ICCJ. Decizia nr. 274/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheiereanr. 274/2012
Dosar nr. 3667/101/2010
Şedinţa publică din 21 februarie 2012
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prezentul conflict negativ de competenţă s-a ivit ca urmare a declinări reciproce a competenţei între Tribunalul Mehedinţi (Decizia penală nr. 83A din 27 mai 2011) şi Curtea de Apel Craiova (Decizia penală nr. 1767 din 1 noiembrie 2011).
Aspectul de drept care a condus la conflictul de competenţă este cel legat de interpretarea dispoziţiilor tranzitorii ale Legii nr. 202/2010.
Pentru a decide declinarea de competenţă, Tribunalul Mehedinţi, procedând la verificarea competenţei de soluţionare a căii de atac declarate în speţă, a apreciat că nu este instanţă competentă material deoarece, prin intrarea în vigoare - la data de 25 noiembrie 2010 - a Legii nr. 202/2010, s-a abrogat art. 27 pct. 2 C. proc. pen., tribunalul nemaifiind instanţă de apel, la punctul 3 al art. 27 C. proc. pen. prevăzându-se că tribunalul, ca instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva sentinţelor pronunţate de judecătorii privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, precum şi recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în materia măsurilor preventive, a liberării provizorii sau a măsurilor asigurătorii, a hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în materia executării hotărârilor penale sau a reabilitării, precum şi, în alte cazuri anume prevăzute de lege. De asemenea, s-a reţinut că au fost modificate dispoziţiile privind competenţa materială a curţilor de apel, prin art. 28 ind. 1 pct. 3 C. proc. pen., prevăzându-se competenţa curţilor de apel „ca instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în primă instanţă, cu excepţia celor date în competenţa tribunalului, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege", aşa încât, prin modificările aduse Codului de procedură penală, s-a suprimat calea de atac a apelului, iar calea de atac promovată în cauză a fost calificată ca fiind recurs.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs atât Parchetul de pe lângă Judecătoria Vânju Mare, inculpaţii C.M., ş.a., cât şi părţile civile Direcţia Generală Pentru Agricultură şi Alimentaţie Mehedinţi şi Ministerul Agriculturii Pădurilor Dezvoltării Rurale - prin Direcţia Generală de Agricultură Mehedinţi.
Curtea de Apel Craiova a apreciat că, în raport de declinarea de competenţă a Tribunalului Mehedinţi, acesta nelegal a considerat că nu este competent să soluţioneze fiecare cale de atac declarată, respectiv apelurile Ministerului Public şi ale inculpaţilor O.V. şi V.M., şi că, de fapt, căile de atac declarate sunt recursuri, urmând a fi soluţionate, ca atare, de către Curtea de Apel Craiova, în condiţiile în care, prin Decizia penală nr. 72 din 20 ianuarie 2011, Curtea de Apel Craiova, soluţionând recursul Ministerului Public şi recursurile formulate de aceiaşi inculpaţi, a dispus admiterea acestora, trimiţând cauza la Tribunalul Mehedinţi pentru soluţionarea apelurilor menţionate. În opinia Curţii de Apel Craiova, în raport de această stare de fapt, Tribunalul Mehedinţi nu putea să recalifice căile de atac declarate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, respectiv anterior datei de 25 mai 2010, ci era obligat să soluţioneze aceste căi de atac ca instanţă de apel, potrivit art. XXIV alin. (3) din Legea nr. 202/2010. Prevederea „în caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile", trebuie interpretată în sensul în care casarea cu trimitere are loc la instanţa de fond, şi nu la cea din apel, cum este în speţă. în acest caz sunt aplicabile dispoziţiile art. XXIV alin. (1) din legea menţionată, fiind o hotărâre pronunţată în apel înainte de intrarea în vigoare a legii, astfel încât instanţa de apel nu putea recalifica căile de atac declarate, acestea fiind şi rămânând apeluri şi nu recursuri.
Înalta Curte apreciază ca fiind corectă interpretarea dată dispoziţiilor tranzitorii din Legea nr. 202/2010 de către Curtea de Apel Craiova, sintagma „în caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile", trebuind să fie interpretată în sensul că se referă la situaţia în care casarea se face cu trimitere la instanţa de fond, şi nu la cea din apel.
Faţă de cele constatate, în conformitate cu dispoziţiile art. 42 alin. (7) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a apelurilor declarate în cauza privind pe inculpaţii C.M., ş.a., în favoarea Tribunalului Mehedinţi.
Trimite dosarul acestei instanţe.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 10 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 21 februarie 2012.
| ← ICCJ. Încheierea nr. 275/2012. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 273/2012. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
