ICCJ. Decizia nr. 2670/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2670/2012
Dosar nr. 4312/223/2011
Şedinţa publică din 05 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr.304/R din 05 aprilie 2012 Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca inadmisibil, recursul declarat de petentul L.F., împotriva sentinţei penale numărul 33 din data de 23 februarie 2012, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, în dosarul nr. 4312/223/2011.
A obligat recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 33 din 24.02.2012 a Judecătoriei Drăgăşani în baza art. 278 alin. (2)1 C. proc. pen. s-a respins plângerea formulată de petentul L.F. împotriva rezoluţiei din 18 octombrie 2011, dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgăşani, în dosarul 489/11/2/2011 privind pe intimaţii N.C., D.G., I.A., S.V., S.I., D.D., D.E., ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că, petentul L.F.,a formulat plângere împotriva soluţiei prim procurorului în dosar nr. 489/l 1/2/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgăşani, în contradictoriu cu intimaţii : N.C., preşedintele comisiei; D.G., membru al comisiei locale Drăgăşani, jud. Vâlcea; I.A., din Drăgăşani, membru al comisiei locale; S.V.; S.I.; D.D.; D.E. În motivarea plângerii, petentul a susţinut în esenţă că, este nemulţumit de soluţia dată de către prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgăşani în dosarul penal mai sus amintit deoarece nu au fost analizate toate motivele invocate în plângerea sa, apreciind că intimaţii au săvârşit infracţiunile de fals intelectual, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor atunci când au emis Titlul de proprietate nr. 716/52757 din 25 ianuarie 2000, pe numele lui E.T. şi totodată pentru punerea în posesie a intimaţilor S.I., D.D. şi B.E., pe o suprafaţă de teren mai mare decât ar fi avut dreptul, că, intimaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor mai sus amintite, iar soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de aceştia este nelegală.
În cauză, s-au depus înscrisuri şi s-a dispus ataşarea dosarelor nr. 869/P/20112011 nr. 714/P/2011 şi nr. 489/11/2/2011, ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgăşani. În urma cercetărilor efectuate de către organul de urmărire penală, prin rezoluţia din 18 octombrie 2011 dată în dosar nr. 489/II/2/2011, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgăşani, a fost respinsă plângerea formulată de petentul L.F. împotriva soluţiei adoptate de către procurorul de caz în dosarul nr. 869/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgăşani, prin care, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi. S-a procedat astfel deoarece materialul probator al cercetării penale a condus la această soluţie având în vedere că, titlul de proprietate mai sus amintit şi contestat de către petent, a fost eliberat în anul 2000, motiv pentru care, o eventuală infracţiune de fals intelectual sau uz de fals, săvârşită de către membrii comisiei de fond funciar, conform dispoziţiilor art. 122 lit. d) C. pen., au fost prescrise. Totodată, pentru fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, s-a dovedit că plângerea petentului nu este întemeiată deoarece la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pe care acesta a formulat-o şi a depus-o la Comisia de fond funciar a Primăriei Drăgăşani, nu a ataşat actele necesare pentru finalizarea legală a solicitării sale. Astfel, intimaţii au îndeplinit sarcini de serviciu în calitatea pe care o deţin în cadrul Comisiei de fond funciar şi nu au comis fapte de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor pentru care s-a plâns petentul. Cu privire la fapta de tulburare de posesie pentru care de asemenea petentul a formulat plângere penală, s-a dovedit că între petent şi intimaţii D.D. şi D.E. există deja pe rolul Judecătoriei Drăgăşani un litigiu civil având ca obiect grăniţuire celor două proprietăţi ale părţilor. Instituindu-se controlul judecătoresc asupra soluţiilor date de procuror, orice persoană vătămată de măsurile luate, se poate adresa cu plângere la instanţă.
Nemulţumit de soluţia procurorului de caz, petentul a formulat plângere şi la prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgăşani, care, prin rezoluţia din 18 octombrie 2011 dată în dosarul nr. 489/11/2/2011, a respins-o ca neîntemeiată. Împotriva acestei ultime rezoluţii, petentul s-a adresat instanţei, apreciind soluţia ca fiind nelegală. Potrivit disp. art. 2781 C. proc. pen., plângerea întemeiată pe aceste prevederi poate fi formulată numai împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată şi anume, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, a ordonanţei ori după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale. Prin urmare, potrivit acestei proceduri, instanţa de fond a reţinut că se verifică doar legalitatea şi temeinicia soluţiei date de procuror, iar procedura prevăzută de art. 275 - 278 C. proc. pen., reprezintă numai o condiţie prealabilă, etapă obligatorie în vederea exercitării ulterioare a plângerii întemeiate pe art. 2781 C. proc. pen.; Mai mult, potrivit art. 278 alin. (2)1 C. proc. pen., introdus prin Lega nr. 202/2010, se arată expres că plângerea formulată împotriva soluţiei de respingere dispusă de procurorul ierarhic superior este inadmisibilă, motive pentru care a respins plângerea formulată de petent.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul, solicitând casarea acesteia, întrucât este nelegală şi netemeinică, cu consecinţa trimiterii cauzei la procuror pentru a se începe urmărirea penală, considerând că a fost nedreptăţit cu ocazia reconstituirii dreptului de proprietate, fiind emis titlu de proprietate pentru socrul său pe o suprafaţă mai mică de teren decât ar fi avut dreptul potrivit Legii nr. 18/1991.
Recursul este inadmisibil.
Curtea a apreciat că, temeiul de drept invocat de instanţa de fond pentru soluţionarea plângerii petentului este greşit. Instanţa investită cu plângerea petentului formulată împotriva rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale, trebuia să pronunţe o soluţie conform dispoziţiilor art. 278/1 alin. (7) C. proc. pen.
Cu toate acestea, hotărârile instanţelor de fond investite cu plângere formulată împotriva rezoluţiilor pronunţate de procuror nu sunt supuse căilor de atac, fiind definitive, potrivit dispoziţiilor art. 278/1 alin. (10) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul.
Recursul este inadmisibil.
Analizând cauza, prin prisma dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II--a C. proc. pen. raportat la art. 3851 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat este inadmisibil, deoarece:
Normele de procedură penală sunt de strictă şi imediată aplicare, fiind cunoscut şi unanim acceptat caracterul activ al legii de procedură penală, care nu poate fi examinat în raport cu data când s-a săvârşit infracţiunea, ca în cazul legii penale, ci cu data când se desfăşoară acţiunea procesuală faţă de care legea de procedură este activă.
Dispoziţiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 au modificat prevederile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., în sensul că hotărârea judecătorului, prin care acesta respinge plângerea împotriva rezoluţiei procurorului de netrimitere în judecată, ca inadmisibilă ori ca nefondată, este definitivă.
Rezultă, astfel, că sentinţa penală nr. 33 din data de 23 februarie 2012, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, în dosarul nr. 4312/223/2011, sub imperiul modificărilor legislative prevăzute de Legea nr. 202/2010, este definitivă şi nu face parte din categoria hotărârilor supuse recursului.
În consecinţă, în baza aceluiaşi raţionament, nici decizia nr. 304/R din 05 aprilie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care s-a respins, în mod legal, ca inadmisibil recursul promovat de către petiţionarul L.F. împotriva sentinţei penale nr. 33 din data de 23 februarie 2012, nu este una dintre hotărârile care să poată fi atacate cu recurs.
Potrivit art. 3851 alin. (1) pct. e C. proc. pen., se poate formula recurs numai împotriva deciziilor care au fost pronunţate de curţile de apel ca instanţe de apel, situaţie care nu se regăseşte în cauza analizată, ceea ce face ca, şi din acest punct de vedere, recursul promovat de către petiţionar să fie inadmisibil.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul L.F. împotriva deciziei penale nr. 304/R din 05 aprilie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 05 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2628/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2671/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
