ICCJ. Decizia nr. 2671/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2671/2012
Dosar nr. 5161/223/2011
Şedinţa publică din 05 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 293/R din 03 aprilie 2012 Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul L.F. împotriva sentinţei penale nr. 36 din 24 februarie 2012, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, în dosarul nr. 5161/223/2011.
A obligat pe petiţionar să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 35 din 24 februarie 2012 a Judecătoriei Drăgăşani, în baza art. 278 alin. (2)1 C. proc. pen. a fost respinsă plângerea formulată de petentul L.F., domiciliat în municipiul Drăgăşani, împotriva rezoluţiei nr. 627/11/2/2011 din 12 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgăşani şi a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rezoluţia nr. 627/11/2/2011 din data de 14 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgăşani a fost respinsă plângerea formulată de petentul L.F. împotriva soluţiei adoptate de către procurorul de caz în dosarul nr. 1221/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgăşani. Împotriva acestei ultime rezoluţii, petentul s-a adresat instanţei, apreciind soluţia ca fiind nelegală. Observând dispoziţiile art. 278/1 C. proc. pen., potrivit cărora plângerea formulată împotriva soluţiei de respingere date de procurorul ierarhic superior este inadmisibilă, instanţa de fond a pronunţat respingerea plângerii cu a cărei rezolvare a fost învestită.
Împotriva acestei soluţii, în termen legal a declarat recurs petiţionarul L.F., care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. în şedinţa publică din data de 03 aprilie 2012, procedura de citare cu petiţionarul fiind legal realizată, a fost invocată de către procuror excepţia de inadmisibilitate a căii de atac promovate, în raport cu prevederile art. 278/1 alin. (10) C. proc. pen.
Examinând hotărârea atacată prin prisma excepţiei ridicate, curtea a constatat următoarele:
Potrivit prevederilor legale invocate de autorul excepţiei, hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă.
În raport cu aceste dispoziţii, s-a constatat că sentinţa Judecătoriei Drăgăşani a intrat în puterea lucrului judecat, fiind executorie, potrivit art. 415 din cod, astfel încât împotriva ei nu ar mai putea fi exercitată vreuna dintre căile de atac prevăzute de lege. Legea prevăzând hotărârile care pot fi atacate cu recurs, în art. 385/1 C. proc. pen., toate celelalte hotărâri sunt excluse, astfel încât un recurs declarat împotriva unei hotărâri nesupuse recursului s-a apreciat că este inadmisibil. Ca sancţiune procesuală, inadmisibilitatea operează automat şi inevitabil, ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul.
Recursul este inadmisibil.
Analizând cauza, prin prisma dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II a C. proc. pen. raportat la art. 3851 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat este inadmisibil, deoarece:
Normele de procedură penală sunt de strictă şi imediată aplicare, fiind cunoscut şi unanim acceptat caracterul activ al legii de procedură penală, care nu poate fi examinat în raport cu data când s-a săvârşit infracţiunea, ca în cazul legii penale, ci cu data când se desfăşoară acţiunea procesuală faţă de care legea de procedură este activă.
Dispoziţiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 au modificat prevederile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., în sensul că hotărârea judecătorului, prin care acesta respinge plângerea împotriva rezoluţiei procurorului de netrimitere în judecată, ca inadmisibilă ori ca nefondată, este definitivă.
Rezultă, astfel, că sentinţa penală nr. 35 din 24 februarie 2012 a Judecătoriei Drăgăşani, este definitivă şi nu face parte din categoria hotărârilor supuse recursului.
În consecinţă, în baza aceluiaşi raţionament, nici decizia nr. 293/R din 03 aprilie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care s-a respins, în mod legal, ca inadmisibil recursul promovat de către petiţionarul L.F. împotriva sentinţei penale nr. 35 din 24 februarie 2012, nu este una dintre hotărârile care să poată fi atacate cu recurs.
Potrivit art. 3851 alin. (1) pct. e C. proc. pen., se poate formula recurs numai împotriva deciziilor care au fost pronunţate de curţile de apel ca instanţe de apel, situaţie care nu se regăseşte în cauza analizată, ceea ce face ca, şi din acest punct de vedere, recursul promovat de către petiţionar să fie inadmisibil.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul L.G.F. împotriva deciziei penale nr. 293/R din 03 aprilie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 05 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2670/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2672/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
