ICCJ. Decizia nr. 2661/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2661/2012
Dosar nr. 3670/99/2009
Şedinţa publică din 05 septembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 634 din 6 decembrie 2010 a Tribunalului laşi s-au hotărât următoarele:„Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul R.P. prin apărător, din infracţiunea de tentativă la omor calificat, prev. şi ped. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 -175 alin. (1), lit. i) C. pen. în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prev de art. 180 alin. (1) C. pen. cu aplicarea disp. art. 73 lit. b) C.pen.
În baza disp. art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare al instanţei, în privinţa inculpaţilor R.P. şi M.P. din infracţiunea de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. raportat la disp. art. 174-175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală gravă prev. de disp. art. 182 alin. (2) teza finală C. pen.
Condamnă inculpaţii R.P., domiciliat în com. Sireţel, jud.laşi, şi M.P., domiciliat în com. Sireţel jud. laşi, ambii pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă prev. de disp. art. 182 alin. (2) teza finală C. pen. la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare fiecare.
Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen. interzice inculpaţilor drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.
În baza disp. art. 81 C. pen. suspendă condiţionat executarea pedepselor aplicate inculpaţilor prin prezenta sentinţă pe o durată de 5 ani, care potrivit art. 82 C. pen. constituie termen de încercare pentru fiecare dintre ei, iar în temeiul disp. art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării pedepsei închisorii, suspendă şi executarea pedepsei accesorii.
Atrage atenţia inculpaţilor asupra disp. art. 83 C. pen. şi art. 84 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepselor aplicate şi executarea în întregime a acestora în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni intenţionate ori în cazul neîndeplinirii obligaţiilor civile impuse prin hotărârea de condamnare, în cadrul termenului de încercare stabilit.
Admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă M.D. domiciliat în com. Sireţel, sat Berezlogi, jud. laşi împotriva inculpaţilor şi, drept consecinţă:
În baza disp. art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. coroborat cu disp. art. 998 C. civ. obligă inculpaţii R.P. şi M.P., în solidar, să plătească părţii civile M.D. domiciliat în com. Sireţel, sat Berezlogi, jud. laşi, suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
Respinge cererea părţii civile privind obligarea inculpaţilor la plata de daune materiale.
în baza disp. art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. coroborat cu disp. art. 998 C. civ. coroborat cu disp. art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 actualizată obligă inculpaţii R.P. şi M.P., în solidar, să plătească părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţe „Prof. Dr. N.O." laşi, suma de 5.341,87 lei, părţii civile Spitalul de Recuperare laşi suma de 3.840,58 lei la care se adaugă dobânda de referinţă practicată de B.N.R. până la achitarea prejudiciului, părţii civile Spitalul Municipal Paşcani suma de 232,11 lei iar părţii civile S.J.A. laşi suma de 401 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza disp. art. 189 C. proc. pen. onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 300 lei va fi suportat din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei, urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În baza disp. art. 191 C. proc. pen. obligă inculpatul R.P. să plătească statului cheltuieli judiciare în cuantum de 2.800 lei iar inculpatul M.P. suma de 3.100 lei, cu acelaşi titlu, din care suma de 300 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu."
Pentru a pronunţa hotărârea instanţa de fond a reţinut următoarele:
„Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul laşi cu nr. 485/P/2007 s-a dispus la data de 26 mai 2009 punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpaţilor R.M. şi M.P., ambii pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., constând în aceea că în noaptea de 25/26 decembrie 2008, la intrarea în satul Sireţel au aplicat părţii civile M. lovituri cu corpuri contondente, cauzându-i leziuni ce au necesitat 45-50 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare şi i-au pus viaţa în pericol.
Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească conform art. 339 alin. (2) C. proc. pen., analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat următoarele:
În fapt, în noaptea de 25/26 decembrie 2008, partea vătămată M.D. care locuieşte în satul Bereslogi, com. Sireţel, jud. laşi, cu mai mulţi tineri din sat au fost la discoteca din localitatea Sireţel. în jurul orei 3,oo, a plecat singur spre satul unde locuieşte.în aceeaşi noapte, inculpaţii R.P. şi M.P., precum şi minorul B.S.V., care locuiesc în satul şi comuna Sireţel, au fost la discoteca din satul Humosu, de unde în jurul orelor 3,oo, cu căruţa condusă de învinuitul R.P., au plecat spre localitatea Sireţel, fiind însoţiţi de martorele B.D.G. şi l.E., prietenele acestora.La intrarea în satul Sireţel, în dreptul locuinţei familiei R., partea vătămată M.D. s-a întâlnit cu cei cinci aflaţi în căruţă.Cunoscându-I pe inculpatul R.P., partea vătămată i-a salutat, a dat mâna cu inculpatul, după care i-a cerut să-i dea o ţigară. Inculpatul Răpiceanu care stătea pe capra căruţei împreună cu prietena sa l.E. i-a spus că nu are, partea vătămată întrebându-l ulterior şi pe inculpatul M.P. dacă are o ţigară. La rândul său, acesta I-a refuzat, partea vătămată s-a întors să plece folosind expresia „ţigan".Imediat, inculpatul R.P., crezând că a fost înjurat de partea vătămată, a coborât din căruţă, a alergat după aceasta şi când a ajuns-o din urmă i-a aplicat o lovitură cu pumnul peste cap, determinând căderea părţii vătămate.Din spatele lui Răpiceanu a venit şi inculpatul M.P. şi împreună i-au mai aplicat câteva lovituri cu picioarele peste cap şi corp. Venit şi el lângă partea vătămată, minorul B.D.V. a asistat la lovirea părţii vătămate însă, personal, nu a aplicat nici o lovitură acesteia. Agresiunea exercitată de către cei doi inculpaţi asupra părţii vătămate a fost percepută direct de către martorele B.D.G. şi l.E., care se aflau la aproximativ 10-20 metri, în căruţă, precum şi de martorul A.G. care a văzut momentul în care victima era agresată, .strada fiind iluminată de la becurile amplasate pe stâlpi.După ce au lovit partea vătămată, inculpaţii, însoţiţi de martorul B.D.V., au urcat în căruţă, plecând spre locuinţa lui R.P.. în locul unde se afla partea vătămată, M.D., a mers martorul A.G. a constatat că acesta este în stare de inconştienţă, şi a cerut numitului R.C. să-i acorde primul ajutor şi să anunţe salvarea, după care i-a solicitat unui verişor de-al său să vină să-l ia din locul în care se afla.Partea vătămată a fost transportată la Spitalul din Paşcani, după care la Spitalul de urgenţă „Prof. N.O." din mun. laşi, unde a fost spitalizat în perioada 26 decembrie 2008 - 09 ianuarie 2009, cu diagnosticul: „TCC mediu, plagă cranio - cerebrală dr., agresiune, dilacerare, T dr."
Ulterior, partea vătămată a fost transferată la Spitalul de Recuperare laşi în perioada 09 ianuarie - 30 ianuarie 2009.La 29 ianuarie 2009, partea vătămată M.D. s-a prezentat la I.M.L. laşi unde în urma examinării de către medicul legist, i s-a eliberat certificatul medico-legal din /29 ianuarie 2009, care a concluzionat că partea vătămată „M.D. a prezentat un traumatism cranio-cerebral deschis, cu fractură boltă craniană, hematom intracerebral, hemoragie subarahnoidiană, contuzie hemoragică temporală dreapta şi hemipareză stângă, predominant brahială consecutivă a acestuia. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu corp contondent şi pot data de la 25 decembrie 2008. Necesită 45-50 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, cu menţiunea că la data producerii şi prin ele însele au pus viaţa susnumitului în pericol. Aprecierea eventualelor sechele infirmizante şi per/invaliditate va fi făcută după epuizarea tuturor mijloacelor terapeutice".Situaţia de fapt aşa cum a fost reţinută de instanţă este dovedită de întreg ansamblul probator administrat în cauză, respectiv: procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşe foto; plângerea şi declaraţia părţi vătămate din care rezultă că, dimpotrivă, inculpaţii i-au cerut o ţigară, însă acesta Ie-a spus că nu fumează, motiv pentru care cei trei băieţi care se aflau în căruţă au coborât, şi văzând că unul dintre ei se apropie cu intenţia de a-l lovi, partea vătămată s-a retras spre poarta lui R.C. Cel dintâi care s-a apropiat de el a fost R.P. care i-a aplicat o lovitură puternică cu pumnul (în care probabil avea un obiect metalic), în zona capului, mai precis în zona tâmplei din partea dreaptă, partea vătămată căzând în genunchi, după care şi ceilalţi doi i-au aplicat mai multe lovituri peste tot corpul, ajungând în stare de inconştienţă; certificatul medico legal din 29 ianuarie 2009 din care rezultă că M.D. a prezentat un traumatism cranio-cerebral deschis, cu fractură de boltă craniană, hematom intracerebral, hemoragie subrahnoidiană, contuzie hemoragică temporală dreapta şi hemipareză stângă, predominant brahială consecutivă a acestuia. Leziunile -au putut produce prin lovire cu corp contondent şi pot data de la 25 decembrie 2008. Necesită 45-50 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, cu menţiunea că la data producerii şi prin ele însele au pus viaţa susnumitului în pericol;
Martorii audiaţi în cauză au declarat următoarele:Astfel, martorul A.G. audiat în faza urmăririi penale (instanţa constatând imposibilitatea audierii acestuia în cursul cercetării judecătoreşti) a declarat că în noaptea de 25/26 decembrie 2008 întorcându-se acasă a văzut pe strada principală, în faţa locuinţei lui R.C. a văzut trei tineri care loveau pe un altul căzut. Când a ajuns în dreptul acestuia a constatat că tânărul era inconştient, îi curgea sânge de la nas şi nu putea vorbi. A luat-o pe partea vătămată şi a introdus-o în casa familiei R. Martorul B.D. (audiat în calitate de învinuit în cursul urmăririi penale, cu privire la care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, şi cu privire la care s-a constat imposibilitatea audierii în faza cercetării judecătoreşti) a confirmat versiunea inculpaţilor ( ca şi celelalte martore audiate în cauză), potrivit căreia partea vătămată Ie-a cerut o ţigară, şi după ce i s-a spus că nu au ţigări, partea vătămată l-a înjurat pe M.P. şi l-a jignit numindu-l ţigan. R. s-a data jos din căruţă l-a ajuns pe partea vătămată şi i-a aplicat o singură lovitură cu pumnul peste faţă, în urma căreia partea vătămată a căzut în genunchi. Apoi a coborât din căruţă şi M. care la rândul său, a aplicat mai multe lovituri părţii vătămate, întâi cu pumnii şi apoi cu picioarele peste corp şi cap părţii vătămate. Deşi a coborât şi el cu intenţia de a lovi partea vătămată, martorul s-a răzgândit şi nu l-a lovit pe M.D. R. l-a tras de haină pe M., au urcat cu toţii în căruţă şi au plecat. Martorul a precizat că atât el cât şi R. erau încălţaţi cu adidaşi, iar Mocanu avea pantofi. Martora B.D.G., în faza urmăririi penale, a declarat că de la o distanţă de aproximativ 10-15 metri, rămasă în căruţa din care a coborât întâi R. şi apoi M., a văzut cum cel dintâi a ajuns partea vătămată în dreptului unei porţi aplicându-i o lovitură cu pumnul aceasta căzând, după care l-a lovit şi M. Ambii agresori (care erau încălţaţi cu pantofi) l-au lovit cu picioarele pe partea vătămată. în faza cercetării judecătoreşti, martora a precizat că R. a aplicat mai multe lovituri cu pumnii părţii vătămate, după care acesta a fost lovită de B.D. iar inculpatul M. a mai apucat să-i dea doar vreo două lovituri cu pumnii întrucât a fost tras de ceilalţi doi inculpaţi să nu mai lovească partea vătămată martora a declarat că nu poate preciza dacă inculpaţii au lovit cu picioarele partea vătămată, întrucât afară era întuneric iar distanţa până la căruţă era relativ mare. în faza cercetării judecătoreşti, martora a susţinut că partea vătămată a fost lovită iniţial de martorul B. şi că nu poate preciza în ce erau încălţaţi inculpaţii.Martora l.E., prietena lui R.P., în faza urmăririi penale, a declarat că pe drum s-au întâlnit cu partea vătămată, care după mers, se cunoştea că este beată. După nişte discuţii cu inculpatul R. şi după ce inculpaţii nu i-au dat ţigara cerută, partea vătămată l-a înjurat pe M. făcându-I ţigan. R. s-a dat jos din căruţă şi l-a lovit cu pumnul peste faţă, partea vătămată căzând în şanţul din dreptul locuinţei, apoi împreună cu inculpatul M.P. şi martorul B.D., l-au lovit cu pumnii. Martora a precizat că inculpatul M. i-a aplicat doar două lovituri cu piciorul în burtă, în timp ce martorul B. i-a tras cu piciorul în cap şi în burtă. în faza cercetării judecătoreşti, martora şi-a schimbat însă parţial declaraţiile, susţinând realitatea agresiunii, fără însă a putea preciza cu ce au lovit inculpaţii (cu palma sau cu pumnul), că prima lovitură i-a aplicat-o Răpiceanu, şi că abia ulterior, după ce R. se întorcea la căruţă, M. a lovit şi el partea vătămată, că în urma loviturilor primite partea vătămată a rămas în picioare, iar martorul B. nu i-a aplicat nici o lovitură acesteia.Declaraţiile acestor martore, date în faza cercetării judecătoreşti, urmează a fi primite cu rezervă de către instanţă, apreciindu-se intervalul mare de timp scurs de la data săvârşirii faptei, precum şi gradul de instruire a martorelor, urmând a fi luate în considerare aceste declaraţii doar parţial şi în măsura în care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.în cauză a mai fost audiată mama părţii vătămate, M.V., care nu cunoaşte decât indirect aspecte referitoare la comiterea infracţiunii asupra fiului său, din spusele acestuia şi ale martorului A.G., declaraţia sa neputând servi la conturarea situaţiei de fapt reale.ln apărare, pe situaţia de fapt, inculpaţii au solicitat audierea martorului C.N., care a declarat că, în timp ce se îndrepta cu căruţa spre satul Sireţel, deşi nu a sesizat în mod expres, momentul agresiunii, a văzut o căruţă în care se aflau două persoane şi alte trei persoane jos, însă acestea au sărit imediat în căruţă şi au plecat. Când a ajuns în apropiere l-a văzut pe M.D., pe care îl cunoaşte sub porecla „P.", stând pe vine şi care la întrebarea ce a păţit a spus că a fost bătut de cei din Sireţel. Martorul susţine că s-a apropiat de el constatând că este în stare avansată de ebrietate şi că nu prezenta urme vizibile de leziuni, l-a sugerat părţii vătămate să meargă la sora sa care locuieşte în apropiere însă acesta a refuzat. Martorul s-a îndreptat spre căruţă partea vătămată plecând în direcţia opusă şi că la un moment dat a auzit un zgomot „ ca şi cum ar fi crăpat un bostan" şi a văzut partea vătămată căzută jos pe asfaltul îngheţat. Deşi martorul susţine că a vrut să cheme salvarea, partea vătămată a refuzat, arătându-i că s-a lovit la cap, la spate în partea dreaptă. De frică să nu plătească el transportul ambulanţei martorul nu a chemat salvarea şi pentru că atelajul cu cai, plecase la vale, a fugit după căruţă, lăsând în drum partea vătămată. Declaraţia acestui martor nu se coroborează însă cu probele administrate în cauză, motiv pentru care va fi înlăturată de instanţă. Astfel, martorul A.G. a susţinut că imediat ce a ajuns în dreptul părţii vătămate, inculpaţii au fugit, prezenţa martorului C.N. nefiind confirmată de acesta dar nici de inculpaţi ori partea vătămată. Mai mult, declaraţiile inculpaţilor şi a martorelor B. şi l. sunt quasiunanime în confirmarea împrejurării că partea vătămată a rămas căzută la pământ după plecarea lor şi că toate eforturile sale de a se ridica rămâneau fără rezultat. De altfel, martorul A.G. confirmă împrejurarea că partea vătămată era inconştientă, neputând vorbi, astfel, încât susţinerile martorului C. conform cu care ar fi discutat cu partea vătămată atât înainte cât şi după ce aceasta a căzut nu au suport în realitatea faptică.Pe fondul probei testimoniale cu martorul C.N., inculpatul R.P. a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale, care să mecanismul de producere a leziunilor prezentate de inculpat, respectiv dacă este posibil ca acestea să fie rezultatul căderii voluntare a inculpatului, şi lovirii cu capul de asfalt. Instanţa a admis proba solicitată dispunând efectuarea unei expertize medico-legale având ca obiective: stabilirea mecanismului de producere a fracturii de boltă craniană evidenţiată de C.M.L.; dacă acesta se putea produce prin lovire activă cu corpuri contondente (pumn, picior etc.) sau există posibilitatea producerii şi prin cădere şi lovire de plan dur (asfalt); care dintre leziunile evidenţiate de C.M.L. au fost de natură să pună în primejdie viaţa părţii vătămate şi evidenţierea defalcat a numărului de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea traumatismului cranio-cerebral deschis cu fractură de boltă craniană şi respectiv, celelalte leziuni constatate prin certificatul medico-legal. Raportul de expertiză medico-legală din 05 octombrie 2010, efectuat de I.M.L. laşi a concluzionat că M.D. a prezentat un traumatism cranio-cerebral mediu cu fractură cominutivă de boltă, hematom intracerebral, hemoragie subarahnoidiană şi contuzie hemoragică. Din punct de vedere medico-legal, localizarea şi aspectul leziunilor pledează pentru lovire activă unică, cu obiect contondent greu (par, etc.) şi pot data din 25 decembrie 2008. singurele leziuni pe care Ie-a prezentat susnumitul au fost în regiunea cranio-cerebrală, prin urmare, toate împreună au fost în măsură să-i pună în primejdie viaţa. Inculpaţii au adoptat o poziţie procesuală oscilantă în cursul procesului penal.
Astfel, în primă etapă, în faza urmăririi penale, în declaraţia iniţială din 28 decembrie 2008, inculpatul R.P. nu a recunoscut comiterea faptei reţinute în sarcina sa, susţinând că inculpatul M. l-a lovit pe partea vătămată cu pumnii peste faţă, el chiar împiedicându-l pe acesta s-o mai lovească, după ce partea vătămată, urmare a loviturilor primite a căzut la pământ. La data de 07 ianuarie 2009, în continuarea declaraţiei iniţiale, inculpatul a precizat că după ce, partea vătămată l-a numit „ ţigan" pe M.P., el a sărit din căruţă a mers la partea vătămată, căreia i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feţei, moment în care din spatele lui a venit şi M.P. Partea vătămată a început să fugă spre poarta locuinţei lui R.C. M.P. l-a ajuns din urmă, l-a prins de haină, partea vătămată căzând la pământ, împrejurare în care inculpatul M. i-a aplicat trei-patru lovituri cu picioarele peste corp şi faţă. Inculpatul R. a intervenit, trăgându-l deoparte pe M., oprindu-l pentru scurt timp, după care M. smulgându-se I-a mai lovit de câteva ori cu picioarele pe partea vătămată. Inculpatul a precizat că era încălţat cu adidaşi. Ambii inculpaţi au plecat, urcându-se în căruţă, în timp ce partea vătămată încerca să se ridice de la pământ. în declaraţia din 23 aprilie 2009, inculpatul a recunoscut că în urma loviturii aplicate de el, partea vătămată a căzut la pământ, imediat inculpatul M. aplicându-i mai multe lovituri cu piciorul peste corp, după care amândoi au plecat spre căruţă. A doua zi a aflat că M.D. a fost luat cu salvarea şi dus la spital.Inculpatul M.P., în faza urmăririi penale, a declarat că în acea noapte, în jurul orelor 4, în timp ce mergeau cu căruţa spre casă, s-au întâlnit cu partea vătămată, pe care nu o cunoştea şi care după ce a fost refuzat de R., i-a cerut şi lui o ţigară şi pentru că i-a spus că nu are, acesta l-ar fi înjurat numindu-l ţigan. în acel moment R. s-a dat jos din căruţă a alergat după M.D., şi ajungându-l I-a lovit de 2-3 ori cu pumnii în cap. S-a dat şi el jos din căruţă, a mers la partea vătămată care se sprijinea de poarta lui R.C., I-a prins de haină, izbindu-l jos, după care I-a lovit peste cap şi peste corp pe partea vătămată, fără a-l lovi însă cu picioarele. Inculpatul a susţinut că el Ie-a spus lui M. şi lui B. să plece de acolo, întrucât ajunge cât l-au lovit. în declaraţia din 23 aprilie 2009, inculpatul M.P. a precizat că după ce R. i-a aplicat câteva lovituri cu pumnii, i-a aplicat şi el o lovitură cu piciorul tânărului, acesta precizând că el era încălţat în pantofi.în cursul cercetării judecătoreşti inculpaţii R.P. şi M.P. au înţeles să se prevaleze de dreptul la tăcere.Instanţa a reţinut din coroborarea ansamblului probator administrat în cauză că vinovăţia ambilor inculpaţi este pe deplin dovedită. Aşa cum a rezultat din ansamblul probator administrat în cauză şi chiar din propriile declaraţii ale inculpaţilor, ambii au agresat partea vătămată, lovind-o cu pumnii şi picioarele în cap precum şi în alte zone ale corpului. Din certificatul medico-legal precum şi din expertiza medico-legală efectuată în cauză, rezultă însă că singurele leziuni obiectivate pe corpul părţii vătămate au fost în regiunea cranio - cerebrală, iar din punct de vedere medico-legal, localizarea şi aspectul leziunilor pledează pentru lovire activă unică cu obiect contondent greu. Cum în cauză nu s-a putut stabili care dintre inculpaţi a aplicat lovitura ce a avut ca urmare leziunile evidenţiate în actele medico-legale, dar că ambii au lovit partea vătămată atât cu pumnii cât şi cu picioarele şi în zona capului, instanţa va reţine vinovăţia ambilor în crearea leziunilor prezentate de partea vătămată la nivelul capului. Faptul că acesta nu a prezentat leziuni şi pe corp, deşi realitatea agresiunii este confirmată de probele administrate în cauză este explicabilă în contextul timpului mare scurs de la comiterea agresiunii şi examinarea părţii vătămate (respectiv la 29 ianuarie 2009, deci la un interval mai mare de o lună de la comiterea faptei).în ce priveşte încadrarea în drept a faptei săvârşite de inculpaţi, instanţa a apreciat însă că aceasta se circumscrie elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2) teza finală şi nu infracţiunii de tentativă la omor, reţinută de organul de urmărire penală, în actul de sesizare al instanţei.
Astfel, instanţa a reţinut că inculpaţii nu au comis fapta de lovire a părţii vătămate cu intenţia de a o ucide, ci cu intenţia de a-i aplica o corecţie, ei acţionând cu intenţie în ce priveşte lovirea părţii vătămate şi fiind în culpă faţă de rezultatul mai grav produs, punerea în primejdie a vieţii victimei. Instanţa a apreciat că hotărâtoare la stabilirea încadrării juridice este intenţia inculpaţilor de a vătăma persoana sau de a-i suprima viaţa. La stabilirea acestui element subiectiv, trebuie luaţi în considerare o serie de factori, a căror existentă nu poate fi privită singular, ci doar intercondiţionat. Astfel, singurul element care pledează pentru stabilirea faptului că acţiunea inculpaţilor s-ar circumscrie elementelor constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor este rezultatul produs, respectiv punerea în primejdie a vieţii părţii vătămate.
S-a reţinut că nimic altceva nu mai pledează însă pentru stabilirea unei astfel de intenţii: inculpaţii cunoşteau victima cu care nu au avut anterior conflicte, fapta fiind potenţată de starea de ebrietate în care se găseau atât inculpaţii cât şi partea vătămată, în mod spontan, fără o pregătire prealabilă, în contextul în care au apreciat că victima, i-a jignit, hotărându-se intempestiv să o agreseze. Inculpaţii au aplicat câteva lovituri cu pumnii şi picioarele, fără a se folosi de obiecte contondente cu potenţial vulnerant deosebit şi fără a viza în mod expres o anume zonă vitală, ei aplicând lovituri peste tot corpul părţii vătămate; în acelaşi sens, relevantă este opinia exprimată de medicii legişti care au stabilit că leziunile produse la nivel cranio-cerebral, şi care au fost de natură să pună în primejdie viaţa părţii vătămate, au fost cauzate printr-o lovitură unică, neputându-se reţine astfel, că eforturile inculpaţilor s-au conjugat în intenţia de a suprima viaţa părţii vătămate.Raportat la toate aceste elemente, instanţa a apreciat că intenţia inculpaţilor a fost de a vătăma integritatea corporală a părţii vătămate, fiind în culpă faţă de rezultatul mai grav produs, punerea în primejdie a vieţii părţii vătămate, condiţii în care va admite cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare, din infracţiunea de tentativă de omor prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală prev. de art. 182 alin. (2) teza finală C. pen.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanţa a respins cererea inculpatului R.P., de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. Instanţa a apreciat că nu se poate reţine în favoarea inculpaţilor circumstanţa atenuantă a provocării, faptul că partea vătămată l-a numit „ţigan" sau că l-a înjurat pe inculpatul M., după ce în prealabil se îndepărtase de căruţă, şi în condiţiile în care ambii inculpaţi au apreciat că partea vătămată era în stare mai avansată de ebrietate decât ei, neavând din punctul de vedere al instanţei capacitatea de a produce inculpaţilor o stare de puternică tulburare, în sensul avut în vedere de legiuitor.
La individualizarea judiciară a pedepsei şi a modului de executare a acesteia, pentru inculpaţii M.P. şi R.P., instanţa, ţinând seama de dispoziţiile părţii generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpaţilor care nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale (fiind la prima abatere), şi care au avut un comportament bun în societate anterior săvârşirii faptei, de poziţia procesuală corespunzătoare a inculpaţilor care au recunoscut parţial săvârşirea faptei (încercând însă să-şi atenueze răspunderea penală prin diminuarea urmărilor faptei săvârşite) a preciat că reeducarea inculpaţilor se poate realiza prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru fapta săvârşită.
Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen., a interzis inculpaţilor drepturile prev. de art. 64 lit. a) - b) teza a ll-a C. pen., motivat de următoarele:Având în vedere hotărârea C.E.D.O., Hirst contra Marii Britanii din 06 octombrie 2005, prin care s-a hotărât că interzicerea de drept a drepturilor electorale încalcă art. 3 din Protocolul 1, instanţa a constatat că nu se mai poate face aplicarea directă, de drept şi fără vreo motivaţie a art. 71 - 64 lit. a), lit., b) C. pen. Aşadar, în ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa a reţinut că natura faptei săvârşite şi ansamblul circumstanţelor infracţionale duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. Dacă în privinţa dreptului de a fi ales, prev. de art. 64 teza a II-a existenţa unei condamnări este de natură să producă o incompatibilitate a inculpaţilor, care este evidentă, impunându-se restrângerea acestuia pe durata executării pedepsei, dreptul de a alege, prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a este un drept fundamental al cetăţeanului şi care nu se impune a fi restricţionat, fără existenţa unor motive temeinice, care să rezide din natura faptei penale săvârşite, cum este cazul în speţă.Astfel, în baza art. 71 C. pen., instanţa a interzis inculpaţilor drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la executarea în întregime sau considerarea ca executată a pedepsei.Instanţa nu a dispus interzicerea şi a dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen., întrucât inculpaţii nu s-au folosit la săvârşirea faptei de vreo funcţie, profesie sau activitate.în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa a constatat că partea vătămată M.D. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu o sumă de 16.400 lei reprezentând daune materiale, reprezentând: plata asigurării medicale - 400 lei; plata tratamentului de recuperare - 1.000 lei; plata persoanelor care au trebuit să lucreze în locul său în gospodăria din com.. Sireţel - 5.000 lei şi plata prejudiciului suferit prin imposibilitatea de a se prezenta la examenul pentru obţinerea permisului de conducere, care îi era necesar pentru a se putea întoarce în Republica Italia, unde a lucrat 4 ani şi unde urma să se angajeze în calitate de conducător auto - 10.000 lei, precum şi suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale. în cauză, s-au constituit părţi civile şi unităţile sanitare unde a fost internată partea civilă, precum şi Serviciul de Ambulanţă laşi.Partea civilă M.D. a făcut probe în susţinerea pretenţiilor sale, astfel încât instanţa va admite, în parte, acţiunea civilă formulată de aceasta pentru următoarele considerente:Astfel, în cauză s-a administrat proba cu martorul G.D. care a precizat că a lucrat în Italia, împreună cu partea vătămată, la acelaşi patron, fără forme legale. în anul 2007, martorul nu a mai lucrat la acelaşi patron, preferând un loc de muncă mai bine plătit, unde i se oferea şi un contract de muncă legal. După plecarea sa a păstrat legătura cu partea vătămată, de la care a aflat că aceasta i-ar fi solicitat patronului să-i încheie forme legale de muncă, patronul condiţionând încheierea unui contract legal de muncă de obţinerea de către partea vătămată a permisului de conducător auto. Pentru obţinerea permisului partea vătămată s-a întors în ţară. A mai precizat martorul că părinţii părţii vătămate sunt foarte săraci, principala lor sursă de venit fiind alocaţia copiilor, astfel încât nu au putut ajuta partea vătămată în ce priveşte tratamentul şi recuperarea sa medicală, aceasta suportând singură aceste cheltuieli. Martorul nu are cunoştinţă ca familia părţii vătămate să fi împrumutat bani pentru recuperarea părţii vătămate. A mai menţionat martorul că partea vătămată deţine o suprafaţă de teren de aproximativ 2 ha. pentru îngrijirea căreia plătea diverse persoane pe perioada cât s-a aflat în Italia şi ulterior săvârşirii faptei, pentru că nu mai poate lucra. Ştie martorul că partea vătămată a plătit un om pentru a-l ajuta la treburile gospodăreşti după ieşirea sa din spital şi că, ulterior pentru efectuarea muncilor agricole a plătit trei persoane cu sume cuprinse între 30-40 lei de persoană. După agresiune partea vătămată nu s-a mai întors în Italia, atât datorită urmărilor faptei cât şi pentru s-a însurat.Instanţa nu a ţinut seama de declaraţia martorului M.I.M. propus de partea vătămată şi audiat de instanţă, având în vedere că acesta se află în grad de rudenie prohibit de lege, pentru dovedirea acţiunii civile promovate de partea civilă, fiind soţul mătuşii părţii civile.Partea vătămată a depus la dosar înscrisuri din care a rezultat că tatăl său deţine în proprietate suprafeţe de teren, copie de pe paşaport din care rezultă că acesta s-a deplasat pentru diferite perioade de timp în Italia, fişa de şcolarizare pentru obţinerea permisului de conducere din care rezultă că acesta a fost programat în vederea examinării la 18 septembrie 2008, a fost respins la având o nouă programare în vederea examinării la chitanţa în sumă de 255 lei reprezentând contribuţia la F.N.U.A.S.S. - F.V. din 02 martie 2010, bilet de trimitere în vederea examinării oftalmologice din 08 martie 2010 şi reţetă medicală. Examenul capacităţii de muncă din 21 septembrie 2010 a relevat că partea vătămată are capacitatea de muncă păstrată, neîncadrându-se în grad de invaliditate, fără deficienţă, incapacitate adaptativă de cea. 5%.Examinând materialul probator administrat în latura civilă a cauzei, instanţa a constatat că pretenţiile materiale ale părţii civile M.D., cu titlu de daune materiale a fost respinse pentru următoarele considerente: Plata asigurării medicale în cuantum de 400 lei, susţinută de partea vătămată, nu a putut fi imputată inculpaţilor, având în vederea că asigurarea medicală obligatorie este o obligaţie ce incumbă în mod individual fiecărei persoane. împrejurarea că partea civilă a suferit leziuni ce au fost vindecate în sistemul sanitar şi care au fost cauzate de inculpaţi, dă dreptul unităţilor medicale de a solicita recuperarea acestor sume de bani de la persoana vinovată de producerea prejudiciului, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 potrivit căruia „ Persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi sunt obligate sa suporte cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către casele de asigurări şi constituie venituri ale fondului." De altfel, în cauză, unităţile medicale care au acordat îngrijiri părţii vătămate s-au constituit părţi civile în cauză, instanţa urmând să oblige inculpaţii, în solidar la plata sumelor solicitate de acestea. Nu s-au făcut dovezi că aceste sume au fost recuperate de unităţile medicale de la partea vătămată, astfel încât obligarea inculpaţilor la plata sumei de 400 lei cu acest titlu către partea vătămată apare nejustificată. în ce priveşte plata de despăgubiri reprezentând tratamentul de recuperare al părţii vătămate, deşi s-a putut presupune că partea vătămată a făcut cheltuieli suplimentare, cuantumul sumei solicitate nu a fost dovedit în cauză.în ce priveşte plata persoanelor pe care partea vătămată le-ar fi efectuat în gospodărie şi pentru lucrările agricole, instanţa a reţinut că M.D. a lucrat pentru lungi perioade de timp în Italia, venind acasă doar de sărbători, condiţii în care se poate susţine că doar îşi ajuta părinţii cu diferite sume de bani, care însă nu au fost dovedite în cauză. Din copia titlului de proprietate depus la dosar a rezultat că familia acestuia deţinea în proprietate o suprafaţă de teren şi nu partea vătămată. Mai mult lucrările agricole despre care se face vorbire nu se efectuează pe timp de iarnă, iar ulterior, aşa cum a rezultat din concluziile expertizei medico-legale efectuate în cauză, partea vătămată a avut capacitatea de muncă păstrată, neîncadrându-se în grad de invaliditate, fără deficienţă, cu o incapacitate adaptativă de cea. 5%.în ce priveşte plata prejudiciului suferit prin imposibilitatea de a se prezenta la examenul pentru obţinerea permisului de conducere, care îi era necesar pentru a se putea întoarce în Republica Italia, unde a lucrat 4 ani şi unde urma să se angajeze în calitate de conducător auto în cuantum de 10.000, instanţa a reţinut că nici această cerere nu este întemeiată. Astfel, prejudiciul solicitat de partea civilă nu avea un caracter cert, fiind unul eventual, eventualitate rezultată atât din caracterul incert al obţinerii permisului de conducere cât şi a angajării sale cu forme legale la patronul italian.Pentru considerentele ce preced, instanţa a respins solicitarea părţii civile de obligare a inculpaţilor la plata despăgubirilor civile, cu titlu de daune materiale.în ce priveşte însă daunele morale, instanţa a apreciat că, dată fiind gravitatea leziunilor ce i-au fost produse de către cei doi inculpaţi, urmările acestora, efectele constând în spitalizarea în mai multe unităţi medicale a părţii vătămate şi disconfortul psihic evident cauzat prin faptele inculpaţilor, s-a considerat că o reparaţie echitabilă se va putea realiza prin obligarea acestora la plata unei sume de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, constând în daune morale. Instanţa a admis şi acţiunile civile promovate de părţile civile unităţi medicale la care a fost internată partea vătămată şi unde aceasta a primit îngrijirile medicale adecvate în vederea vindecării leziunilor cauzate de inculpaţi, respectiv Spitalul Clinic de Urgenţe Prof. Dr. N.O. laşi, Spitalul Clinic de Recuperare laşi, Spitalul Municipal Paşcani şi S.A.J. laşi, dispunând obligarea inculpaţilor, în solidar la plata sumelor cu care acestea s-au constituit părţi civile."
Împotriva sentinţei penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul laşi şi partea civilă M.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În apelul Parchetului s-a criticat sentinţa penală pentru nelegalitate sub aspectul schimbării încadrării juridice din infracţiunea de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.La stabilirea corectă a formei de vinovăţie a intenţiei cu care inculpatul a comis infracţiunea, instanţa de fond trebuia să aibă în vedere criteriile privind zona vizată prin lovire, obiectul folosit la lovire, intensitatea loviturilor şi nu numai rezultatul produs prin acţiunea inculpaţilor şi anume punerea în primejdie a vieţii părţii vătămate. Inculpaţii au aplicat multiple lovituri victimei în zona capului, zonă vitală, a cărei lovire cu corpuri contondente duce implicit la punerea în primejdie a vieţii şi chiar la decesul victimei.Instanţa de fond a apreciat în mod greşit că lovind partea vătămată cu picioarele încălţate, mijloacele nu au potenţial vulnerant deosebit .La stabilirea caracterului vulnerant al obiectelor contondente folosite de inculpaţi, instanţa de fond trebuia să aibă în vedere zona în care au lovit inculpaţii, faptul că inculpaţii au lovit în mod repetat victima în zona capului şi nu au aplicat o lovitură accidentală. în declaraţiile martorilor l.E. şi B.D.G. rezultă că inculpaţii i-au aplicat o lovitură cu pumnul şi după ce partea vătămată a căzut la pământ, i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele peste tot corpul. Trebuia avut în vedere şi intensitatea loviturilor aplicate de inculpaţi părţii vătămate, intensitate care se desprinde din gravitatea şi numărul mare de leziuni cranio -cerebrale produse părţii vătămate. în urma loviturilor primite, partea vătămată a prezentat traumatism cranio - cerebral deosebit cu fractură de boltă craniană, hematom intracerebral, hemoragie subarahnoidiană, contuzie hemoragică temporală dreapta şi hemipareză stânga predominant brahială consecutivă acestuia. Din punct de vedere medico-legal, instanţa de judecată a interpretat şi apreciat eronat concluziile actelor medico-legale depuse la dosar (concluzii care arată că leziunile produse părţii vătămate au fost cauzate printr-o lovitură activă unică) apreciind că acestea au importanţă deosebită în stabilirea formei de vinovăţie cu care au acţionat inculpaţii. Deşi doar o lovitură ar fi produs aceste rezultate, trebuie arătat că celelalte lovituri aplicate de inculpaţi au concurat cu aceasta la producerea rezultatului, toate loviturile aplicate conturând forma de vinovăţie a intenţiei cu care au acţionat inculpaţii. Având în vedere modalitatea în care au acţionat inculpaţii, prin aplicarea unor lovituri repetate şi de intensitate mare în zona capului părţii vătămate, inculpaţii acţionând împreună, nu se poate reţine că aceştia ar fi dorit doar aplicarea unei corecţii părţii vătămate, ci aceştia au acţionat conjugat în vederea uciderii părţii vătămate.Chiar dacă inculpaţii nu au urmărit uciderea părţii vătămate, aceştia au acceptat posibilitatea producerii unui asemenea rezultat, caz în care instanţa trebuia să reţină cel puţin forma de vinovăţie a intenţiei indirecte.S-a solicitat condamnarea inculpaţilor M.P. şi R.P. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.în apelul său partea civilă M.D. a criticat sentinţa penală pentru motivele că i s-au respins pretenţiile civile constând în suma de 400 lei reprezentând asigurarea medicală invocând faptul că nu are loc de muncă, suma de 1.000 lei tratament recuperator, suma de 5.000 lei reprezentând plata altor persoane pe care Ie-a plătit pentru a lucra terenul proprietatea părinţilor, suma de 1.000 lei reprezentând imposibilitatea de a se prezenta la examen de obţinere a permisului de conducere.A achitat suma de 400 lei asigurare medicală dovedită cu chitanţă întrucât i se refuză internarea şi tratamentul medical pentru traumatismul suferit ca urmare a loviturilor aplicate de inculpaţi. A dovedit cu martori că a plătit alte persoane care să efectueze pentru el muncile agricole nu numai iarna, dar şi în tot cursul anului 2009 întrucât a făcut dovada că părinţii au teren agricol şi locuieşte împreună cu aceştia. întoarcerea sa temporară din Italia trebuia să reprezinte un ajutor al părinţilor, aşa încât nu ar mai fi avut nevoie să apeleze la munca altor persoane. Era înscris la şcoala de şoferi pentru a obţine permis de conducere auto şi doar ca urmare a agresiunii inculpaţilor nu s-a mai putut prezenta la examenul de obţinere a permisului de conducere. Din foaia de observaţie eliberată de Spitalul Clinic de Recuperare rezultă că partea vătămată trebuie să evite efortul fizic, stresul şi situaţiile conflictuale şi să continue tratamentul cu medicamentele indicate astfel că cererea pentru plata sumei de 1.000 lei este modică şi a fost nelegal respinsă.
Apelurile procurorului şi a părţii vătămate au fost considerate ca fondate după cum urmează:
La data de 25/26 decembrie 2008, noaptea, întorcându-se de la discoteca din satul Şiretei, la întoarcerea în sat în dreptul locuinţei familiei R., partea vătămată s-a întâlnit cu inculpaţii, şi martorele B.D.G. şi l.E. în urma unei discuţii cu inculpaţii, partea vătămată a plecat spre satul său, iar inculpatul R.P. crezând că a fost înjurat de partea vătămată a coborât din căruţă, a alergat după aceasta şi când a ajuns-o din urmă i-a aplicat o lovitură puternică peste cap, ceea ce a dus la căderea părţii vătămate, timp în care a venit şi inculpatul M.P. care împreună cu R. au continuat să-i aplice lovituri cu picioarele peste cap şi corp. Agresiunea exercitată de inculpaţi a fost percepută direct de martorele B.D.G. şi l.E. care se aflau la aproximativ 10-20 metri în căruţă, iar strada era iluminată, şi de martorul A.G., care a văzut momentul în care partea vătămată a fost agresată. După ce i-au aplicat multiple lovituri cu picioarele peste cap şi corp părţii vătămate, inculpaţii însoţiţi de martorul B.D.V. au fugit la căruţă după care, spre locuinţa inculpatului R.P. Martorul A.G. a mers la locul unde se afla partea vătămată şi a constatat că este în stare de inconştienţă cerând numitului R.C. să-i acorde primul ajutor şi a fost anunţată salvarea. Partea vătămată a fost internată în spital în perioada 26 decembrie 2008 - 9 ianuarie 2009 cu diagnosticul T.C.C. mediu, plagă cranio - cerebrală, agresiune, dilacerare T dr. şi apoi transferată în Spitalul Clinic de Recuperare în perioada 9 ianuarie - 30 ianuarie 2009.Urmare agresiunii comise de inculpaţi, partea vătămată a prezentat un traumatism cranio - cerebral deschis cu fractură de boltă craniană, hematom intracerebral, hemoragie subarahnoidiană,contuzie hemoragică temporală dreapta şi hemipareză stânga, predominant brahială consecutivă a acestuia. Leziunile s-au putut produce prin loviri cu corp contondent şi pot data din 25 decembrie 2008 şi necesită 45 - 50 zile îngrijiri medicale, pentru vindecare cu menţiunea că la data producerii şi prin ele însele au pus viaţa sus-numitului în pericol. Sunt concluziile din certificatul medico-legal din 29 ianuarie 2009. Din raportul de expertiză medico-legală (fila 69 - 70 dosar fond) a rezultat că partea vătămată a prezentat un traumatism cranio - cerebral mediu cu fractură cominutivă de boltă, hematom intracerebral, hemoragie subarahnoidiană şi contuzie hemoragică, iar localizarea şi aspectul leziunilor pledează pentru lovirea activă unică cu obiect contondent greu şi pot data din 25 decembrie 2008. Toate leziunile pe care Ie-a prezentat sus-numitul au fost în regiunea cranio - cerebrală, prin urmare toate împreună au fost în măsură să-i pună în primejdie viaţa. Din probele cauzei a rezultat că ambii inculpaţi au lovit victima repetat cu pumnii şi picioarele în zona capului unde s-au constatat leziuni iar una dintre lovituri a fost cu potenţial tanatogenerator. Din modul de acţiune al inculpaţilor nu se poate distinge cine a aplicat lovitura cu potenţial tanatogenerator, ambii acţionând împreună şi conjugat aplicând lovituri părţii vătămate în aceeaşi zonă, zona capului.
Fapta inculpaţilor care în noapte de 25/26 decembrie 2008, în loc public au aplicat multiple lovituri cu corpuri contondente părţii vătămate, cauzându-i leziunile menţionate care i-au pus viaţa în pericol întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.Inculpaţii au acţionat cu forma de vinovăţie a intenţiei de a ucide. Au aplicat multiple lovituri cu picioarele părţii vătămate în zona capului, zonă exclusiv vitală, au exercitat agresiunea prin lovire cu picioarele care reprezintă mijloace contondente şi vulnerante, intensitatea loviturilor a fost importantă obiectivată în gravitatea leziunilor produse şi numărul acestora, iar inculpaţii au acţionat conjugat în vederea uciderii părţii vătămate,loviturile aplicate repetat şi cu intensitate în zona capului concurând la rezultatul produs.
Din modalitatea de săvârşire a faptelor s-a dedus că inculpaţii chiar dacă nu au urmărit uciderea părţii vătămate au prevăzut rezultatul faptelor lor şi au acceptat posibilitatea producerii acestuia acţionând cel puţin cu intenţia indirectă de a ucide.în consecinţă schimbarea încadrării juridice şi condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) teza finală C. pen. s-a apreciat că este nelegală. Infracţiunea comisă de inculpaţi este tentativa de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen. sentinţa penală urmând a fi reformată.Raportat la încadrarea juridică a infracţiunii comise, art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), 175 lit. i) C. pen., ţinând cont de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de modalităţile de săvârşire, de gradul de pericol social ridicat a infracţiunii comise, de consecinţele produse, criterii prevăzute de art. 72 C. pen. în scopul prevăzut de art. 52 C. pen., instanţa a condamnat pe inculpaţii R.P. şi M.P. la câte o pedeapsă individualizată în limite legale, având în vedere şi conduita lor procesuală şi lipsa de antecedente penale, pedepse de natură să realizeze prevenţia specială şi prevenţia generală.S-au aplicat pedeapsa principală şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o durată de limite legale.Apelul părţii civile s-a apreciat că este fondat parţial.Partea civilă M.D. a fost internat în spitale ca urmare a infracţiunii comisă de inculpaţi motiv pentru care a plătit suma de 400 lei dovedită cu chitanţa din 2 martie 2010 şi din 12 ianuarie 2009 aflate la dosar fond, reprezentând asigurare medicală.Inculpatul lucra în Italia şi ca urmare a infracţiunii comise de inculpaţi a achitat taxa reprezentând asigurări medicale, astfel încât independent de cheltuielile suportate de spitale cu internarea şi tratamentul părţii vătămate, asigurarea medicală plătită de partea vătămată se constituie în prejudiciu material suferit de aceasta existând legătură de cauzalitate între fapta comisă şi această componentă a prejudiciului. în sensul acesta, sentinţa penală va fi reformată. S-a reţinut că partea vătămată nu a dovedit cheltuielile efectuate cu tratamentele medicale, tratamentul de recuperare, cheltuielile şi valoarea prejudiciului trebuind a fi dovedite în mod cert de cel care formulează cererea şi nu se prezumă.Referitor la pretenţiile civile privind plata unor persoane pentru munca pământului, s-a reţinut că în mod just instanţa de fond a respins cererea ca neîntemeiată pe temei că părinţii părţii vătămate sunt proprietarii pământului, aceştia foloseau în mod constant munca plătită a altor persoane, partea vătămată nu lucra efectiv pământul, acesta muncind în Italia, iar conform expertizei medico-legale nu i-a fost afectată capacitatea de muncă, având doar o incapacitate adaptativă de cea. 5 % şi iarna nu se efectuează lucrări agricole. în acest sens nu i s-a creat niciun prejudiciu prin infracţiunea comisă de inculpaţi. Prejudiciul de 1 000 lei solicitat ca echivalent al imposibilităţii prezentării la examenul de obţinere a permisului de conducere, urmând a se angaja în Italia în calitate de conducător auto, s-a reţinut că nu se constituie într-un prejudiciu cert şi actual fiind un prejudiciu eventual condiţionat de caracterul incert al obţinerii permisului de conducere şi al angajării sale viitoare cu forme legale pe un post de conducător auto în Italia .Aşa fiind, conform art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de procuror şi partea civilă M.D. împotriva sentinţei penale nr. 634 din 6 decembrie 2010 a Tribunalului laşi care a fost desfiinţată în parte în latura penală şi civilă şi rejudecând:S-au înlăturat dispoziţiile de schimbare a încadrării juridice şi de condamnare a inculpaţilor R.P. şi M.P. la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) teza finală C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-au înlăturat dispoziţiile art. 81 - 84 C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale aplicate fiecărui inculpat. S-au înlăturat dispoziţiile art. 71 alin. (5) C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei accesorii aplicate fiecărui inculpat. A fost condamnat inculpatul R.P. la o pedeapsă în limite legale pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen.
În baza art. 65 alin. (2) şi art. 66 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a pe o durată în limite legale. A fost condamnat inculpatul M.P., la o pedeapsă în limite legale pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 raportata la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în baza art. 65 alin. (2) şi art. 66 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o durată în limite legale.S-au înlăturat dispoziţiile de respingere a cererii părţii civile privind obligarea inculpaţilor la plata daunelor materiale.în baza art. 998, 999 C. civ. au fost obligaţi în solidar pe inculpaţii R.P. şi M.P. să plătească părţii civile M.D. daune materiale în cuantum de 400 lei. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii R.P. şi M.P., criticând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 17, 12, 9 şi 14 C. proc. pen. şi au solicitat admiterea recursului, casarea decizie recurate şi menţinerea sentinţei pronunţată de Tribunalul laşi, arătând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii pentru care inculpaţii au fost condamnaţi de instanţa de apel, lipsind latura subiectivă, vinovăţia inculpaţilor nu a fost motivată, din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat că inculpaţii au lovit cu intenţia de a ucide, leziunile au fost provocate de o singură lovitură, solicitând achitarea în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Prin motivele de recurs susţinute şi oral de apărătorii inculpaţilor, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel pentru nemotivarea deciziei recurate, şi în subsidiar să se dea eficienţă sporită circumstanţelor reale şi personale, să se caseze hotărârile cu privire la reindividualizarea pedepselor, urmând a se aplica o pedeapsă redusă cu aplicarea dispoziţiilor art. 86 1 C. pen.
Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev.de art. 3859 pct. 17, 12, 9 şi 14 C. proc. pen. dar şi din oficiu, înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce vor urma.
Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere criticile formulate de către recurenţii inculpaţi R.P. şi M.P., întrucât din actele şi lucrările dosarului, rezultă că, la data de 25/26 decembrie 2008, noaptea, întorcându-se de la discoteca din satul Şiretei, la întoarcerea în sat în dreptul locuinţei familiei R., partea vătămată s-a întâlnit cu inculpaţii, şi martorele B.D.G. şi l.E.. în urma unei discuţii cu inculpaţii, partea vătămată a plecat spre satul său, iar inculpatul R.P. crezând că a fost înjurat de partea vătămată a coborât din căruţă, a alergat după aceasta şi când a ajuns-o din urmă i-a aplicat o lovitură puternică peste cap, ceea ce a dus la căderea părţii vătămate, timp în care a venit şi inculpatul M.P. care împreună cu R. au continuat să-i aplice lovituri cu picioarele peste cap şi corp.
Situaţia de fapt reţinută a fost confirmată de către martori, respectiv, agresiunea exercitată de inculpaţi a fost percepută direct de martorele B.D.G. şi l.E. care se aflau la aproximativ 10-20 metri în căruţă, iar strada era iluminată, şi de martorul A.G., care a văzut momentul în care partea vătămată a fost agresată.După ce i-au aplicat multiple lovituri cu picioarele peste cap şi corp părţii vătămate, inculpaţii însoţiţi de martorul B.D.V. au fugit la căruţă după care, spre locuinţa inculpatului R.P. Martorul A.G. a mers la locul unde se afla partea vătămată şi a constatat că este în stare de inconştienţă cerând numitului R.C. să-i acorde primul ajutor şi a fost anunţată salvarea.Partea vătămată a fost internată în spital în perioada 26 decembrie 2008 - 9 ianuarie 2009 cu diagnosticul T.C.C. mediu, plagă cranio - cerebrală, agresiune, dilacerare T dr. şi apoi transferată în Spitalul Clinic de Recuperare în perioada 9 ianuarie - 30 ianuarie 2009.
Urmare agresiunii comise de inculpaţi, partea vătămată a prezentat un traumatism cranio - cerebral deschis cu fractură de boltă craniană, hematom intracerebral, hemoragie subarahnoidiană, contuzie hemoragică temporală dreapta şi hemipareză stânga, predominant brahială consecutivă a acestuia. Leziunile s-au putut produce prin loviri cu corp contondent şi pot data din 25 decembrie 2008 şi necesită 45 -50 zile îngrijiri medicale, pentru vindecare cu menţiunea că la data producerii şi prin ele însele au pus viaţa sus-numitului în pericol. Sunt concluziile din certificatul medico-legal din 29 ianuarie 2009.
Din raportul de expertiză medico-legală (fila 69 - 70 dosar fond) a rezultat că partea vătămată a prezentat un traumatism cranio - cerebral mediu cu fractură cominutivă de boltă, hematom intracerebral, hemoragie subarahnoidiană şi contuzie hemoragică, iar localizarea şi aspectul leziunilor pledează pentru lovirea activă unică cu obiect contondent greu şi pot data din 25 decembrie 2008. Toate leziunile pe care Ie-a prezentat sus-numitul au fost în regiunea cranio - cerebrală, prin urmare toate împreună au fost în măsură să-i pună în primejdie viaţa. Din probele cauzei a mai rezultat că ambii inculpaţi au lovit victima repetat cu pumnii şi picioarele în zona capului unde s-au constatat leziuni.
Astfel că, instanţa de recurs reţine că, fapta inculpaţilor care în noapte de 25/26 decembrie 2008, în loc public au aplicat multiple lovituri cu corpuri contondente părţii vătămate, cauzându-i leziunile menţionate care i-au pus viaţa în pericol întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Inculpaţii au acţionat cu forma de vinovăţie a intenţiei de a ucide, au aplicat multiple lovituri cu picioarele părţii vătămate în zona capului, zonă exclusiv vitală, au exercitat agresiunea prin lovire cu picioarele care reprezintă mijloace contondente şi vulnerante, intensitatea loviturilor a fost importantă obiectivată în gravitatea leziunilor produse şi numărul acestora, iar inculpaţii au acţionat conjugat în vederea uciderii părţii vătămate,loviturile aplicate repetat şi cu intensitate în zona capului concurând la rezultatul produs. Din modalitatea de săvârşire a faptelor s-a dedus că inculpaţii chiar dacă nu au urmărit uciderea părţii vătămate au prevăzut rezultatul faptelor lor şi au acceptat posibilitatea producerii acestuia acţionând cel puţin cu intenţia indirectă de a ucide.
În consecinţă încadrarea juridică dată faptei de către instanţa de apel este corectă iar vinovăţia inculpaţilor a fost pe deplin dovedită prin probatroriile administrate în cauză şi care au fost evocate anterior în mod detaliat, decizia recurată este corespunzător motivată, astfel că va fi menţinută ca legală şi temeinică.
Aşadar, Înalta Curte, reţine că la individualizarea pedepselor aplicate de către instanţa de apel de câte 8 ani închisoare, s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, constând în aceea că, inculpaţii în noapte de 25/26 decembrie 2008, în loc public au aplicat multiple lovituri cu corpuri contondente părţii vătămate, cauzându-i leziunile menţionate care i-au pus viaţa în pericol, şi de asemenea s-au avut în vedere, natura infracţiunilor comise, ce trebuie sancţionate ferm prin prisma criteriilor prev. de art. 72 C. pen., dar şi pentru a atinge scopul pedepsei potrivit art. 52 C. pen.
Astfel, instanţa de recurs apreciază că nu se justifică reducerea pedepselor aplicate inculpaţilor şi nici schimbarea modalităţii de executare.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, s-au avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., text de lege care înscrie criteriile generale de individualizare şi prevede că la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În ceea ce priveşte circumstanţele personale ale inculpaţilor s-a reţinut că aceştia nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, şi au manifestat o atitudine relativ sinceră, şi cooperantă cu organele judiciare.
Totuşi, împrejurarea că inculpaţii nu au antecedente penale şi au avut caracterizări favorabile, invocată în apărarea inculpaţilor pentru a justifica reducerea pedepsei, nu prezintă relevanţa, ea fiind avută în vedere, la stabilirea pedepselor aplicate de instanţa de apel conform încadrării juridice corecte dată faptelor inculpaţilor.
Circumstanţele personale invocate, nu pot conduce, făcând abstracţie de celelalte circumstanţe ale cauzei, la stabilirea unor pedepse mai reduse şi schimbarea modalităţii de executare.
Astfel că, înalta Curte apreciază că nu se justifică reţinerea unor largi circumstanţe atenuante, comportării sincere, instanţa de apel a ţinut cont însă de persoana inculpaţilor şi poziţia procesuală a acestora, însă, scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unor pedepse întru-un cuantum de 8 ani închisoare şi cu executarea în regime de detenţie.
Astfel, Înalta Curte a apreciat că nu au fost identificate alte circumstanţe favorabile inculpaţilor care să conducă la o reindividualizare a pedepsei.
Aşadar, Înalta Curte, reţine că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 3859 pct. 17, 12, 9 şi 14 C. proc. pen.
Faţă de aceste condiserente, în baza art. 38515pct 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii R.P. şi M.P. împotriva Deciziei penale nr. 172 din 03 noiembrie 2011 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va obliga recurentul inculpat M.P. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Va obliga recurentul inculpat R.P. la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii R.P. şi M.P. împotriva Deciziei penale nr. 172 din 03 noiembrie 2011 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat M.P. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat R.P. la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onoranul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 05 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2655/2012. Penal. Infracţiuni la alte legi... | ICCJ. Decizia nr. 2662/2012. Penal. Lipsirea de libertate în... → |
|---|
