ICCJ. Decizia nr. 299/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 299/2012
Dosar nr.6350/2/2011/a1
Şedinţa publică din 1 februarie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 25 ianuarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală având de soluţionat cauza pe fond a amânat din motive de ordin procedural la 22 februarie 2012 şi în baza art. 139 alin. (2) C. proc. pen. a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă faţă de inculpatul O.V. prin încheierea din 29 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
S-a apreciat de instanţă că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara şi-a pierdut caracterul „necesar desfăşurarea judecăţii putându-se realiza în bune condiţii şi fără restricţionarea libertăţii de mişcare a inculpatului".
Împotriva acestei încheieri de şedinţă, parchetul, în termen legal, a declarat recurs, motivele invocate fiind detaliate în prezenta.
Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente.
Obligarea de a nu părăsi ţara în condiţiile art. 1451 raportat la art. 145 C. proc. pen., se impune pentru buna desfăşurare a procesului penal, asigurarea garanţiei de prezentare a inculpatului la fiecare din termenele de judecată stabilite de instanţă precum şi pentru prevenirea riscului de sustragere din ţară.
Din analiza dublei condiţii pentru constatarea caracterului legitim al măsurii neprivative de libertate şi anume sub aspectul persistenţei unor indicii temeinice de comitere a faptelor dar şi al necesităţii acestei măsuri în vederea atingerii scopului prevăzut de art. 136 alin. (1) C. proc. pen., se impune a se evalua toate particularităţile cauzei.
Or, aşa cum s-a reţinut prin încheierea din 29 iulie 2011 subsecvent sesizării cu judecarea în fond, instanţa a respins propunerea de arestare a inculpatului O.V., dispunând luarea măsurii neprivative de libertate a obligării de a nu părăsi ţara.
Pe de altă parte, aşa cum s-a reţinut, inculpatul a optat pentru aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., recunoscând în totalitate faptele imputate, ceea ce în plan procesual penal reclamă doar administrarea probelor în circumstanţiere, nepronunţarea unei hotărâri imediate datorându-se, astfel cum motivează instanţa de fond, unor raţiuni ce ţin de buna înfăptuire a justiţiei.
Raportat la aceste considerente dar şi la cele ce ţin de persoana inculpatului astfel cum s-a reţinut de instanţa de fond că s-a prezentat la toate termenele de judecată, o persoană integrată familial dar şi profesional, intervalul scurs de la data sesizării instanţei, probatoriul ce urmează a fi administrat, prefigurându-se o prelungire în timp a cercetării judecătoreşti, corect instanţa de fond a constatat că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara şi-a pierdut caracterul necesar, fiind nejustificată şi vădit disproporţionată în raport cu interesul public.
Ca atare, Înalta Curte apreciind încheierea legală şi temeinică, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., împotriva încheierii din 25 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 6350/2/2011/a1, privind pe inculpatul O.V.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat O.V., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 01 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 301/2012. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 29/2012. Penal → |
|---|
