ICCJ. Decizia nr. 2672/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2672/2012
Dosar nr. 308/45/2012
Şedinţa publică din 05 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă; Î
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 64 din 19 aprilie 2012 Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul B.S. împotriva sentinţei penale nr. 45 din 28 februarie 2012 a Curţii de Apel laşi.
A obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 20 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin plângerea formulată de petentul B.S., acesta a contestat în baza dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen. sentinţa penală nr. 25 din data de 28 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel laşi în dosarul nr. 731/45/2011 al Curţii de Apel laşi. Petentul a fost prezent în instanţă şi a fost interpelat în legătură cu precizarea obiectului plângerii formulate, fiindu-i aduse la cunoştinţă dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. Petentul B.S. nu a solicitat să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu; a depus înscrisuri la dosar, respectiv rezoluţia procurorului din data de 05 iulie 2011 dată în dosarul nr. 204/P/2011.Curtea a pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii plângerii penale formulată de petentul B.S., ataşând la dosarul cauzei şi sentinţa penală nr. 25/2012 pronunţată de Curtea de Apel laşi, constând următoarele: Sentinţa penală nr. 25/2012 a Curţii de Apel laşi este o hotărâre definitivă; iar raportat la dispoziţiile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. - aceasta nu are cale de atac; nici calea de atac extraordinară a revizuirii, conform dispoziţiilor deciziei nr. 17/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prevede că cererea de revizuire faţă de hotărârile judecătoreşti pronunţate în baza dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen. este inadmisibilă.
În acelaşi sens, s-a constatat şi prin referatul procurorului întocmit în cauză în baza dispoziţiilor art. 399 C. proc. pen.
Faţă de toate aceste argumente, instanţa a soluţionat plângerea petentului B.S. pe calea excepţiei invocate, astfel încât celelalte critici de fond susţinute de petent nu au putut fi supuse analizei instanţei.
În baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., urmează s-a respins ca inadmisibilă plângerea petentului B.S. formulată împotriva sentinţei penale nr. 25 din data de 28 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel laşi în dosarul nr. 731/45/2011 al Curţii de Apel laşi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul.
Recursul este inadmisibil.
Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluţionării proceselor, între acestea regăsindu-se şi suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunţate în procedura prevăzută în art. 2781 C. proc. pen.
În acest sens, potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluţionează plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată este definitivă.
Aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziţii tranzitorii, care se regăsesc în dispoziţiile art. XXIV.
În privinţa căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăseşte în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta stabileşte, cu claritate, drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data pronunţării hotărârii ce se doreşte a fi atacată.
Acest criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare, cât şi spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de simplificare şi accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.
În consecinţă, constatând că în speţă sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată la data de19 aprilie 2012, aşadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că această hotărâre este definitivă, menţiune existentă de altfel atât în minuta, cât şi dispozitivul sentinţei atacate.
În această situaţie, întrucât petiţionarul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibil, recursul cu care a fost învestită, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul petiţionar B.S. împotriva sentinţei penale nr. 64 din 19 aprilie 2012 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 05 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2671/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2673/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
