ICCJ. Decizia nr. 270/2012. Penal. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 160 ind.2 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 270/2012
Dosar nr. 326/2/2012
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2012
Asupra recursului penal de faţă,
Analizând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin Încheierea de la 18 ianuarie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.A. încarcerat la Arestul D.G.P.M.B, obligând inculpatul la 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune această soluţie instanţa de fond a reţinut că inculpatul M.A. este cercetat în Dosarul nr. 77/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., trafic de influenţă prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., fals intelectual în forma participaţiei improprii (instigare mediată) prev. de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 C. pen. raportat la art. 17 din Legea nr. 78/2000 şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000.
În fapt, în sarcina inculpatului s-a reţinut că, în calitate de primar al comunei Jilava, a pretins suma de 500.000 euro de la denunţătorul P.F., în scopul de a abuza de prerogativele funcţiei în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi a dispune eliberarea unui plan parcelar în care să fie incluse toate terenurile denunţătorului (23 loturi în suprafaţă de 23,8 ha) amplasate unul în vecinătatea celuilalt, precum şi în scopul de a-şi trafica influenţa pe care a lăsat să se creadă că o are asupra directorului Oficiului de cadastru şi Publicitate imobiliară Ilfov, numita G.R.N., pentru a o determina să avizeze planul parcelar şi să emită documentele cadastrale în vederea alipirii terenurilor. L-a determinat pe finul său S.O. să încheie la notariat, un contract de cesiune fictiv cu denunţătorul P.F., Contract încheiat şi autentificat sub nr. 2611 din 28 iulie 2011, prin care s-au atestat împrejurări necorespunzătoare adevărului, deoarece în realitate acest contract a fost încheiat în scopul de a garanta şi de a ascunde infracţiunea de luare de mită.
Inculpatul a fost arestat preventiv în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., prin Încheierea din 22 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, pe o perioadă de 29 de zile de la data încarcerării.
Reţinând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 1606 alin. (2) C. proc. pen. dar şi condiţiile prevăzute de art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. instanţa de fond a dispus admiterea în principiu a cererii, însă sub aspectul temeiniciei a apreciat că se impune nu numai analizarea condiţiilor expres prevăzute de dispoziţiile art. 1602 alin. (2) C. proc. pen. ci şi analiza tuturor elementelor ce ţin de persoana inculpatului dar şi de circumstanţele cauzei.
Astfel se constată că infracţiunile pentru care M.A. este cercetat au o puternică rezonanţă socială negativă, iar împrejurările concrete în care au fost comise, aşa cum reies din actele şi lucrările dosarului, cu valoarea unor indicii temeinice, evidenţiază că inculpatul a acţionat într-o perioadă îndelungată de timp şi pentru a-şi asigura folosul infracţiunii a colaborat şi cu alte persoane recurgând chiar la întocmirea unor acte notariale false.
În raport de aceste împrejurări, reţine instanţa fondului că nu se impune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, mai ales că timpul scurs de la arestarea preventivă nu a scos în evidenţă împrejurări noi care să conducă la concluzia că scopul prevăzut de art. 136 C. proc. pen. poate fi atins în alt mod decât prin privare de libertate.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.A. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie motivând că argumentele reţinute de instanţa de fond în motivarea soluţiei de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar exced cadrului procesual în condiţiile în care reţine că poziţia de nerecunoaştere a faptelor adoptată de inculpat, ca şi durata mică a arestului preventiv sunt date suficiente pentru a constata netemeinicia cererii.
Susţine de asemenea apărarea că instanţa fondului nu a avut în vedere la pronunţarea soluţiei nici datele personale pozitive ce caracterizează persoana inculpatului.
Se apreciază că faţă de stadiul în care se află urmărirea penală ce se apropie de final, datele pozitive ce caracterizează persoana inculpatului, faptul că unul dintre coinculpaţi este cercetat în stare de libertate sunt criterii suficiente pentru liberare provizorie sub control judiciar.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate aspectele de fapt şi de drept, apreciază Înalta Curte că recursul inculpatului M.A. nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte apreciază că soluţia dispusă de instanţa de fond este legală şi temeinică, în mod corect reţinând că verificarea temeiniciei cererii de liberare provizorie implică nu numai examinarea condiţiilor prevăzute de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen. ci şi analiza tuturor elementelor ce ţin de persoana inculpatului şi de circumstanţele cauzei.
Instituţia liberării sub control judiciar este reglementată de legea procedural penală ca o modalitate prin care poate fi realizat scopul procesului penal respectiv pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.
Dispoziţiile art. 136 alin. (8) C. proc. pen. statuează că alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ţinându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracţiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele şi alte situaţii privind persoana faţă de care se ia măsura.
În raport de dispoziţiile legale menţionate, rezultă cu certitudine că analizarea temeiniciei cererii de liberare sub control judiciar implică în mod inevitabil şi analizarea circumstanţelor reale şi personale ale comiterii faptelor.
Astfel, faptele reţinute în sarcina inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social concretizat prin natura faptelor comise, respectiv fapte de corupţie desfăşurate pe o perioadă lungă de timp cu implicarea mai multor persoane, cu un puternic impact negativ asupra opiniei publice.
De asemenea calitatea în care inculpatul a comis aceste fapte respectiv de primar al Comunei Jilava imprimă faptelor un grad sporit de pericol social, cât timp acesta în loc să-şi desfăşoare activitatea în slujba celor care l-au ales în această funcţie a preferat să comită fapte penale cu scopul vădit de a obţine în mod ilicit sume importante în moneda europeană.
Este adevărat că inculpatul M.A. beneficiază de circumstanţe personale pozitive însă această împrejurare nu poate diminua gradul de pericol social concret al faptelor comise, faza procesuală în care se află cauza nefiind una oportună pentru a da o eficienţă sporită acestor date personale pozitive.
Chiar şi poziţia manifestată de inculpat până în acest moment procesual de nerecunoaştere a faptelor este un alt element ce justifică soluţia adoptată de instanţa de fond, apreciind Înalta Curte că pentru bunul mers al procesului penal, măsura preventivă aleasă este aptă să contribuie în mod efectiv la atingerea scopului procesului penal.
Faţă de toate argumentele prezentate, reţinând că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile privind temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.A.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A. împotriva Încheierii din 18 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 326/2/2012 (146/2012).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 125 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 2684/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2715/2012. Penal → |
|---|
