ICCJ. Încheierea nr. 275/2012. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 275/2012
Dosar nr.175/245/2011
Şedinţa publică din 21 februarie 2012
Asupra conflictului de competenţă de faţă:
Prin cererea formulată, condamnatul R.S.M. a solicitat contopirea pedepselor aplicate prin sentinţa penală nr. 81 din 29 ianuarie 2009 a Judecătoriei Cluj Napoca definitivă prin Decizia penală 346 din 27 mai 2009 a Curţii de Apel Cluj şi prin Decizia penală 716 din 19 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, motivând că infracţiunile prin care s-a dispus condamnarea sa sunt concurente.
Prin sentinţa penală nr. 936 din 15 martie 2011, în baza art. 39 rap. la art. 42 C. proc. pen. cu referire la art. 447 alin. (1) C. proc. pen., Judecătoria Iaşi a declinat în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca competenţa de soluţionare a cererii de contopire a pedepselor, considerând că sunt incidente dispoziţiile art. 447 alin. (1) C. proc. pen. potrivit cărora asupra revocării sau anulării suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute în art. 83 ori în art. 85 C. pen., se pronunţă din oficiu sau la sesizarea procurorului, instanţa care judecă ori a judecat în primă instanţă infracţiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea. S-a apreciat că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza este Judecătoria Cluj Napoca, care a judecat în primă instanţă infracţiunea prev. de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 şi care atrage anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Prin sentinţa penală 1130 din 11 octombrie 2011, în baza art. 449 C. proc. pen. rap. la art. 42 şi art. 43 C. proc. pen., Judecătoria Cluj Napoca a înaintat contestaţia la executare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă, apreciind că nu au aplicabilitate în cauză dispoziţiile art. 447 C. proc. pen. întrucât sesizarea nu s-a făcut din oficiu sau la cererea procurorului, cum în mod explicit cere textul de lege invocat, ci prin cererea condamnatului, fiind incidente astfel dispoziţiile art. 449 C. proc. pen., ultima teză.
Înalta Curte reţine că prin sentinţa penală 81 din 29 ianuarie 2009 a Judecătoriei Cluj Napoca, în temeiul art. 87 alin. (1) din OUG 195/2002, s-a dispus condamnarea petentului R.S.M. la 1 an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani. Hotărârea a rămas definitivă prin Decizia penală 346 din 27 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj.
Ulterior, prin sentinţa penală 490 din 17 februarie 2010 a Judecătoriei Iaşi, în temeiul art. 86 alin. (1) din OUG 195/2002, petentul a fost condamnat la 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni. In recurs, prin Decizia penală 716 din 19 octombrie 2010, Curtea de Apel Iaşi a redus pedeapsa la 3 luni închisoare, a menţinut modalitatea de executare a pedepsei şi a fixat un termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.
Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale care compun Secţiunea I „Schimbări în executarea unor hotărâri" din Capitolul III intitulat „Alte dispoziţii privind executarea" al Titlului III „ Executarea hotărârilor penale", se constată că prin art. 447 C. proc. pen. sunt reglementate dispoziţii speciale pentru situaţiile în care se impune revocarea sau anularea suspendării condiţionate sau sub supraveghere a executării pedepsei, inclusiv în ceea ce priveşte competenţa şi dreptul de sesizare a instanţei (din oficiu ori la sesizarea procurorului).
Distinct de acest text legal, art. 449 C. proc. pen., cu denumirea marginală „alte modificări de pedepse", cuprinde reglementări generale privind schimbarea în executarea unor hotărâri în cazul concursului de infracţiuni, al recidivei şi al actelor care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
Potrivit art. 449 alin. (2) C. proc. pen., instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care cel condamnat se află în stare de deţinere ori în executarea pedepsei la locul de muncă, instanţa corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere sau, după caz, unitatea unde se execută pedeapsa.
Prin alin. (3) al art. 449 C. proc. pen. se prevede că sesizarea instanţei se face din oficiu, la cererea procurorului ori a celui condamnat.
In cauză, cererea de contopire a pedepselor aplicate pentru infracţiuni concurente a fost formulată de condamnatul R.S.M., domiciliat în municipiul Vatra Dornei, judeţul Suceava.
Ultima hotărâre de condamnare a petentului R.S.M. o reprezintă Decizia penală 716 din 19 octombrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, iar instanţa de executare este, în conformitate cu dispoziţiile art. 418 alin. (1) C. proc. pen., Judecătoria Iaşi.
Pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 449 C. proc. pen., competentă să soluţioneze cererea condamnatului R.S.M., de contopire a pedepselor aplicate pentru infracţiuni concurente, este Judecătoria Iaşi.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 43 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul R.S.M. în favoarea Judecătoriei Iaşi, urmând a trimite dosarul acestei instanţe.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul R.S.M. în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Trimite dosarul acestei instanţe.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 21 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 289/2012. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 274/2012. Penal → |
|---|
