ICCJ. Decizia nr. 2674/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2674/2012
Dosar nr. 2357/2/2012
Şedinţa publică din 05 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 30/F din data 25 ianuarie 2012, pronunţată de către Tribunalul Ialomiţa, s-a dispus, în baza art. 13, alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a rap. la art. 12, alin. (2), lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75, lit. c) C. pen., art. 41, alin. (2), art. 74-76 C. pen. şi în referire la art. 3201, alin. (7) C. proc. pen., condamnarea inculpatului A.D., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64, lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 13, alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a rap. la art. 12, alin. (2), lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen. în referire la art. 3201, alin. (7) C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 74-76 C. pen., a fost condamnat inculpatul A.M., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.
În baza art. 13, alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a rap. la art. 12, alin. (2), lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen. în referire la art. 3201, alin. (7) C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 74-76 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.
În baza art. 51, alin. (1) din Legea 161/2003, cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen. în referire la art. 3201, alin. (7) C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 74-76 C. pen., a mai fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice.
În baza art. 11, pct. 2, lit. a) rap. la art. 10, alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A.M. pentru infracţiunea de sprijinire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7, alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen.
În baza art. 11, pct. 2, lit. a) rap. la art. 10, alin. (1) , lit. a) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de deţinere fără drept pentru consum propriu de droguri de risc prev. de art. 4, alin. (1) , din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen.
În baza art. 11, pct. 2, lit. a) rap. la art. 10, alin. (1), lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2, alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen.
În baza art. 11, pct. 2, lit. a) rap. la art. 10, alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a mai fost achitat inculpatul pentru infracţiunea de consum ilicit de droguri, prev. de art. 11, alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen.
În baza art. 11, pct. 2, lit. a) rap. la art. 10, alin. (1), lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea de îndemn la consum ilicit de droguri prev. de art. 11, alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen.
În baza art. 11, pct. 2 lit. a) rap. la art. 10, alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prev. de art. 279, alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen.
În baza art. 11, pct. 2, lit. a) rap. la art. 10, alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86, alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen.
În baza art. 33, lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul A.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive începând cu 05 iulie 2010 la zi.
În baza art. 118, lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A.M. a următoarelor bunuri: un card de memorie mini SD, capacitate 512 MB şi un telefon NOKIA model 6288, cod IMEI 354558019850691, bunuri folosite de către acesta la săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice şi aflate la camera de corpuri delicte a instanţei.
Au fost admise, în parte, acţiunile civile formulate de părţile civile M.I.Ş., T.F.T. şi N.C.D. şi drept urmare:
A fost obligat inculpatul A.D. către partea civilă T.F.T. la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale.
Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, iar inculpatul A.M. în solidar şi cu părţile responsabile civilmente A.C. şi I.E., către partea civilă M.I.Ş. la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale.
A fost obligat inculpatul A.M., în solidar cu părţile responsabile civilmente, către partea civilă N.C.D., la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 191, alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii, inculpatul A.M. în solidar cu părţile responsabile civilmente, la câte 4.000 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa fondului a reţinut sub aspectul situaţiei de fapt că, la începutul anului 2008, inculpatul A.D. a cunoscut-o pe partea vătămată minoră T.F.T., prin intermediul unui prieten din Feteşti şi aflând că se confruntă cu probleme majore (avea un copil minor dintr-o relaţia de concubinaj şi o stare materială precară) a luat hotărârea să o exploateze din punct de vedere sexual. În acest scop, în baza unui plan bine pus la punct, inculpatul s-a deplasat la domiciliul părţii vătămate, i-a cunoscut pe părinţii acesteia şi, în scurt timp, i-a convins pe toţi că el o plăcea pe F.T. şi că avea intenţia să o ia de soţie. A promis că-i va găsi minorei un loc de muncă stabil şi decent în străinătate. Odată câştigată încrederea părinţilor părţii vătămate, cei doi au început să iasă împreună şi, după aproximativ o săptămână inculpatul i-a convins să o lase pe minoră să plece cu el în străinătate, în Italia. Înainte de plecare, timp de aproximativ o săptămână, minora a locuit în locuinţa inculpatului, perioadă în care a fost lovită şi ameninţată cu desfigurarea dacă ar fi încercat să fugă. La data de 30 ianuarie 2008, în faţa unui notar public, T.N. şi T.L., părinţii părţii vătămate, au dat o declaraţie prin care şi-au exprimat acordul ca minora să călătorească în perioada 25 februarie – 25 aprilie 2008 în Italia, însoţită de inculpatul A.D., lucru care s-a şi întâmplat. În Italia, s-au cazat în localitatea Padenghe, într-un hotel în care partea vătămată a locuit aproximativ trei săptămâni.
Încă de la început, inculpatul a aranjat să-i falsifice cartea de identitate, în sensul modificării anului de naştere din 1991 în 1981 pentru ca, în caz de legitimare, T.F.T. să treacă drept o persoană majoră. Chiar din prima noapte inculpatul i-a dat părţii vătămate o geantă în care erau prezervative şi şerveţele şi i-a spus să iasă la muncă, ca prostituată, pe strada Tangenţiale de Brescia. În perioada în care s-a aflat sub puterea inculpatului A.D., partea vătămată a avut în medie 5-7 clienţi pe noapte câştigând de regulă sume cuprinse între 300-400 Euro, bani pe care i-a luat inculpatul. A fost supusă la rele tratamente de către inculpat, care o bătea cu şi fără motiv. În luna aprilie, după sărbătorile pascale, T.F.T. a reuşit să fugă cu ajutorul unei persoane şi s-a mutat într-o altă localitate. După plecare a primit de la inculpat mesaje SMS de ameninţare cu acte de violenţă asupra copilului şi părinţilor săi rămaşi în România.
Inculpatul A.M., fiul lui A.C. (persoană trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. 82/D/P/2007) şi nepotul inculpatul A.D., tributar mediului familial în care a crescut şi s-a dezvoltat, a fost atras, fără mari eforturi, în săvârşirea de activităţi infracţionale de genul celor pentru care au fost cercetaţi şi trimişi în judecată tatăl şi unchiul lui, respectiv în săvârşirea unor infracţiuni de trafic de persoane în scopul exploatării acestora prin muncă sau exploatare sexuală. Astfel, în cursul anului 2007 (lunile iulie - august) partea vătămată N.C.D. - minor, dar mai mare ca vârstă decât inculpatul - era cercetat de organele de urmărire penală pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie şi dorea să plece din ţară pentru că era speriat de consecinţele faptei sale. Îl cunoştea pe A.M. pentru că au fost colegi de şcoală şi i-a adresat rugămintea de a-l ajuta în sensul celor expuse mai sus. Inculpatul, profitând de starea de vulnerabilitate în care se afla partea vătămată, a determinat-o pe aceasta să plece în Spania, la muncă în agricultură, în echipa lui A.C. Partea vătămată a fost minţită atât de inculpatul A.M., cât şi de A.C., care i-au prezentat o altă realitate decât cea pe care a găsit-o atunci când a ajuns în Spania. I s-a promis că va putea câştiga până la 300 Euro pe zi şi că va beneficia de cazare şi masă gratuită. Pentru că era minor a fost însoţit la Slobozia de mama sa, martora S.L., care şi-a dat acordul ca fiul său să călătorească în străinătate însoţit de şoferul de pe autocar.
De la domiciliu şi până la Slobozia partea vătămată şi mama acestuia au fost transportate de inculpatul A.D. cu autoturismul propriu, iar cheltuielile aferente (taxe notariale şi biletul de autocar) au fost avansate tot de către acest inculpat. Odată ajuns în Spania, aşa cum s-a arătat şi mai sus, partea vătămată N.C.D. s-a confruntat cu o cu totul altă realitate decât cea prezentată şi de inculpatul A.M. Astfel, a lucrat în Spania pentru A.C. aproape 1 an şi 8 luni şi nu a primit nici un ban de la acesta. De subliniat că pentru infracţiunile săvârşite de A.D. şi A.C. în dauna acestei părţi vătămate, aceşti doi inculpaţi au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. 82/D/P/2007 din 23 noiembrie 2009 al DIICOT, care face obiectul dosarului nr. 4196/98/2009 al Tribunalului Ialomiţa, dosar aflat în recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, deci, faptele acestora nu fac, sub acest aspect, obiectul judecăţii în prezenta cauză. Inculpatul A.M. (16 ani la data săvârşirii faptelor) a încercat să copieze acţiunile unchiului său, inculpatul A.D., care i-a devenit model şi protector în acelaşi timp. Şi-a dat seama că acesta câştigă sume importante de pe urma traficării sexuale a femeilor pe care le înşela în privinţa sentimentelor pe care le avea faţă de ele, determinându-le să practice prostituţia în Italia sau în Spania. A aflat astfel că una dintre victimele traficate de unchiul său, M.D.M., avea o soră minoră, pe partea vătămată M.I.Ş., pe care s-a hotărât să o recruteze în acelaşi scop. Aşa se face că la sfârşitul lunii martie 2009, inculpatul A.M. a sunat-o pe partea vătămată, s-a prezentat ca fiind nepotul lui A.D. şi i-a cerut să se întâlnească la o cofetărie din oraşul Ţăndărei. Partea vătămată a fost de acord şi, în timp ce se îndrepta spre locul de întâlnire a fost luată în mod brutal de inculpat de pe stradă, împinsă într-un taxi şi dusă la domiciliul bunicii sale materne, D.A., situat în comuna Ograda. A doua zi, a dus-o pe partea vătămată într-o locaţie din municipiul Slobozia şi a prezentat-o mai multor persoane de sex masculin din anturajul unchiului său, cu care a discutat despre posibilitatea de a o trimite în Italia să practice prostituţia. În prezenţa părţii vătămate minore s-a discutat despre obţinerea unui paşaport în regim de urgenţă, falsificarea unor înscrisuri, despre transportul şi cazarea victimei pe teritoriul statului italian, data plecării etc. Din motive care nu se cunosc, participanţii la discuţie nu au ajuns la un consens, astfel că inculpatul A.M. a condus din nou victima la Ograda, locaţie în care martora R.V., la cererea lui A.M., i-a vopsit părţii vătămate părul. Datorită insistenţelor părinţilor victimei, îndeosebi a mamei acesteia, martora M.V., care a intuit că A.D. se află în spatele dispariţiei fiicei sale de la domiciliu şi pe care I-a ameninţat cu un denunţ penal, inculpatul A.D. a luat hotărârea de a o aduce pe minoră la locuinţa acesteia. Atunci când a fost luată de la Ograda minora era speriată şi prezenta urme de lovituri pe corp. După ce a condus minora acasă, inculpatul A.D. a continuat să adreseze prin intermediul telefonului insulte şi ameninţări la adresa familiei M. astfel că, de frică, aceştia au solicitat sprijinul martorului R.I. Martorul a dat curs cererii şi că în aceea noapte R.I. a înnoptat în casa familiei M. Cu ocazia efectuării unei percheziţii la domiciliul inculpatului A.M. a fost ridicat telefonul mobil al acestuia. Expertiza cardului de memorie a relevat că la data de 16 aprilie 2009 inculpatul a creat pe telefonul său un fişier video care îl reprezintă pe vărul lui minor, martorul D.M., având un comportament sexual explicit, respectiv simula un act sexual de masturbare. Situaţia de fapt, reţinută sub acest aspect, este dovedită cu declaraţiile martorilor D.M. şi D.I.C., recunoaşterea inculpatului A.M., precum şi cu înregistrările video copiate din memoria telefonului mobil pe CD-ul aflat la dosarul cauzei.
Împotriva acestei soluţii au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa, criticând soluţia fondului pentru nelegalitate, sub aspectul greşitei achitări a inculpatului A.M., pentru cele 7 infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 130/D/P/2009 din 20 septembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Ialomiţa şi anume:
În baza art. 11, pct. 2, lit. a) rap. la art. 10, alin. (1) lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpatul A.M. pentru infracţiunea de sprijinire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7, alin. (1) din Legea 39/2003, cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen.
În baza art. 11, pct. 2, lit. a) rap. la art. 10, alin. (1), lit. a) C. proc. pen. achită pe inculpat pentru infracţiunea de deţinere fără drept pentru consum propriu de droguri de risc prev. de art. 4, alin. (1), din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen.
În baza art. 11, pct. 2, lit. a) rap. la art. 10, alin. (1), lit. a) C. proc. pen. achită pe inculpat pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2, alin. (1) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen.
În baza art. 11, pct. 2, lit. a) rap. la art. 10, alin. (1) lit. a) C. proc. pen. achită pe inculpat pentru infracţiunea de consum ilicit de droguri, prev. de art. 11, alin. (1) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen.
În baza art. 11, pct. 2, lit. a) rap. la art. 10, alin. (1), lit. a) C. proc. pen. achită pe inculpat pentru infracţiunea de îndemn la consum ilicit de droguri prev. de art. 11, alin. (2) din Legea 143/ 2000, cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen.
În baza art. 11, pct. 2 lit. a) rap. la art. 10, alin. (1) lit. b) C. proc. pen. achită pe inculpat pentru infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prev. de art. 279, alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen.
În baza art. 11, pct. 2, lit. a) rap. la art. 10, alin. (1) lit. a) C. proc. pen. achită pe inculpat pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86, alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen.
În şedinţa publică, reprezentantul Ministerului Public a precizat că nu mai susţine motivul de apel referitor la achitarea inculpatului A.M., în baza art. 11, pct. 2 lit. a) rap. la art. 10, alin. (1) lit. b) C. proc. pen., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 279, alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99, alin. (2) C. pen., întrucât arma găsită asupra inculpatului este una supusă notificării conform dispoziţiilor prev. de art. 132 pct. 221 din Legea nr. 195/2004, constituie contravenţie şi nu infracţiune şi, în consecinţă, consideră că achitarea este corectă.
Împotriva aceleiaşi soluţii au mai declarat apel şi inculpaţii A.M. şi A.D., pentru netemeinicie, vizând redozarea pedepselor aplicate, solicitând a se da o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante.
Curtea, examinând apelurile declarate, prin prisma criticilor aduse, cât şi din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen., a constatat că acestea sunt nefondate, şi au fost respinse ca atare, pentru următoarele considerente:
Din ansamblul probator administrat în cauză, se constată că instanţa fondului a reţinut o corectă situaţie de fapt, căreia i-a dat o încadrare juridică corespunzătoare. Astfel, în ceea ce priveşte pe inculpatul A.D., infracţiunea reţinută în sarcina sa şi pentru care a primit o condamnare de 4 ani închisoare a fost dovedită cu declaraţiile părţii vătămate T.F.T., a martorei T.L., a proceselor verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate. Prin urmare, vinovăţia sa a fost dovedită cu certitudine şi fără echivoc. În ceea ce priveşte pe inculpatul A.M., situaţia de fapt reţinută a fost dovedită prin declaraţia martorilor N.C.D., Soare Luminiţa, precum şi de recunoaşterea sa din grup. Aşadar, a fost dovedită vinovăţia sa cu certitudine şi fără echivoc. Activitatea infracţională a inculpatului a fost dovedită şi prin declaraţiile date de martorii M.S.M., R.I., M.P., D.I.C., D.A., V.C., declaraţii ce se coroborează cu cele de recunoaştere a celor doi inculpaţi.
Curtea a apreciat că soluţiile de achitare pronunţate în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A.M. sunt corecte, astfel: pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1), din Legea nr. 39/2003, se apreciază că inculpaţii au luat rezoluţii infracţionale determinate de reacţii spontane, întâmplătoare, fără însă a exista o structură bine determinată, fiecare aderent la aceasta să aibă roluri prestabilite, cu atribuţii pentru fiecare făptuitor în parte. De fapt, s-a demonstrat că există o participaţie penală, o pluralitate ocazională, neexistând un grup bine constituit ce acţiona după reguli deja stabilite. În ceea ce priveşte achitarea aceluiaşi inculpat pentru că ar fi săvârşit infracţiunile prev. de art. 4 alin. (1), art. 2 alin. (1), art. 11 alin. (2) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, chiar dacă inculpatul a recunoscut la urmărire penală faptul procurării, deţinerii şi oferirii spre consum a unei substanţe pe care a determinat-o „haşiş"; (vol.l d.u.p.), deşi nu există nicio dovadă în acest sens - o expertiză toxicologică, ori martori care să ateste prin declaraţiile lor că inculpatul minor ar fi consumat haşiş. Simpla recunoaştere a inculpatului, în faţa unui organ de urmărire penală că a consumat o substanţă care s-ar numi „haşiş";, fără ca aceasta să se coroboreze cu o altă probă, Curtea a apreciat că, în mod corect, fondul a înlăturat-o ca neavând nicio valoare probatorie în cauză. În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii prev. de art. 279, alin. (1) C. pen. - parchetul nu a mai susţinut acest motiv de apel, întrucât fapta constituie contravenţie, pentru că arma găsită asupra inculpatului pentru a o deţine trebuie să fie supusă notificării. Cât priveşte săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86, alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, s-a constatat că acuzaţiile sunt întemeiate pe probatoriul limitat la declaraţiile de martori şi procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice. Martorii audiaţi de instanţă – S.G., A.D., B.E.F. - au precizat că nu l-au văzut pe inculpatul A.M. că ar fi condus un autoturism pe drumurile publice. Corect s-a reţinut de către instanţa fondului că, parchetul, în baza rolului său activ (art. 202 C. proc. pen.) nu a strâns probele necesare în vederea aflării adevărului şi înlăturării oricărui dubiu sub acest aspect, în sensul depistării vreunui autoturism, marca, numărul de înmatriculare, existenţa vreunui proces-verbal încheiat de poliţie că ar fi fost depistat în trafic. S-a apreciat că, instanţa fondului a procedat corect şi în această situaţie.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, Curtea a apreciat că instanţa fondului a făcut aplicarea prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), vizând „Criteriile generale de individualizare a pedepselor aplicate";, referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, la modalitatea şi împrejurările în care acestea s-au săvârşit, gradul de pericol social şi urmarea periculoasă a faptelor săvârşite.
Toate acestea s-au coroborat şi cu circumstanţele reale în care s-au săvârşit faptele, precum şi cu poziţia procesuală a inculpaţilor, în cursul procesului penal. La urmărirea penală, aceştia au avut o atitudine oscilantă şi necooperantă, însă - în faţa instanţei de judecată - au avut o atitudine corectă, beneficiind de prevederile art. 3201 C. proc. pen.
S-a apreciat că, prin cuantumul pedepselor aplicate fiecărui inculpat, în parte, scopul pedepsei, astfel cum este definit de art. 52 C. pen., poate fi atins.
Aşa fiind, Curtea, în baza art. 379 pct. 1, lit. b) C. proc. pen., urmează a respins, ca nefondate, apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa, şi de către inculpaţii A.M. şi A.D. În baza art. 350 C. proc. pen. şi art. 160b C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului A.M., şi s-a constatat că inculpatul A.D. este arestat în altă cauză. În baza art. 381 C. proc. pen., cu referire la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), urmează s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A.M. durata arestării preventive de la 05 iulie 2010, la zi.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul A.M., criticând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Prin motivele de recurs susţinute şi oral de apărătorul ales, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi să se dea eficienţă sporită circumstanţelor atenuante, să se caseze hotărârile cu privire la reindividualizarea pedepsei, urmând a se aplica o pedeapsă redusă într-un cuantum cel puţin egal cu perioada executată în arest preventiv.
Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. dar şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere critica formulată de către recurentul inculpat A.M., întrucât din actele şi lucrările dosarului rezultă că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, atât din punct de vedere al cuantumului acesteia cât şi a modalităţii de executare, nefiind identificate alte circumstanţe favorabile inculpatului.
Aşadar, Înalta Curte, reţine că, la individualizarea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei,respectiv, inculpatul A.M., fiul lui A.C. (persoană trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. 82/D/P/2007) şi nepotul inculpatul A.D., tributar mediului familial în care a crescut şi s-a dezvoltat, a fost atras, fără mari eforturi, în săvârşirea de activităţi infracţionale de genul celor pentru care au fost cercetaţi şi trimişi în judecată tatăl şi unchiul lui, respectiv în săvârşirea unor infracţiuni de trafic de persoane în scopul exploatării acestora prin muncă sau exploatare sexuală. Astfel, în cursul anului 2007 (lunile iulie - august) partea vătămată N.C.D. - minor, dar mai mare ca vârstă decât inculpatul - era cercetat de organele de urmărire penală pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie şi dorea să plece din ţară pentru că era speriat de consecinţele faptei sale. Inculpatul, profitând de starea de vulnerabilitate în care se afla partea vătămată, a determinat-o pe aceasta să plece în Spania, la muncă în agricultură, în echipa lui A.C. Partea vătămată a fost minţită atât de inculpatul A.M., cât şi de A.C., care i-au prezentat o altă realitate decât cea pe care a găsit-o atunci când a ajuns în Spania. I s-a promis că va putea câştiga până la 300 euro pe zi şi că va beneficia de cazare şi masă gratuită. Inculpatul A.M. (16 ani la data săvârşirii faptelor) a încercat să copieze acţiunile unchiului său, inculpatul A.D., care i-a devenit model şi protector în acelaşi timp. Şi-a dat seama că acesta câştigă sume importante de pe urma traficării sexuale a femeilor pe care le înşela în privinţa sentimentelor pe care le avea faţă de ele, determinându-le să practice prostituţia în Italia sau în Spania. A aflat astfel că una dintre victimele traficate de unchiul său, M.M.D., avea o soră minoră, pe partea vătămată M.I.Ş., pe care s-a hotărât să o recruteze în acelaşi scop. Aşa se face că la sfârşitul lunii martie 2009, inculpatul A.M. a sunat-o pe partea vătămată, s-a prezentat ca fiind nepotul lui A.D. şi i-a cerut să se întâlnească la o cofetărie din oraşul Ţăndărei. Partea vătămată a fost de acord şi, în timp ce se îndrepta spre locul de întâlnire a fost luată în mod brutal de inculpat de pe stradă, împinsă într-un taxi şi dusă la domiciliul bunicii sale materne, D.A., situat în comuna Ograda. A doua zi, a dus-o pe partea vătămată într-o locaţie din municipiul Slobozia şi a prezentat-o mai multor persoane de sex masculin din anturajul unchiului său, cu care a discutat despre posibilitatea de a o trimite în Italia să practice prostituţia. În prezenţa părţii vătămate minore s-a discutat despre obţinerea unui paşaport în regim de urgenţă, falsificarea unor înscrisuri, despre transportul şi cazarea victimei pe teritoriul statului italian, data plecării etc. Din motive care nu se cunosc, participanţii la discuţie nu au ajuns la un consens, astfel că inculpatul A.M. a condus din nou victima la Ograda, locaţie în care martora R.V., la cererea lui A.M., i-a vopsit părţii vătămate părul.
Cu ocazia efectuării unei percheziţii la domiciliul inculpatului A.M. a fost ridicat telefonul mobil al acestuia. Expertiza cârdului de memorie a relevat că la data de 16 aprilie 2009 inculpatul a creat pe telefonul său un fişier video care îl reprezintă pe vărul lui minor, martorul D.M., având un comportament sexual explicit, respectiv simula un act sexual de masturbare.
Situaţia de fapt, reţinută sub acest aspect, a fost dovedită cu declaraţiile martorilor D.M. şi D.I.C., recunoaşterea inculpatului A.M., precum şi cu înregistrările video copiate din memoria telefonului mobil pe CD-ul aflat la dosarul cauzei, şi de asemenea s-au avut în vedere, natura infracţiunilor comise, ce trebuie sancţionate ferm prin prisma criteriilor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dar şi pentru a atinge scopul pedepsei potrivit art. 52 C. pen.
Astfel, instanţa de recurs apreciază că nu se justifică reducerea pedepselor aplicate inculpatului într-un cuantum egal cu perioada executată în arest preventiv.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, s-au avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), text de lege care înscrie criteriile generale de individualizare şi prevede că la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În ceea ce priveşte circumstanţele personale ale inculpatului s-a reţinut acesta că nu este cunoscut cu antecedente penale, era minor la data săvârşirii faptei, are un loc de muncă şi a manifestat o atitudine relativ sinceră, şi cooperantă cu organele judiciare.
Totuşi, împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale şi era minor la data săvârşirii faptei, invocată în apărarea inculpatului pentru a justifica reducerea pedepsei, nu prezintă relevanţa ce i s-a atribuit, ea fiind avută în vedere, la stabilirea unor pedepse spre limitele minime prevăzute de lege.
Circumstanţele personale invocate, nu pot conduce, făcând abstracţie de celelalte circumstanţe ale cauzei, la stabilirea unei pedepse mai reduse.
Astfel că Înalta Curte apreciază că nu se justifică reţinerea unor largi circumstanţe atenuante, comportării sale sincere, instanţele au ţinut cont însă de persoana inculpatului, poziţia procesuală, inculpatul a recunoscut fapta în conformitate cu art. 320 ind.1 C. proc. pen., însă, scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse întru-un cuantum de 2ani şi 6 luni închisoare şi cu executarea în regim de detenţie.
Astfel, Înalta Curte a apreciat că nu au fost identificate alte circumstanţe favorabile inculpatului care să conducă la o reindividualizare a pedepsei, inculpatul având o atitudine procesuală constant sinceră şi cooperantă, la soluţionarea cauzei a uzat de dispoziţiile art. 320/1 C. proc. pen.
Aşadar, Înalta Curte, reţine că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 385 ind.9 14 C. proc. pen., neimpunându-se reducerea pedepsei aplicată inculpatului A.M.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 385 ind.15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 132 din 25 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 132 din 25 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 05 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2673/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 2676/2012. Penal → |
|---|
