ICCJ. Decizia nr. 289/2012. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheiereanr. 289/2012
Dosar nr. 72332/3/2011
Şedinţa publică din 21 februarie 2012
Asupra conflictului negativ de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 16 noiembrie 2011 Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, având de soluţionat recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva încheierii de şedinţă din 9 noiembrie 2011 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, din oficiu a pus în discuţia părţilor competenţa de soluţionare a cauzei, apreciind că în raport de disp. art. 281 pct. 3 C. proc. pen., competenţa de soluţionare revine curţii de apel.
Ca atare, prin Decizia penală nr. 1327 din 16 noiembrie 2011 Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a admis excepţia necompetenţei invocată de instanţă din oficiu şi a declinat în favoarea Curţii de Apel competenţa de soluţionare a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie –Direcţia Naţională Anticorupţie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, investită cu soluţionarea acestui recurs, prin Decizia penală nr. 2534 din 16 decembrie 2011 a decis declinarea competenţei la Tribunalul Bucureşti şi constatând conflict negativ de competenţă a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
S-a reţinut de această instanţă că, competenţa de soluţionare a recursului declarat de parchet, revine Tribunalului Bucureşti, întrucât încheierea recurată s-a dispus conform disp. art. 3031 C. proc. pen., text de lege ce prevede expres calea de atac a recursului, situaţie în care potrivit disp. art. 3851 pct. 2 combinat cu art. 27 pct. 3 C. proc. pen., Tribunalul are competenţa soluţionării recursului.
Înalta Curte analizând actele dosarului constată că potrivit art. 281 pct. 3 C. proc. pen., curtea de apel judecă ca instanţă de recurs, recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă, cu excepţia celor date în competenţa tribunalului, precum şi în alte cauze anume prevăzute de lege.
Cum recursul împotriva încheierii dată de Judecătoria sector 1 Bucureşti prin care s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei nu este dat în mod expres în competenţa tribunalului, competenţa revine curţii de apel ca instanţă cu plenitudine de competenţă în această materie.
Pe cale de consecinţă Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva încheierii de şedinţă din 9 noiembrie 2011 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, conform dispozitivului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva încheierii de şedinţă din 9 noiembrie 2011 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti referitor la inculpaţii N.M., M.M.G., O.V., V.D.V., V.I. şi N.A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Trimite dosarul acestei instanţe.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii N.M., M.M.G., O.V., V.D.V., V.I. şi N.A. în sumă de câte 75 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul N.M., în sumă de 25 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 21 februarie 2012.
| ← ICCJ. Încheierea nr. 310/2012. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Încheierea nr. 275/2012. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
