ICCJ. Decizia nr. 2715/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2715/2012
Dosar nr. 1150/39/2011
Şedinţa publică din 7 septembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 23 din 02 martie 2012, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petentul D.N. împotriva rezoluţiei nr. 367/II/2/2011 din 11 noiembrie 2011 şi nr. 65/P/2010 din 28 iunie 2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca nefondată şi plângerea formulată de petentul D.C. împotriva aceloraşi rezoluţii, ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Suceava sub nr. 1150/39/2011 din 29 noiembrie 2011 petenţii D.N. şi D.C. au formulat, în baza art. 2781 C. proc. pen., plângere împotriva rezoluţiilor nr. 367/II/2/2011 din 11 noiembrie 2011 şi nr. 65/P/2010 din 28 iunie 2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat următoarele:
Prin plângerea penală formulată, persoanele vătămate D.C. şi D.N. au solicitat a se efectua cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. rap. la art. 2481 C. pen., faţă de magistratul de la Judecătoria Suceava care a avut repartizat spre soluţionare dosarul penal nr. 10584/314/2009 şi care, la termenul de judecată din 08 martie 2010, le-a respins solicitările formulate, neluându-le în considerare la pronunţarea soluţiei.
Prin rezoluţia nr. 65/P/2010 din 28 iunie 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de A.C. - judecător, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen., întrucât în cauză nu s-a comis o faptă de natură să atragă răspunderea penală.
Pentru a dispune această rezoluţie s-au reţinut următoarele:
La data de 07 decembrie 2009, D.C. şi D.N. s-au adresat Judecătoriei Suceava cu o plângere formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen. împotriva referatului cu propunere de neîncepere a urmăririi penale întocmit în dosarul penal nr.766/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava de către comisarul N.V. din cadrul Poliţiei Oraşului Salcea.
Iniţial, această plângere a fost depusă de către petenţi în Dosarul nr. 7477/314/2009 al Judecătoriei Suceava, însă, întrucât la data depunerii, respectiv 11 noiembrie 2009, a avut loc dezbaterea în fond a cauzei, preşedintele completului de judecată a trimis cererea la judecătorul de serviciu, care a dispus înregistrarea ca plângere formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen.
Dosarul penal nr. 10584/314/2009 al Judecătoriei Suceava a fost repartizat spre soluţionare judecătorului A.C., care, prin sentinţa penală nr. 128 din 15 martie 2010, a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a plângerii formulate, pe considerentul că petenţii nu au atacat o rezoluţie sau o ordonanţă a procurorului, ci un referat întocmit de organul de cercetare penală, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
La termenul de judecată din 08 martie 2010 a avut loc dezbaterea în fond a cauzei, pronunţarea fiind amânată pentru data de 15 martie 2010, pentru a da posibilitatea petenţilor să depună la dosar concluzii scrise.
Deşi au fost legal citaţi, petenţii nu s-au prezentat în instanţă, însă au depus la dosar o serie de înscrisuri, iar solicitările acestora făcute în scris au fost puse în discuţia părţilor de către completul de judecată la termenul din 08 martie 2010.
De menţionat că, la termenul din 15 februarie 2010, instanţa a amânat judecarea cauzei, pentru a da posibilitatea petenţilor să precizeze obiectul plângerii, întrucât nu au indicat expres care acte ale procurorului sunt atacate, precizări care, însă, nu au fost făcute până la închiderea dezbaterilor.
Fiind nemulţumiţi de hotărârea judecătorească pronunţată, petenţii au declarat recurs la Tribunalul Suceava, cauza fiind înregistrată sub nr. 10584/314/2009 şi având termen de judecată la 24 septembrie 2010.
Având în vedere probele existente la dosar, s-a considerat că judecătorul A.C. nu a săvârşit nicio faptă de natură să atragă răspunderea penală, nedovedindu-se că aceasta şi-a îndeplinit în mod necorespunzător îndatoririle de serviciu cu prilejul soluţionării dosarului penal repartizat, prin activitatea desfăşurată aceasta neaducând atingere în vreun fel intereselor legale ale persoanelor vătămate şi neîncălcând vreun drept procesual al acestora.
Faptul că instanţa nu a luat în considerare cererile formulate în scris şi depuse la dosar de petenţi după închiderea dezbaterilor nu este de natură să constituie un abuz în serviciu din partea magistratului.
Pe de altă parte, conform prevederilor Legii nr. 303/2004, modificată, privind Statutul magistraţilor, judecătorii nu pot fi traşi la răspundere penală pentru soluţiile pronunţate, întrucât legalitatea şi temeinicia acestora poate fi verificată de către instanţele de control judiciar cu ocazia soluţionării căii de atac exercitate de partea nemulţumită, iar eventualele erori strecurate la judecarea cauzelor pot fi invocate, verificate şi înlăturate doar într-un cadru jurisdicţional.
Împotriva acestei rezoluţii au formulat în baza art. 278 C. proc. pen. plângeri separate petenţii D.N. şi D.C.
Prin rezoluţia nr. 353/II/2/2010 din 18 august 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus în baza art. 278 alin. (1) C. proc. pen. respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de petentul D.C.
Pentru a dispune această rezoluţie s-a reţinut soluţia atacată ca fiind legală.
Prin rezoluţia nr. 367/II/2/2011 din 11 noiembrie 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus în baza art. 278 C. proc. pen. respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de petentul D.N.
Pentru a dispune această soluţie s-au reţinut următoarele:
Din analiza materialului probator administrat în cauză a rezultat că în Dosarul nr. 10584/314/2009 al Judecătoriei Suceava, prin sentinţa penală nr. 128 din 15 martie 2010, judecătorul A.C. a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată în temeiul dispoziţiilor prev. de art. 2781 C. proc. pen., cu motivarea că petentul nu a atacat o rezoluţie sau o ordonanţă a procurorului, ci un referat întocmit de organul de cercetare penală - soluţie recurată la Tribunalului Suceava.
S-a apreciat că pentru existenţa infracţiunii prev. de art. 246 raportat la art. 2781 C. pen., este necesar ca inacţiunea sau acţiunea prin care s-a cauzat o vătămare intereselor legale ale unei persoane, cu consecinţe deosebit de grave, să fie săvârşită cu vinovăţie, iar forma de vinovăţie cerută este intenţia. Aceasta înseamnă că făptuitorul cu voinţă, a efectuat acţiunea sa ori a rămas în pasivitate, a prevăzut că prin săvârşirea acelei acţiuni sau inacţiuni se cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane şi a urmărit acest rezultat (intenţie directă) sau a acceptat producerea lui (intenţie indirectă).
Raportând conţinutul infracţiunii la activităţile desfăşurate de către magistrat în dosarul sus menţionat, a rezultat că acesta a efectuat acte procedurale şi a luat măsuri procesuale în rezolvarea cauzei, în virtutea dreptului cu care a fost investit în funcţia pe care o îndeplineşte, cu respectarea principiilor inamovibilității şi al independenţei, prin interpretarea probelor şi aplicarea legii, neexistând indicii din care să rezulte comiterea vreunei infracţiuni, deci nici a celei sub aspectul căreia s-au efectuat verificări.
În susţinerea neangajării răspunderii penale a magistraţilor pentru soluţiile date în cauzele rezolvate, un argument îl constituie şi dispoziţiile prev. de art.97 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004, privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, potrivit cărora exercitarea dreptului oricărei persoane de a sesiza încălcarea obligaţiilor profesionale ale judecătorilor, în raport cu justiţiabilii, exclude punerea în discuţie a soluţiilor pronunţate de judecători, care sunt supuse căilor legale de atac.
Împotriva acestei ultime rezoluţii au formulat plângere în baza art. 2781 C. proc. pen. petenţii.
Examinând din oficiu plângerea formulată de petenţi pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză, Curtea a reţinut următoarele:
La data de 07 decembrie 2009, petenţii D.N. şi D.C. au introdus la Judecătoria Suceava o plângere formulată în baza art. 2781 C. proc. pen. împotriva unui referat cu propunere de neîncepere a urmăririi penale întocmit de organele de poliţie în dosarul penal nr. 766/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava.
Prin sentinţa penală nr. 128 din 15 martie 2010, Judecătoria Suceava a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petenţi cu motivarea că nu a fost atacată o rezoluţie sau ordonanţă de netrimitere în judecată, sentinţă ce a fost recurată de către petenţi.
Curtea a constatat că din actele premergătoare efectuată în cauză nu au rezultat date sau indicii de săvârşire a vreunei fapte de natură penală de către judecătorul A.C., care a pronunţat sentinţa penală nr. 128 din 15 martie 2010 a Judecătoriei Suceava.
Raportând infracţiunea reclamată în plângerea penală la activitatea desfăşurată de magistrat în Dosarul nr. 10584/314/2009 al Judecătoriei Suceava rezultă că acesta a efectuat acte procedurale şi a luat măsuri procesuale în rezolvarea cauzei, în virtutea rolului cu care a fost investit şi funcţia pe care o îndeplineşte, cu respectarea dispoziţiilor legale.
Faţă de această situaţie, Curtea a apreciat că soluţia dispusă prin rezoluţiile atacate este legală şi temeinică, motiv pentru care plângerea formulată de petentul D.N. este nefondată şi urmează a fi respinsă ca atare.
În ceea ce priveşte plângerea formulată de petentul D.C., se constată că împotriva rezoluţiei nr. 65/P/2010 din 28 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava acesta a formulat plângere în baza art. 278 C. proc. pen. ce a fost soluţionată prin rezoluţia nr. 353/II/2/2010 din 18 august 2010 emisă de aceeaşi unitate de Parchet.
Împotriva rezoluţiilor de netrimitere în judecată a intimatei A.C., petentul D.C. a formulat plângere în baza art. 2781 C. proc. pen., plângere ce a fost soluţionată de Curtea de Apel Suceava prin sentinţa penală nr. 112 din 06 octombrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 736/39/2010.
Faţă de situaţia prezentată şi văzând că rezoluţia nr. 367/II/2/2011 din 11 noiembrie 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava nu vizează pe petentul D.C., Curtea a respins plângerea formulată de acesta, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs petenţii D.C. şi D.N., recursuri motivate în scris.
Recursurile sunt inadmisibile.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma dispoziţiilor Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 714/26.10.2010, cu referire la art. 2781 alin. (10) şi (13) C. proc. pen., constată că recursurile declarat în cauză sunt inadmisibile.
Potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. (modificat) „hotărârea judecătorului, pronunţată potrivit alin. (8) lit. a) şi b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate”.
Potrivit alin. (13) al aceluiaşi articol „plângerea greşit îndreptată se trimite organului judiciar competent”.
Prin Legea nr. 202/2010 la art. 2781 alin. (10) şi (13) C. proc. pen. s-au modificat în sensul că „hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă”.
Raportat la disp. art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, potrivit cărora hotărârile pronunţate în cauzele penale, înainte de intrarea în vigoare a legii, rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul, precum şi de faptul că hotărârea recurată a fost pronunţată la data de 02 martie 2012, deci ulterior intrării în vigoare a legii sus-menţionate (25 noiembrie 2010), se constată că recursurile petenţilor sunt declarat împotriva hotărârii definitive.
Aşa fiind, văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., cu referire la art. 3851 C. proc. pen., urmează a se respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petenţii D.C. şi D.N. împotriva sentinţei penale nr. 23 din 02 martie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a obliga recurenţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petiţionarii D.C. şi D.N. împotriva sentinţei penale nr. 23 din 02 martie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 1150/39/2011.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumelor de câte 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 270/2012. Penal. Cerere de liberare provizorie... | ICCJ. Decizia nr. 2716/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
