de condamnat, începând cu data de 18 noiembrie 2008.
Onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu în cuantum de 320 RON, a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că prin adresa nr. 52709/2011 din 08 august 2011 Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară - Serviciul cooperare judiciară internaţională în materie penală a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu disp. Legii nr. 302/2004, republicată, cererea formulată de autorităţile judiciare din Regatul Danemarca, prin care se solicită transferarea persoanei condamnate H.D., în vederea continuării executării pedepsei aplicate de instanţele daneze într-un penitenciar din România.
Cererea formulată de autorităţile daneze a fost însoţită de documentele prev. de art. 6 pct. 2 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, respectiv: adresa nr. 2011-3331/26-0002 din 02 august 2011 a Ministerului Justiţiei al Regatului Danemarcei, extras din registrul de decizii al Curţii de Apel a Regiunii de Vest, privind decizia din 11 august 2010 a Curţii de Apel a Regiunii de Vest, conţinând şi decizia de expulzare, sentinţa din 21 decembrie 2009 a Tribunalului Horsens, copia dispoziţiilor legale aplicabile, referat din 18 noiembrie 2010 întocmit la penitenciarul de stat Eastern Jutland, în care s-a consemnat opinia condamnatului în legătură cu transferarea sa în România.
Din verificările efectuate la Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Paşapoarte şi Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, a rezultat că persoana condamnată H.D. este cetăţean român, fiind astfel îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. a) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Din informaţiile şi documentele comunicate de statul de condamnare în aplicarea Convenţiei europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptate la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că: prin sentinţa din data de 21 decembrie 2009 a Tribunalului Horsens pronunţată în Dosarul nr. 1672/2009, definitivă prin decizia pronunţată la data de 11 august 2010 de către Curtea de Apel a Regiunii de Vest, secţia a 5-a, numitul H.D. a fost condamnat la 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de atac asupra integrităţii corporale cu caracter deosebit de violent, brutal sau periculos, având drept consecinţă moartea, prev. de art. 246, cf. art. 245 alin. (1) din legea penală daneză, tâlhărie cu caracter deosebit de grav, prev. de art. 288 alin. (2), cf. alin. (1) nr. 1 din legea penală daneză, furt prev. de art. 276 din legea penală daneză.
Această sentinţă a rămas definitivă la data de 11 august 2010, astfel că este îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. b) din Convenţia europeană, adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. b) din Legea nr. 304/2004, republicată.
Din documentele trimise de autorităţile daneze rezultă că persoana condamnată a început executarea pedepsei la data de 18 noiembrie 2008, iar executarea pedepsei în totalitate se încheie la data de 18 noiembrie 2016.
Conform secţiunii 38 C. pen. danez, H.D. poate solicita eliberarea condiţionată după executarea a 2/3 din pedeapsă.
În consecinţă, este îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. c) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004.
În fapt, s-a reţinut că în noaptea de 02 noiembrie 2008, împreună cu alte persoane, după o înţelegere prealabilă au pătruns într-o locuinţă printr-o fereastră deschisă, au atacat două persoane care dormeau, pe care le-a supus unor acte de violenţă, rezultând vătămarea corporală a unuia şi decesul celuilalt.
În aceeaşi noapte au pătruns în acelaşi mod în altă locuinţă, au săvârşit acte de violenţă asupra unor persoane şi au sustras mai multe bunuri.
La data de 15 august 2008, între orele 18,30 - 23,20 a pătruns, împreună cu mai multe persoane, într-o locuinţă, de unde au sustras mai multe bunuri în valoare de 14.595 DKK.
Examinând materialul cauzei, se constată că este îndeplinită condiţia dublei incriminări prev. de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, faptele reţinute în sarcina persoanei condamnate H.D., au corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor prev. de art. 180 C. pen., art. 183 C. pen., art. 192 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a) şi c) C. pen. (2 fapte) cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Persoana condamnată H.D. nu a fost de acord cu transferarea sa într-un penitenciar din România, dar împotriva sa instanţa de judecată a luat măsura expulzării din Danemarca, cu interdicţia de a reintra pentru totdeauna.
Persoana condamnată H.D. se află încarcerată în Penitenciarul Eastern Jutland.
Având în vedere cele ce preced, în baza art. 131 alin. (1), 143, 153, 162 alin. (4) şi 163 din Legea nr. 302/2004 se va admite sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi se va recunoaşte efectele sentinţei din data de 21 decembrie 2009 a Tribunalului Horsens pronunţată în Dosarul nr. 1672/2009, definitivă prin decizia pronunţată la data de 11 august 2010 de către Curtea de Apel a Regiunii de Vest, secţia 5 a regatului Danemarcei şi se va dispune transferarea condamnate H.D. (fost L.) într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 8 ani închisoare.
II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs condamnatul persoană transferabilă H. (L.) D., criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea acesteia şi respingerea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind recunoaşterea efectelor sentinţei din data de 21 decembrie 2009 a Tribunalului Horsens, întrucât nu şi-a dat consimţământul la transfer, dorind să-şi execute în continuare pedeapsa în Danemarca.
Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivul de critică invocat de recurentul condamnat persoană transferabilă H. (L.) D., cât şi din oficiu sub toate aspectele, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere cu titlu de premisă că în speţă că persoana condamnată H.D. este cetăţean român, fiind astfel îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. a) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Din informaţiile şi documentele comunicate de statul de condamnare în aplicarea Convenţiei europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptate la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că: prin sentinţa din data de 21 decembrie 2009 a Tribunalului Horsens pronunţată în Dosarul nr. 1672/2009, definitivă prin decizia pronunţată la data de 11 august 2010 de către Curtea de Apel a Regiunii de Vest, secţia a 5-a numitul H.D. a fost condamnat la 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de atac asupra integrităţii corporale cu caracter deosebit de violent, brutal sau periculos, având drept consecinţă moartea, prev. de art. 246, cf. art. 245 alin. (1) din legea penală daneză, tâlhărie cu caracter deosebit de grav, prev. de art. 288 alin. (2), cf. alin. (1) nr. 1 din legea penală daneză, furt prev. de art. 276 din legea penală daneză.
Se reţine că această sentinţă a rămas definitivă la data de 11 august 2010, astfel că este îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. b) din Convenţia europeană, adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. b) din Legea nr. 304/2004, republicată.
Din documentele trimise de autorităţile daneze rezultă că persoana condamnată a început executarea pedepsei la data de 18 noiembrie 2008, iar executarea pedepsei în totalitate se încheie la data de 18 noiembrie 2016.
Conform secţiunii 38 C. pen. danez, H.D. poate solicita eliberarea condiţionată după executarea a 2/3 din pedeapsă.
În consecinţă, este îndeplinită şi condiţia prev. de art. 3 lit. c) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004.
Pe de altă parte, Înalta Curte mai reţine că prima instanţă prin hotărârea atacată, în mod legal şi temeinic a constatat că este îndeplinită condiţia dublei incriminări prev. de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, faptele reţinute în sarcina persoanei condamnate H.D., au corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor prev. de art. 180 C. pen., art. 183 C. pen., art. 192 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a) şi c) C. pen. (2 fapte) cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Persoana condamnată H.D. nu a fost de acord cu transferarea sa într-un penitenciar din România, dar împotriva sa instanţa de judecată de jurisdicţie daneză a luat măsura expulzării din Danemarca, cu interdicţia de a reintra pentru totdeauna.
Aşa fiind, rezultă fără echivoc că în mod judicios aceeaşi primă instanţă, prin conformare la dispoziţiile art. 131 alin. (1), art. 153 şi art. 162 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a dispus admiterea sesizării formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi recunoaşterea efectelor sentinţei pronunţată de autorităţile judiciare daneze, având în vedere că în cauză sunt întrunite dispoziţiile art. 143 din Legea 302/2004 şi chiar dacă persoana condamnată nu şi-a dat consimţământul la transfer există o decizie de expulzare în privinţa acestuia, hotărârea este definitivă şi, în consecinţă, a dispus transferarea recurentului nominalizat într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală din data de 21 decembrie 2009 a Tribunalului Horsens pronunţată în Dosarul nr. 1672/2009, definitivă prin decizia pronunţată la data de 11 august 2010 de către Curtea de Apel a Regiunii de Vest, secţia 5 a Regatului Danemarcei.
Faţă de toate cele ce preced, Înalta Curte are în vedere că recursul de faţă declarat de recurentul condamnat persoană transferabilă H. (L.) D. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă H. (L.) D. împotriva Sentinţei penale nr. 74 din 22 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat persoană transferabilă la plata sumei de 520 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 august 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2370/2012. Penal. Dare de mită (art. 255... | ICCJ. Decizia nr. 2605/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
