ICCJ. Decizia nr. 301/2012. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 301/2012
Dosar nr.9330/62/2010
Şedinţa publică din 1 februarie 2012
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Braşov, prin sentinţa penală nr. 139/S din 8 aprilie 2011 a condamnat pe inculpaţii:
1. P.M., la 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 alin. (1), (2) din Legea nr. 365/2002.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, de art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003 şi pentru complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), la infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 365/2002 (4 fapte).
2. Z.E.C., la 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 365/2002 (fapta din 8 martie 2008).
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi de art. 27 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 365/2002 (3 fapte).
Pe latură civilă, s-a luat act că părţile vătămate D.M., C.L.M., S.C., T.V., M.E., D.C., L.D., C.P., Z.I.N., N.V., F.M.R., V.C., D.C., N.A., T.V., P.C., J.D.N., O.V., J.R., B.C. nu s-au constituit părţi civile.
Totodată, s-au respins acţiunile civile exercitate de părţile civile B. SA şi de către D.G.
Instanţa a mai dispus respingerea cererii parchetului de a se confisca de la inculpaţi suma de 1.410 lei dobândită prin săvârşirea infracţiunii (fapta din 31 august 2007).
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul P.M., a 5 mulaje după guri de bancomat, 2 mulaje din material plastic transparent, ansamblu tip antiskimmer, 2 mulaje după guri de bancomat, un dispozitiv artizanal cu CIP de memorie pentru copierea datelor de pe pista a 2-a a benzii cârdurilor magnetice, 2 dispozitive artizanale pentru copierea datelor de pe pista a 2-a a benzii cârdurilor magnetice, un dispozitiv artizanal pentru copierea datelor de pe pista a 2-a a benzii cârdurilor magnetice, introdus într-un recipient din plastic transparent cu capac galben, 5 cabluri de conexiune USB şi conectori cu 3 PIN, 1 CD X-Data având înscris logo-ul S., montaje electronice, un dispozitiv artizanal pentru copierea datelor de pe pista a 2-a a benzii cârdurilor magnetice, cu montaj electronic, un dispozitiv artizanal din metal vopsit în culoarea gri, disimulat într-un dispozitiv tip gură de bancomat cu montaj electronic compus din circuit de interfaţă de cap magnetic, astfel dispus încât să citească datele de pe pista a 2-a a cârdurilor magnetice, controler de memorie internă nevolatilă, modul de interfaţă de comunicaţie serială asincronă ai cărui PIN-i sunt conectaţi la conectorul cu trei contacte dispuse liniar, alimentaţi de la un acumulator.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 254D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., inculpatul P.M. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, de art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003 (3 fapte), de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 27 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 365/2002 (4 fapte) şi de art. 25 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, în condiţiile concursului prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.
Actul de inculpare a reţinut că inculpatul, în perioada 30 august 2007-30 august 2008, pentru a retrage fraudulos sume de bani din conturile bancare ale unor persoane, împreună cu coinculpatul Z.E.C. şi alţii, a constituit o asociere cu caracteristicile grupului infracţional organizat, la 31 august 2007, 14 septembrie 2007, 8 martie 2008 şi 16 martie 2008 a remis altor membri ai respectivului grup, carduri bancare clonate, a supravegheat activitatea lor de efectuare a unor retrageri neautorizate, astfel realizându-se retrageri frauduloase din conturi sau s-a încercat o astfel de retragere prin utilizarea frauduloasă a cardurilor clonate, sumele de bani fiind retrase de la ATM-ul B. SA, ATM-ul R. aparţinând P.C.B.B., ATM-ul N.C.R., ATM-ul, de asemenea, al B. SA, ATM-ul R.B.B.
În ce-l priveşte pe inculpatul Z.E.C., prin rechizitoriul nr. 161D/P/2010 al aceluiaşi organ judiciar, el a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi de art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002 (4 fapte), toate în condiţiile concursului prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, privind pe acest inculpat, actul de inculpare a reţinut că în aceeaşi perioadă, pentru a retrage fraudulos sume de bani din conturile bancare ale unor persoane, împreună cu coinculpatul şi alţi făptuitori, s-a asociat într-un grup infracţional organizat, el, la datele de 31 august 2007, 14 septembrie 2007, 8 martie 2008 şi 16 martie 2008 dând altor membri ai grupului carduri bancare clonate, a efectuat personal retrageri neautorizate, împreună cu alţii care au supravegheat acţiunile frauduloase şi astfel s-a încercat realizarea de retrageri neautorizate din contul unor părţi vătămate prin utilizarea cardurilor clonate, a unor sume de bani de la ATM-uri.
La 10 februarie 2011 cauzele privindu-i pe cei doi inculpaţi au fost reunite sub dosarul nr. 9330/62/2010 al Tribunalului Braşov.
Ambii inculpaţi, la cercetarea judecătorească, prevalându-se de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., nu au dat declaraţii.
Instanţa, examinând, prin prisma datelor dosarului şi dispoziţiilor prevăzute de art. 52, art. 66 C. proc. pen., ale art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 grupul infracţional organizat, a constatat că rechizitoriile menţionate nu au conţinut probe concludente, neechivoce, relativ la numărul persoanelor ce ar fi alcătuit un astfel de grup, structura sau rolurile membrilor, astfel dispunând achitarea celor doi inculpaţi (fapta nu a fost săvârşită de inculpaţi).
În ce priveşte probatoriul relativ la celelalte infracţiuni pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, în principal concluziile rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică întocmite de Institutul de Tehnologii Avansate din cadrul Serviciului Român de Informaţii, cel din 30 august 2010 (dosar nr. 254D/P/2009 şi dosar nr. 161D/P/2010 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T.), acesta relevând datele şi orele la care inculpaţii au comis infracţiunile prevăzute în legile speciale, s-a realizat identificarea certă a lor, respectiv inculpatul P.M., în intervalul orar 19:12 – 19:14 din data de 30 august 2007 la bancomat, iar inculpatul Z.E.C., la orele 21:59 – 22:02 din data de 8 martie 2008 la acelaşi bancomat.
Celelalte constatări, despre care acelaşi raport menţionează "foarte mare probabilitate", instanţa Ie-a analizat prin coroborare cu altele, dar acestea neexistând, de asemenea, a pronunţat achitarea inculpaţilor în baza aceluiaşi temei legal (fapta nu a fost săvârşită de către inculpat).
Totodată, relativ la data şi intervalul orar (30 august 2007 - orele 19:12 – 19:14, bancomatul B.) când acelaşi raport ar fi reţinut că inculpatul P.M. ar fi montat un skimmer şi o cameră video (împreună cu o persoană A), pentru că dispozitivele nu au fost identificate, iar raportul, deşi îl menţionează pe inculpat, înscrie că nu se poate observa în cadru partea mâinilor şi activităţile desfăşurate, în baza aceluiaşi temei legal, inculpatul a fost achitat.
Privitor la faptele din 8 martie 2008 şi 9 august 2008 privind pe acelaşi inculpat, în legătură cu montarea dispozitivelor artizanale la ATM-ul B. şi ATM-ul R.B., acelaşi raport, necoroborat cu alte probe certe, nu conturează vinovăţia sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003. În plus, martorul L.R.L. a declarat, cu referire la fapta din 9 august 2008, că nu îşi dă seama dacă inculpatul era una din persoanele pe care Ie-a observat sau el fiind prea departe, nu i-a văzut figura, sau cele două persoane erau de înălţime mai mică decât inculpatul, aceste aspecte vagi, inclusiv menţiunea că persoanele erau îmbarcate într-un autoturism al cărui nr. de înmatriculare "se termină cu TER", nu puteau duce la condamnarea pentru respectiva faptă.
Analizând probatoriul şi în legătură cu faptele din 31 august 2007, 14 septembrie 2007, 8 martie 2008, 16 martie 2008 privindu-l pe acelaşi inculpat, instanţa constatând că nu s-a dovedit cert că el ar fi remis altor membri ai grupului carduri bancare clonate sau ar fi supravegheat acţiunile altora pentru efectuarea de retrageri de numerar neautorizate, în baza aceluiaşi temei legal, s-a dispus achitarea, identificarea lui, în acelaşi raport, fiind menţionată cu sublinierea "foarte mare probabilitate", iar simpla lui prezenţă, în lipsa altor probe de fapt, neputând sta la baza condamnării pentru complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 365/2002.
În aceste condiţii, singura infracţiune dovedită în sarcina inculpatului, în opinia judecătorului fondului, a fost cea de deţinere de echipamente în vederea "falsificării instrumentelor de plată electronice" (art. 25 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002).
În dovedirea acesteia, alături de constarea din raportul amintit, este descrisă şi modalitatea în care, la 16 martie 2008, inculpatul, depistat în trafic, în portbagajul acestuia s-au identificat dispozitive artizanale de tipul unor mulaje de pe guri de bancomat, card painter, montaje electronice, toate acestea fiind expertizate, concluziile fiind că ele "integrează componente electronice care au ca scop prelucrarea de date de pe un câmp magnetic, memorarea acestora şi ulterior transferul către un calculator" sau "se constituie în cititor de cârduri magnetice construit cu scopul citirii şi memorării de pe pista a 2-a a benzii cârdului" sau "sunt carcase mecanice care prin finisare pot fi transformate în guri de bancomat".
În ce-l priveşte pe inculpatul Z.E.C., referitor la fapta din 8 martie 2008 când s-a realizat identificarea cu certitudine, în intervalul orar 21:59 – 22:02 la ATM-ul B., el utilizând cardul emis de K.F.H. KSC, cardul aparţinând lui P.C., cardul aparţinând lui L.D. şi cardul aparţinând lui J.R., acestea apărând înregistrate în registrul jurnal al băncii respective, un element în plus fiind că acestui inculpat îi lipseşte degetul mijlociu de la mâna stângă, în sarcina lui fiind deci dovedită săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 27 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 365/2002.
În ce priveşte celelalte fapte reţinute în sarcina acestuia de către acuzare, judecătorul fondului a constatat că prezumţia de nevinovăţie nu a fost răsturnată, înregistrările din 31 august 2007 conţin doar o "probabilitate" a prezenţei lui, iar cu referire la 14 septembrie 2007 şi 16 martie 2008, organul de urmărire penală nu oferă nicio probă.
Referitor laturii civile, instanţa de fond a constatat că pretenţiile civile ale părţii civile B. SA se refereau la fapte comise la 10 septembrie 2007, 13 septembrie 2007, 14 septembrie 2007, 16 martie 2008, unele nefiind obiectul cauzei, iar pentru altele inculpaţii au fost achitaţi prin prisma art. 10 lit. c) C. proc. pen.
În legătură cu acţiunea civilă exercitată de D.G., instanţa a motivat că aceasta a fost făcută după citirea rechizitoriului, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 15 alin. (2) C. proc. pen.
Referitor cererii parchetului, de confiscare de la inculpaţi, a sumei de 1.410 lei, instanţa a respins-o pentru că ea viza fapte pentru care s-a dispus achitarea.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., partea civilă B. SA şi inculpaţii.
Apelul parchetului a vizat nelegalitatea sentinţei sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor, atât pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cât şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 27 din Legea nr. 365/2002 şi de art. 42 din Legea nr. 161/2003 şi nepronunţarea asupra măsurii sechestrului asigurător privindu-l pe inculpatul P.M.
Partea civilă şi-a motivat apelul pe nelegala soluţionare a laturii civile în ce o priveşte, respectiv obligarea inculpaţilor la plata sumelor de bani retrase fraudulos la datele de 16 martie 2008 şi la 8 martie 2008, în total 2.980 lei.
Inculpatul P.M. a criticat sentinţa sub aspectul netemeiniciei pedepsei aplicate, inclusiv modalitatea de executare a acesteia.
Inculpatul Z.E.C. şi-a motivat apelul pe nelegala sa condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 365/2002 şi pe netemeinicia pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 80A din 30 iunie 2011 a admis apelul declarat de parchet şi a desfiinţat sentinţa cu privire la:
- greşita achitare a inculpatului P.M. pentru săvârşirea infracţiunii de acces, fără drept, la un sistem informatic, prevăzută de art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003 (3 fapte), precum şi sub aspectul temeiului achitării pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi pentru complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) la infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 365/2002.
Greşita achitare a inculpatului Z.E.C. pentru infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 27 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 365/2002 (fapta din 31 august 2007) şi sub aspectul temeiului achitării pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi de art. 27 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 365/2002.
Rejudecând în aceste limite, curtea de apel, în baza art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003, l-a condamnat pe inculpatul P.M. la câte 3 ani închisoare (3 fapte).
În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa apelată, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, 3 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în final el având de executat 3 ani şi 6 luni închisoare.
Acelaşi inculpat a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi pentru complicitate la infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 27 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 365/2002 (4 fapte) în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Inculpatul Z.E.C. a fost condamnat pentru infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 27 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 365/2002 (fapta din 31 august 2007), la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa apelată, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
Privind şi pe acest inculpat, pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi pentru infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 27 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 365/2002 (două fapte), instanţa de apel a schimbat temeiul legal al achitării în dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
S-a mai dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător dispus la 11 iunie 2010 asupra sumei de 1.600 lei consemnată de la inculpatul P.M.
În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a sumei totale de 1.410 lei dobândită prin fapta săvârşită la 31 august 2007.
Apelurile părţii civile şi ale inculpaţilor au fost respinse ca nefondate.
Şi împotriva deciziei pronunţată în apel au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., şi ambii inculpaţi.
Parchetul a motivat recursul pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi pct. 172 C. proc. pen., în dezvoltarea acestora criticând greşita achitare a inculpatului P.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi pentru complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), la infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 365/2002 (4 fapte), greşita achitare a inculpatului Z.E.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, greşita confiscare, privindu-i pe ambii inculpaţi, a sumei totale de 1.410 lei şi greşita ridicare a măsurii sechestrului asigurător privind suma de 1.600 lei ridicată la urmărirea penală de la inculpatul P.M.
Inculpatul P.M. şi-a motivat recursul pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14, 172 şi 18 C. proc. pen., dezvoltate ca atare în încheierea de la termenul de judecată din 24 ianuarie 2012.
Recursul declarat de inculpatul Z.E.C. a fost motivat pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., şi acestea fiind dezvoltate în aceeaşi încheiere, care face parte integrantă din prezenta.
Recursul declarat de parchet este fondat numai sub aspectul greşitei dispuneri a măsurii confiscării speciale, după cum se va detalia.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., respectiv eroarea gravă de fapt care a condus la greşita achitare a inculpaţilor, ambii pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi numai a inculpatului P.M. pentru complicitate la infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos (4 fapte) (art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 27 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 365/2002), din verificarea probatoriului administrat, se reţine că sentinţa şi Decizia, în stabilirea situaţiei de fapt şi a vinovăţiei inculpaţilor, au constatat că faptei de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup (art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate) îi lipsesc elementele constitutive, achitarea lor, în apel, dispunându-se în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. Art. 2 lit. a) din aceeaşi lege, în definirea grupului infracţional organizat, prevede că acesta este structurat, format din 3 sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat pentru comiterea uneia sau a mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.
În cauză, nu s-a dovedit, în afara persoanei coinculpatului Z.E.C., componenţa vreunui grup din care ar fi făcut parte inculpatul P.M., faptul că acuzarea descrie că el ar fi remis unor făptuitori neidentificaţi cârduri bancare donate nu este suficient pentru condamnarea inculpaţilor, ambii beneficiind de prezumţia de nevinovăţie.
Cu referire la 4 fapte de complicitate la infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, reţinute prin actul de inculpare, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.M. (31 august 2007, 14 septembrie 2007, 8 martie 2008, 16 martie 2008), nu s-a dovedit că acesta ar fi dat altora cârduri bancare donate prin utilizarea dispozitivelor sau a supravegheat activităţi ale altor persoane pentru ca acestea să retragă neautorizat sume sau s-a încercat efectuarea de retrageri neautorizate din conturile unor persoane (unele neidentificate) de la ATM-urile B., P.C.B.B., N.C.R., R.B.B., fiind dovedit numai că la datele de 30 august 2007, 8 martie 2008 şi 9 august 2008 el a montat skimmere destinate copierii cârdurilor, acestea fiind utilizate, cel puţin în două rânduri, de coinculpatul Z.E.C., singura dată când el a fost identificat pe imaginile surprinse de camerele de supraveghere fiind 30 august 2007, orele 19:12 – 19:14, astfel că fapta sa întruneşte numai elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003, prin citirea şi copierea datelor inscripţionate pe banda magnetică a cârdurilor bancare şi apoi prin inscripţionarea lor pe carduri blank, este accesată o parte a sistemului informatic, bancomatul reprezentând un sistem informatic în sensul art. 35 alin. (1) lit. a) din aceeaşi lege. Montând dispozitivul de citire a benzii magnetice a cardurilor bancare în fanta bancomatului, inculpatul a acţionat fără drept pentru că nu era autorizat în temeiul legii sau al unui contract şi nu avea permisiunea din partea persoanei fizice sau juridice competente legal să i-o acorde, aşa cum prevede art. 35 alin. (2) lit. a) şi c) din lege, montarea dispozitivului încălcând normele de securitate care asigură secretul numărului de cont şi al operaţiunilor efectuate, precum şi apărarea împotriva folosirii de către o persoană a cârdurilor bancare în vederea fraudării.
Privind pe acelaşi inculpat, achitat pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de efectuare de operaţiuni frauduloase financiare, măsura sechestrului asigurător dispusă nu este legală şi, ca atare, în mod just instanţa de apel a decis ridicarea ei.
Este însă nelegală măsura confiscării speciale a sumei de 1.410 lei de la ambii inculpaţi, în solidaritate.
Potrivit art. 118 lit. e) C. pen., sunt supuse confiscării speciale bunurile dobândite prin săvârşirea faptei, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia. Inculpaţii fiind condamnaţi pentru fapta comisă la 30 august 2007 (inculpatul P.M. montând skimmerul, iar inculpatul Z.E.C., la 31 august 2007 retrăgând fraudulos bani), se va dispune confiscarea, de la fiecare, a câte 700,5 lei.
În ce priveşte cazul de casare invocat de ambii inculpaţi, cel prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. în referire la faptele infracţionale reţinute în sarcina lor, din probatoriul cauzei a rezultat, corect, că inculpatul P.M., la 30 august 2007, 8 martie 2008, 9 august 2008, a montat skimmere, el fiind identificat în faţa bancomatului B. SA, la aceeaşi dată, orele 19:48-19:49, coinculpatul Z.E.C. l-a demontat, iar în intervalul în care aparatul a rămas montat, s-au efectuat retrageri de sume de către părţile vătămate N.A. şi T.N., aceasta utilizând cardul soţului ei, T.V., de acestea apropiindu-se inculpatul P.M. (raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 6 august 2010).
În continuare, la 31 august 2007, inculpatul Z.E.C. a retras fraudulos numerar cu carduri donate, printre acestea fiind şi cel al lui N.A., operaţiunea având loc de la ATM-ul B., datele fiind surprinse şi de camerele de supraveghere prelucrate, raportul din 30 august 2010 al Institutului pentru Tehnologii Avansate identificându-l.
La fel, inculpatul P.M., la 8 martie 2008, în intervalul 12:25 – 19:14, pe ATM-ul B. a montat un skimmer, iar în preajma aceluiaşi bancomat, spre orele 21:29 s-a aflat şi coinculpatul, însoţit de inculpatul P.M., acesta acoperindu-l pe primul care retrăgea bani cu patru carduri clonate, inclusiv ale părţilor vătămate N.V. şi O.V. Despre această acţiune, a relatat şi martorul L.D. (dosar urmărire penală).
La 9 august 2008, inculpatul P.M., de asemenea a montat un skimmer, despre aceasta relatând şi martorul L.R.L., care, verificând, a constatat că pe fanta bancomatului băncii R. se afla un dispozitiv. Plecând în urmărirea celor pe care îi observase, martorul i-a văzut urcând într-un autoturism, acesta fiind folosit de inculpatul P.M.
Ca atare, în cele trei date menţionate, inculpatul P.M. a montat dispozitivele de citit şi copiat date aflate pe banda magnetică a cardurilor bancare, iar coinculpatul Z.E.C., cel puţin în două rânduri, a retras fraudulos sume de bani.
Cu privire la cazul de casare, de asemenea invocat în recurs de către ambii inculpaţi, cel prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. în sensul că pedepsele aplicate nu au fost individualizate în raport cu criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) atât în ce priveşte cuantumurile pedepselor, cât şi modalitatea de executare, sunt de evidenţiat următoarele:
- în ce-l priveşte pe inculpatul P.M., faptele infracţionale stabilite în sarcina sa sunt periculoase socialmente, el a acţionat în împrejurările arătate, nici când a fost oprit în trafic şi în autoturismul lui au fost găsite mai multe dispozitive artizanale care integrează componente ce au ca scop prelucrarea de date, memorarea acestora, transferul către un calculator, toate pentru citirea şi memorarea datelor de pe banda cardului bancar, nu a furnizat explicaţii verosimile relativ la deţinerea sau utilizarea ilicită a acestora, iar persoana sa, deşi nu era recidivist, a mai fost condamnat anterior în două rânduri, la acele date beneficiind fie de suspendarea condiţionată, fie de suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pedeapsa de executat, 3 ani şi 6 luni în condiţii de detenţie, este aptă să realizeze scopul acesteia, astfel cum este stipulat în art. 52 C. pen.
- Inculpatul Z.E.C., având de executat în regim de detenţie pedeapsa de 3 ani închisoare, individualizarea acesteia s-a realizat prin considerarea tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), alături de pericolul social al faptelor, textele incriminatoare, împrejurările în care au fost comise, persoana sa, nerecidivist, are în antecedente condamnări definitive fie cu suspendarea condiţionată, fie cu suspendarea sub supraveghere a executării, în anul 2010 el fiind condamnat şi în Franţa pentru infracţiuni de acelaşi gen cu cele din cauză, existând date că este cercetat pentru astfel de fapte şi în alte state.
Pentru considerentele arătate, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va fi admis şi se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursurile formulate de către inculpaţi nefiind fondate, vor fi respinse.
Potrivit dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) acelaşi cod, inculpaţii recurenţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., împotriva deciziei penale nr. 80/A din 30 iunie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpaţii P.M. şi Z.E.C.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 139 din 8 aprilie 2011 a Tribunalului Braşov, secţia penală, numai cu privire la dispoziţia de confiscare specială şi, rejudecând:
Dispune confiscarea specială a sumei de câte 700,50 lei, de la fiecare inculpat, P.M. şi Z.E.C.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.M. şi Z.E.C. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului Z.E.C., durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 decembrie 2010 la 1 februarie 2012.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., rămân în sarcina statului.
Obligă recurenţii intimaţi inculpaţi la plata sumei de câte 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 50 lei, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 1 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 309/2012. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 299/2012. Penal → |
|---|
