ICCJ. Decizia nr. 273/2012. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheiereanr. 273/2012
Dosar nr.927/118/2009
Şedinţa publică din 21 februarie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă .
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 805 P din 16 septembrie 2011, constatând că a fost sesizată cu plângerile formulate de R.C., D.N.R. şi D.M.S., împotriva măsurii asiguratorii a sechestrului, precum şi în ce priveşte modul de aducere la îndeplinire a acesteia, potrivit art. 168 alin. (1) C. proc. pen., le-a trimis pentru soluţionare, la Tribunalul Constanţa.
Pentru a pronunţa Decizia, instanţa a reţinut că la 05 iulie 2011 şi, respectiv, la 06 iulie 2011, D.N.R., D.M.S. şi R.C., s-au adresat cu plângeri (primii doi) şi cu recurs ( R.C.), întemeiate pe dispoziţiile art. 168 C. proc. pen. şi împotriva încheierii din 27 iunie 2011 a Tribunalului Constanţa, această instanţă formând dosarul nr. 770/36/2011 având ca obiect recurs privind dispoziţiile art.163-166 C. proc. pen.
Prin această încheiere, Tribunalul Constanţa a dispus înfiinţarea sechestrului asigurator, fără deposedare, asupra unor bunuri imobile aparţinând celor trei, R.C. şi D.N.R. având calitatea procesuală de inculpaţi.
Prin plângerile şi recursul declarat, cei trei au invocat dreptul lor de a uza de dispoziţiile art. 168 alin. (1) C. proc. pen., respectiv de a contesta măsura asiguratorie dispusă, precum şi modul în care va fi adusă la îndeplinire.
Totodată, instanţa curţii de apel a motivat că plângerea nu este o cale de atac împotriva unei hotărâri, ci reprezintă cerere primară, iniţială, îndreptată împotriva unei măsuri procedurale, similară contestaţiei la executare ce tinde să apere o parte din patrimoniul indisponibilizat, precum şi atributele dreptului de proprietate, în special dreptul de a dispune.
În continuare, curtea de apel, făcând analogie cu instituţia procesuală a amenzii judiciare, arată că aceasta poate fi reexaminată de aceeaşi instanţă care a dispus-o şi, ca atare, chiar dacă legea de procedură nu prevede reanalizarea măsurii sechestrului asigurator de către instanţa care a dispus-o, pentru ca părţile să aibă la îndemână două grade de jurisdicţie, respectiv în primă instanţă de către aceea care a dispus măsura asiguratorie, recursul împotriva încheierii pronunţată în plângere fiind de competenţa celei de control judiciar, astfel respectând dreptul părţii la un proces echitabil.
Tribunalul Constanţa, prin încheierea din 31 octombrie 2011 pronunţată în dosarul nr. 927/118/2009, în baza art. 302 C. proc. pen. a constatat că plângerile formulate de D.N.R., R.C. şi D.M.S., împotriva măsurii sechestrului asigurator dispusă de aceeaşi instanţă prin încheierea din 27 iunie 2011 sunt recursuri şi, ca atare, în baza art. 42 C. proc. pen., raportat la art. 168 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod, a declinat competenţa de judecare, în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
În baza art. 43 alin. (2) C. proc. pen. aceeaşi instanţă a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi l-a trimis spre soluţionare, instanței supreme.
Ca instanţă de fond, Tribunalul Constanţa are pe rol judecarea inculpaţilor E.D.D., A.C., T.C.N., R.C., C.G.A., D.N.R., C.L., D.V. pentru infracţiuni de furt calificat, evaziune fiscală, spălare de bani, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, abuz în serviciu, fals în înscrisuri sub semnătură privată, în condiţiile infracţiunii continuate şi în concurs real, pe parcursul cercetării judecătoreşti prin încheierea din 27 iunie 2011, în baza art.163, art. 165-166 C. proc. pen., a admis cererea părţii civile SC A. SA. Galaţi şi a dispus instituirea sechestrului asigurator, fără deposedare, asupra imobilului casă, în suprafaţă de 87,78 mp şi teren intravilan aferent în suprafaţă de 1072 mp, situate în localitatea Castelu, comuna Castelu, judeţul Constanţa, proprietăţi ale lui D.N.R. şi D.M.S., şi asupra imobilului apartament suprafaţă utilă 97,85 mp şi teren în proprietate indiviză de 39,52 mp situate în Constanţa, proprietate a lui R.C.
Împotriva măsurii asiguratorii, astfel cum s-a mai arătat, D.N.R. şi D.M.S. au formulat plângeri, iar R.C., recurs.
După ce curtea de apel a calificat respectivele plângeri ca fiind de competenţa tribunalului, acesta, la rândul său, constatând că cererile, în realitate, căi de atac împotriva încheierii sale sunt recursuri, textul art. 168 alin. (2) C. proc. pen. nedistingând, când există o hotărâre a instanţei de fond referitoare la măsura asiguratorie, aceasta este supusă recursului, în procedura prevăzută de art. 163 şi de art. 168 C. proc. pen., instanţa putând pronunţa hotărâri fie de soluţionare a plângerii împotriva măsurii luate în cursul urmăririi penale, fie de luare a măsurii asiguratorii în cursul judecăţii, dar în ambele situaţii existând o hotărâre a instanţei de fond referitoare la măsura asiguratorie, aceasta este atacabilă cu recurs.
Înalta Curte, analizând conflictul negativ de competenţă, reţine: art. 168 C. proc. pen. are ca redactare text – Contestarea măsurii asiguratorii.
Art. 163 alin. (1) acelaşi cod prevede că în cursul procesului penal, măsura asiguratorie (a sechestrului) se ia şi de instanţa de judecată.
Art. 311 alin. (3) C. proc. pen. prevede că toate hotărârile date de instanţe în cursul judecăţii se numesc încheieri.
În cauză, instanţa investită cu cercetarea judecătorească, la 27 iunie 2011, a dispus luarea măsurii asiguratorii a sechestrului, prin încheiere.
Contestarea acesteia s-a făcut de către cele 3 părți menţionate, fie prin înscris intitulat „plângere”, fie, în cazul lui R.C., prin înscris intitulat „recurs”.
În cursul judecăţii, procesul penal se desfăşoară potrivit dispoziţiilor prevăzute de legea procesuală specifică acestei faze, sens în care în materia ce interesează, alin. (2) al textului art. 168 C. proc. pen. este lămuritor şi nu comportă interpretări: hotărârea instanţei de judecată poate fi atacată separat cu recurs.
Or, hotărârile judecătoreşti, inclusiv, deci, încheierile, neputând fi atacate cu plângere, ci numai prin căi de atac ordinare sau extraordinare, în mod legal tribunalul a calificat contestările măsurii asiguratorii a sechestrului ca fiind recursuri, un argument de text constituindu-l şi dispoziţiile art. 3851 alin. (2) C. proc. pen. potrivit acestuia încheierile pot fi atacate cu recurs când, potrivit legii, recursul este reglementat separat, astfel cum prevede în cauză art. 168 alin. (2) C. proc. pen.
Motivarea curţii de apel în sensul că nu este competentă şi pe principiul că celor care au contestat măsura trebuie să li se acorde două grade de jurisdicţie în lumina jurisprudenţei CEDO privind procesul echitabil şi accesul la justiţie, în cauză nu se pune aceasta şi pe considerentul că nu se poate investi un alt organ decât cel prevăzut de lege, contrar fiind o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, inadmisibil în ordinea de drept, fiind vorba de legalitatea şi temeinicia încheierii instanţei fondului privind instituirea măsurii asiguratorii, cenzurabilă numai prin examinarea recursului.
Potrivit dispoziţiilor art. 281 pct. 3 teza ultimă C. proc. pen., curtea de apel, ca instanţă de recurs judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate în alte cazuri anume prevăzute de lege.
Ca atare, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 29 pct. 5 lit. a) C. proc. pen. soluţionând conflictul negativ de competenţă de faţă, va dispune competenţa în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind recursurile declarate de inculpaţii R.C., D.N.R. şi D.M.S. în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
Trimite dosarul acestei instanţe.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 10 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 21 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 274/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 272/2012. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
