ICCJ. Decizia nr. 272/2012. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierenr. 272/2012
Dosar nr.1547/33/2011
Şedinţa publică din 21 februarie 2012
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
1. Prin sentinţa penală 136 din 27 octombrie 2011, Curtea de Apel Alba, secţia penală, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire a sentinţei penale 717 din 27 martie 1959, pronunţată de Tribunalul Militar Cluj în dosarul nr. 574/1959, formulată de revizuienta I.C. în favoarea Curţii de Apel Cluj.
În considerentele acestei hotărâri s-a arătat că, prin cererea de revizuire înregistrată la această instanţă sub nr. 1120/57/2011, formulată de I.C., s-a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 717 din 27 mai 1959 pronunţată în dosarul nr. 574/1959 al Tribunalului Militar Cluj, prin care tatăl revizuientei, H.D., decedat, a fost condamnat la pedeapsa muncii silnice pe viaţă pentru săvârşirea infracţiunii de trădare de patrie prev. de art. 121 pct. 1 şi 2 şi art. 184 alin. (1) C. pen., la 20 ani de muncă silnică pentru crime de uneltire contra ordinii sociale prev. de art. 209 pct. 2 lit. b) alin. (2) C. pen. şi 10 ani degradare civilă.
La termenul de judecată din 27 octombrie 2011, în temeiul art. 39 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 39 alin. (2) C. proc. pen., din oficiu, instanţa a pus în discuţie excepţia de necompetenţă materială.
Examinând actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei, instanţa a apreciat că este necompetentă teritorial, din următoarele motive :
În cauză, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de fiica condamnatului civil aparţine instanţei civile determinată, sub aspect material, de dispoziţiile art. 281 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., privind competenţa în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 155-173 C. pen. şi infracţiunilor privind siguranţa naţională a României prevăzută în legi speciale, respectiv Curţii de Apel Cluj Napoca, corespondentă, sub aspect teritorial, instanţei de condamnare.
Norma procedurală de stabilire a instanţei competente să soluţioneze cererea de revizuire prescrisă de art. 401 C. proc. pen. reprezintă norma cadru, care stabileşte dreptul comun în materie, aplicabilă atâta timp cât printr-o regulă specială nu se prevede altfel (specialia generalibus derongant).
2. Ca urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Prin sentinţa penală 10 din 28 noiembrie 2011, această din urmă instanţă a declinat, la rându-i, competenţa soluţionării cererii de revizuire a sentinţei penale 717 din 27 martie 1959, formulată de revizuienta I.C., în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.
Prin aceeaşi hotărâre, Curtea de Apel Cluj, constatând conflictul negativ de competenţă a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
În acest sens, Curtea de Apel Cluj a arătat că, într-adevăr, din punct de vedere material, în prezent, Curţile de Apel, ca instanţe civile, sunt competente a judeca infracţiunile prevăzute de art. 155-173 C. pen. şi infracţiunile privind siguranţa naţională a României prevăzută în legi speciale comise de civili (infracţiunile de trădare de patrie şi crime de uneltire contra ordinii sociale – pentru care a fost condamnat tatăl revizuientei - fiind infracţiuni din această categorie) în virtutea dispoziţiilor art. 281 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. şi a dispoziţiilor art. 26 C. proc. pen. (aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003).
Însă din punct de vedere teritorial, a fost avut în vedere că instanţei de condamnare – Tribunalul Militar - îi corespund mai multe Curţi de Apel, în prezent, dar şi la momentul condamnării, pe vremea respectivă, fiind vorba de regiuni, circumscripţia teritorială a Tribunalului Militar Cluj cuprinde judeţele: Braşov, Sibiu, Alba, Cluj, Sălaj, Mureş, Bihor, Satu - Mare – conform Anexei 2 a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
A rezultat aşadar, că sub aspect teritorial, sunt competente mai multe curţi de apel, astfel că stabilirea instanţei competente teritorial se va face după criteriile prevăzute de art. 30 C. proc. pen.
Văzând că în cauză, infracţiunile pentru care s-a pronunţat condamnarea prin sentinţa a cărei revizuire s-a cerut, au fost comise în zone ce se circumscriu teritorial Curţii de Apel Alba Iulia (Deva, Călan, Nădăştia Inferioară, etc.), inculpaţii din respectivul dosar, de asemenea, au avut domiciliile în aceleaşi zone – s-a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 30 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că judecarea cauzei revine aceleia dintre instanţele competente potrivit art. 30 alin. (1) C. proc. pen., în a cărei rază teritorială s-a efectuat urmărirea penală, respectiv Curţii de Apel Alba Iulia, în raza acesteia avându-şi competenţa organul de urmărire penală corespunzător Tribunalului Militar Cluj.
3. Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Alba Iulia şi Curtea de Apel Cluj, în conformitate cu prevederile art. 43 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza e Curtea de Apel Cluj.
Competenţa materială de soluţionare a cererii de revizuire formulată de fiica condamnatului H.D. (decedat), împotriva sentinţei penale 717 din 27 mai 1959 pronunţată de Tribunalul Militar Cluj (în dosarul nr. 574/1959) aparţine, potrivit prevederilor art. 281 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., instanţei civile, anume Curtea de Apel Cluj, instanţa ce corespunde conform criteriului teritorialităţii instanţei de condamnare (Tribunalul Militar Cluj).
Conform art. 401 C. proc. pen., instanţa competentă să judece cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza în prima instanţă.
În speţă, Tribunalul Militar Cluj a pronunţat sentinţa penală nr. 717 din 27 mai 1959, sentinţă supusă procedurii de revizuire, şi în baza căreia inculpatul H.D. (decedat) a fost condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 155 C. pen. (trădare).
Ca atare, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire aparţine Curţii de Apel Cluj, corespondentă, sub aspect teritorial, instanţei de condamnare, în considerarea faptului că, din punct de vedere al competenţei materiale, în prezent, Curţile de Apel, ca instanţe civile, sunt competente a judeca infracţiunile prevăzute de art. 155 – 173 şi infracţiunile privind siguranţa naţională a României, prevăzute în legile speciale, comise de civili, în virtutea dispoziţiilor art. 281 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Argumentele aduse de Curtea de Apel Cluj în favoarea declinării competenţei sale, vizând competenţa mai multor curţi de apel, din punct de vedere teritorial, corespunzător instanţei de condamnare – Tribunalul Militar – nu pot fi primite.
Pretinsa întindere a circumscripţiei teritoriale a Tribunalului Militar Cluj peste mai multe judeţe, respectiv regiuni (în trecut – Braşov, Sibiu, Alba, Cluj, Sălaj, Mureş, Bihor, Satu Mare), cu consecinţa imediată a competenţei mai multor Curţi de Apel, nu prezintă fundament juridic, astfel încât determinarea instanţei competente teritorial în raport cu criteriul prevăzut de art. 30 C. proc. pen. este greşită.
Împrejurarea că infracţiunile pentru care s-a pronunţat condamnarea prin sentinţa a cărei revizuire se solicită au fost comise în zone ce se circumscriu teritoriului Curţii de Apel Alba Iulia, iar pe de altă parte, invocarea aspectului că inculpaţii din respectiva cauză ar fi avut domiciliile în aceleaşi zone, nu pot constitui argumente judicioase în invocarea incidenţei dispoziţiilor art. 30 alin. (1) C. proc. pen., ci evidenţiază o greşită interpretare a normelor în materia.
Aşa fiind, în conformitate cu dispoziţiile art. 43 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind cererea de revizuire formulată de I.C., în favoarea Curţii de Apel Cluj, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta revizuientă I.C., în favoarea Curţii de Apel Cluj.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 273/2012. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 210/2012. Penal → |
|---|
