ICCJ. Decizia nr. 2640/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2640 /2012
Dosar nr. 3057/122/2011
Şedinţa publică din 04 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor dosarului, constă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 65 din 20 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, în baza art. 20 C. pen., rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 3201C. proc. pen. a fost condamnată inculpata L.E. la 2 ani şi 6 luni pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor.
În baza art. 76 alin. (3) C. pen., a fost înlăturată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de lege.
În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatei de la 30 septembrie 2011 la zi.
A fost menţinută starea de arest a inculpatei.
A fost obligată inculpata să plătească părţii civile Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti suma de 24.555,84 RON.
A fost disjunsă acţiunea civilă privind pe partea vătămată O.M.M. şi s-a fixat termen de judecată la data de 28 martie 2012.
A fost obligată inculpata la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 1039/P/2011 din 23 decembrie 2011 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatei L.E. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174 alin. (1) C. pen.
S-a reţinut că la data de 30 septembrie 2011, în jurul orelor 01.00, în timp ce se afla în locuinţa părinţilor săi din localitatea P., judeţul Giurgiu, inculpata i-a aplicat, cu intenţia de a ucide, mai multe lovituri cu un topor, în zona capului, părţii vătămate O.M.M., provocându-i leziuni grave care i-au pus acesteia viaţa în pericol.
S-a reţinut că partea vătămată O.M.M. avea o relaţie de concubinaj cu numitul U.Ş., locuind împreună la domiciliul tatălui acestuia, martorul U.G. din satul P., judeţul Giurgiu.
La domiciliul martorului U.G. locuia şi inculpata, fiica acestuia, precum şi soţia acestuia, martora U.A.
În data de 26 septembrie 2011, numitul U.Ş., concubinul părţii vătămate, a plecat la serviciu, pe un şantier din zona municipiului Petroşani, judeţul Gorj, iar partea vătămată a plecat şi ea de la domiciliu, revenind în data de 29 septembrie 2011, în jurul orelor 09.00. În cursul aceleiaşi zile, partea vătămată a plecat din nou şi s-a întors la domiciliul martorului U.G. în jurul orelor 01.00, intrând în camera unde locuia împreună cu concubinul său.
Observând că partea vătămată s-a întors, inculpata L.E. a mers din camera sa, trecând prin camera unde dormeau martorii U.G. şi U.A., în camera unde se afla singură partea vătămată. Între acestea au avut loc discuţii contradictorii, în cadrul cărora inculpata i-a reproşat părţii vătămate faptul că, în absenţa fratelui său, practică prostituţia şi se poartă urât cu părinţii săi. Pe fondul acestei dispute, inculpata a luat cu mâna dreaptă un topor de dimensiuni mai mici, care se afla în cameră şi i-a aplicat părţii vătămate patru lovituri cu muchia acestuia, în zona capului.
În urma agresiunii suferite, partea vătămată a căzut pe pat, în stare de inconştienţă. După comiterea actelor de violenţă, inculpata a mers în camera unde se aflau martorii U.G. şi U.A. şi le-a spus acestora că a agresat-o fizic pe partea vătămată, iar apoi a fugit din locuinţă.
După plecarea inculpatei, martorii U.G. şi U.A. au mers în camera părţii vătămate şi au găsit-o pe aceasta întinsă în pat, în stare de inconştienţă şi sângerând abundent în zona capului.
Fiind audiat martorul U.G., după ce i-au fost aduse la cunoştinţă dispoziţiile art. 80 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., acesta a arătat, în depoziţia sa, că partea vătămată mergea des în zona Autostrăzii Bucureşti - Piteşti, unde practica prostituţia, aceasta plecând de la domiciliul său cu diverşi bărbaţi, care o luau cu autoturismul. Tot în depoziţia sa, martorul a arătat că partea vătămată a sosit în data de 30 mai 2011 la domiciliul său, în jurul orelor 01.00, şi a intrat în camera sa, iar după sosirea acesteia, fiica martorului a trecut prin camera unde se afla el şi soţia sa, spunându-i că merge să discute cu partea vătămată şi deşi el i-a spus să nu meargă acolo, ştiind că cele două nu se înţeleg, inculpata nu a ţinut cont de sfatul său.
Ulterior, a auzit gălăgie în camera părţii vătămate, iar după circa 20 de minute, inculpata a intrat în camera sa, spunându-i „Tată, am făcut-o!”, apoi a părăsit locuinţa. În depoziţia sa, martorul a arătat că a mers împreună cu soţia sa, martora U.A., în camera părţii vătămate, pe care au găsit-o în stare de inconştienţă şi sângerând abundent în zona capului, fapt ce i-a determinat pe aceştia să solicite intervenţia Serviciului de Ambulanţă.
În declaraţiile date de martora U.A., aceasta relevă aceleaşi aspecte menţionate mai sus, precizând că inculpata i-a spus, după ce a intrat în cameră, unde se afla împreună cu soţul său „Să ştii că am făcut-o”, cu referire la actele de violenţă pe care le-a comis asupra părţii vătămate.
Fiind audiată martora O.T., aceasta a arătat în depoziţia sa, că la data de 30 septebrie 2011, în jurul orelor 03.00, la domiciliul său din localitatea P., judeţul Giurgiu, a venit inculpata L.E., cumnata sa, care, aflându-se într-o stare emotivă, i-a spus că a avut o altercaţie cu partea vătămată O.M.M., ocazie cu care a agresat-o fizic pe aceasta din urmă, lovind-o cu muchia toporului în zona capului.
S-a mai reţinut că din cuprinsul raportului de expertiză emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Giurgiu, a rezultat că partea vătămată O.M.M. a fost internată la data de 30 septembrie 2011, la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, cu diagnosticul „Traumatism cranio-cerebral mediu. Fractură epicraniană cominutivă cu înfundare FTP dreapta şi contuzii cerebrale. Hemoragie subdiacentă” şi a fost supusă intervenţiei chirurgicale. După externare şi în prezent, partea vătămată prezintă o stare de afazie mixtă predominant expresivă (care se defineşte cu lipsa înţelegerii informaţiilor scrise/verbale - nu înţelege întrebările - combinată cu lipsa posibilităţii de exprimare - poate folosi greşit cuvintele şi deficienţe de pronunţie). Raportul de expertiză a concluzionat faptul că partea vătămată prezintă leziuni traumatice corporale ce pot data din 29/30 septembrie 2011, care au putut fi produse prin lovire cu corp dur. Aceste leziuni necesită aproximativ 100 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, dacă nu survin complicaţii, i-au pus în primejdie viaţa şi se constituie în infirmitate.
Fiind audiată, inculpata a recunoscut comiterea faptei pentru care este cercetată, însă a precizat că a exercitat actele de violenţă asupra părţii vătămate deoarece aceasta i-a adus injurii rudelor sale decedate şi copiilor săi, apărare care nu poate fi primită întrucât nu rezultă aspecte în acest sens din probatoriul administrat în cauză.
De asemenea, s-a mai reţinut că în faţa instanţei de fond, inculpata a recunoscut şi regretat fapta, a solicitat ca judecata să se facă pe baza materialului probator întocmit în cursul urmăririi penale pe care îl cunoaşte, îl însuşeşte şi pe cale de consecinţă să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Instanţa de fond a apreciat că în drept, fapta comisă de inculpata L.E. întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen.
S-a reţinut că vinovăţia inculpatei este pe deplin dovedită de materialul probator administrat în cauză şi chiar de recunoaşterea acestei pe tot parcursul urmării penale şi în faţa instanţei.
La individualizarea pedepsei, instanţa de fond a în vedere pericolul social al faptei, modalitatea concretă de comitere, urmarea faptei şi persoana inculpatei care nu este cunoscută cu antecedente penale, a fost sinceră şi are în întreţinere 4 copii minori.
Ţinându-se seama de toate aceste elemente, s-a apreciat că pe deoparte scopul pedepsei trebuie să fie realizat prin privare de libertate, dar pe de altă parte, să se reţină în favoarea inculpatei circumstanţe atenuante pe lângă aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi majorarea pedepsei aplicate inculpatei de către instanţa de fond.
În recursul Parchetului a fost criticată hotărârea atacată pentru greşita individualizare a pedepsei aplicată inculpatei, apreciind nejustificată reţinerea circumstanţelor atenuante faţă de gravitatea faptei, urmarea produsă şi atitudinea manifestată de inculpată imediat după săvârşirea infracţiunii.
Prin decizia penală nr. 121/A din 25 aprilie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, a desfiinţat în parte sentinţa penală mai sus menţionată şi rejudecând a dispus:
În baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnată pe inculpata L.E. la 4 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen., i-au fost interzise inculpatei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatei L.E. şi a fost dedusă din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 septembrie 2011 la zi.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchet au rămas în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru intimata inculpată, de 200 RON, s-a dispus să fie suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:
Inculpata L.E. a recunoscut săvârşirea faptei în tot cursul procesului penal, a avut o atitudine sinceră care a fost valorificată prin aplicarea art. 3201 C. proc. pen., ca şi cauză de reducere a limitelor de pedeapsă, având în vedere că inculpata a solicitat să fie judecată în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, recunoscând în totalitate împrejurările comiterii faptei, astfel cum a fost reţinută în actul de sesizare al instanţei.
În ce priveşte lipsa antecedentelor penale, instanţa de apel a apreciat că acestea nu pot fi reţinute cu valoarea unei circumstanţe atenuante judecătoreşti, în temeiul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi cu consecinţa aplicării unei pedepse situate sub minimul special, redus conform art. 3201alin. (7) C. proc. pen.
Instanţa de apel a evaluat circumstanţele reale şi circumstanţe personale ale inculpatei şi a apreciat că din probele administrate rezultă că pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. nu este suficientă o pedeapsă de numai 2 ani şi 6 luni închisoare, astfel cum a fost aplicată de instanţa de fond.
Astfel, s-a avut în vedere agresivitatea de care a dat dovadă inculpata care, folosind un topor, a aplicat mai multe lovituri victimei O.M.M. şi a vizat în principal zona capului; faptul că deşi infracţiunea a rămas în forma tentativei, urmările acesteia sunt de o gravitate deosebită, partea vătămată rămânând într-o stare de afazie mixtă, predominant expresivă, definită prin lipsa înţelegerii informaţiilor scrise sau verbale, combinată cu lipsa posibilităţii de exprimare, fără să se poată prevedea dacă această stare se va ameliora sau dacă va rămâne permanentă.
Nu în ultimul rând, instanţa de apel a reţinut că atât imediat după comiterea faptei, cât şi ulterior, inculpata nu a manifestat regret faţă de fapta comisă, dimpotrivă, după săvârşirea infracţiunii, a plecat de la locul faptei şi, cu detaşare, i-a informat pe părinţii săi despre cele întâmplate.
Faţă de cele reţinute, instanţa de apel a apreciat că inculpata nu a dovedit o deplină înţelegere a gravităţii faptei şi a consecinţelor produse, motive pentru care lipsa antecedentelor penale şi situaţia familială a inculpatei - care are în îngrijire mai mulţi copii minori, pot determina doar o orientare a pedepsei către minimul special şi nu coborârea pedepsei sub acest minim.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata L.E. criticând-o prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., referitor la greşita individualizare judiciară a pedepsei aplicate.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de textul de lege încriminator, prin reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi cu consecinţa aplicării unei pedepse situate sub minimul special, redus conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport cu motivul de recurs invocat, care se înscrise în cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., dar şi din oficiu conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Verificând actele dosarului se reţine că instanţa de fond şi instanţa de apel au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei în raport cu materialul probator administrat în cauză, iar instanţa de prim control judiciar a aplicat o pedeapsă just proporţionalizate, conform criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen.
Potrivit art. 52 alin. (1) C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei constând în prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 72 alin. (1) C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor trebuie să se ţină seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în norma încriminatoare, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Aşadar, înfăptuirea justiţiei penale impune stabilirea de pedepse care, concomitent, sunt rezultatul proporţionalizării în raport de aplicarea, cumulat, a criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. şi asigură realizarea scopului prevăzut de art. 52 din acelaşi cod.
Revenind la cauză, se constată că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei de către instanţa de apel este corect proporţionalizată, aceasta reflectând în mod real interpretarea concretă şi corectă a criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., pe de o parte, dar şi incidenţa dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., pe de altă parte, astfel că o reducere a acestui cuantum este exclusă.
Concluzionând, reducerea pedepselor inculpatei L.E. nu se justifică, date fiind împrejurările şi modalitatea în care a acţionat, agresivitatea de care aceasta a dat dovadă, folosind un topor, a aplicat mai multe lovituri victimei O.M.M. şi a vizat în principal zona capului; faptul că deşi infracţiunea a rămas în forma tentativei, urmările acesteia sunt de o gravitate deosebită, partea vătămată rămânând într-o stare de afazie mixtă, predominant expresivă, definită prin lipsa înţelegerii informaţiilor scrise sau verbale, combinată cu lipsa posibilităţii de exprimare, fără să se poată prevedea dacă această stare se va ameliora sau dacă va rămâne permanentă.
De asemenea, imediat după comiterea faptei, cât şi ulterior, inculpata nu a manifestat regret faţă de fapta comisă, dimpotrivă, după săvârşirea infracţiunii, a plecat de la locul faptei şi, cu detaşare, i-a informat pe părinţii săi despre cele întâmplate.
Aşadar, în mod corect instanţa de prim control judiciar a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât faptul că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, nu poate fî reţinut cu valoarea unei circumstanţe atenuante judecătoreşti.
Cum pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatei L.E., de către instanţa de prim control judiciar este corect individualizată, fiind respectat atât principiul proporţionalităţii, cât şi realizarea scopului preventiv şi reeducativ urmărit de legea penală, nu sub aspectul cuantumului său nu se impune a fi redusă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul inculpatei L.E.
Potrivit art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 septembrie 2011 la 04 septembrie 2012.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenta inculpată va fi obligată la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata L.E. împotriva deciziei penale nr. 121/A din 25 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicata inculpatei, durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 septembrie 2011 la 04 septembrie 2012.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 04 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 461/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 720/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
