ICCJ. Decizia nr. 2744/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2744/2012
Dosar nr. 8445/2/2011
Şedinţa publică din 10 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 88 din 28 februarie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul C.C. împotriva Rezoluţiei nr. 2307/II/2/2011 din data de 5 septembrie 2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea de Apel a reţinut următoarele:
În data de 16 februarie 2011, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a înregistrat Adresa nr. 108.103 din 08 februarie 2011, emisă de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ialomiţa - Serviciul de Investigaţii Criminale, prin care s-a înaintat o plângere formulată de numitul C.C. din municipiul Feteşti, judeţul Ialomiţa, în vederea efectuării de cercetări împotriva subinspectorului de poliţie G.A., din cadrul Poliţiei Municipiului Feteşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen. în urma efectuării actelor faţă de G.A. - subinspector de poliţie în cadrul Poliţiei Municipiului Feteşti cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen., a rezultat că în anul 2010, la Poliţia Municipiului Feteşti s-a aflat în lucru dosarul penal nr. 1516/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Feteşti, în care s-au efectuat cercetări pentru săvârşirea unor fapte penale reclamate de C.C. în luna septembrie 2010, dosarul a fost repartizat spre soluţionare subinspectorului G.A. din cadrul Poliţiei Municipiului Feteşti, care are calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare. După data primirii dosarului, subinspectorul G.A. a efectuat mai multe acte premergătoare începerii urmăririi penale, care s-au materializat prin întocmirea Referatului nr. 1516/P/2010, din 12 ianuarie 2011, prin care s-a propus neînceperea urmăririi penale împotriva numiţilor G.Z., M.G. şi S.D.C. Soluţiile de neurmărire propuse de subinspectorul G.A. au fost confirmate prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Feteşti din data de 03 februarie 2011, dată în Dosarul nr. 1516/P/2010, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva numiţilor G.Z., M.G. şi S.D.C., în plus, prin aceeaşi rezoluţie, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii C.G. şi N.R. - primarul şi, respectiv, secretarul Primăriei Municipiului Feteşti, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Potrivit declaraţiei reclamantului şi a datelor consemnate pe site-ul ..., la data respectivă, pe rolul Judecătoriei Feteşti era înregistrat Dosarul nr. 524/229/2011 (termen de judecată pe data de 01 septembrie 2011), ce are ca obiect plângerea formulată de C.C. împotriva soluţiei dispuse în Dosarul nr. 1516/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Feteşti.
Prin Rezoluţia din data de 25 iulie 2011, dată în Dosarul nr. 237/P/2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numita G.A. - subinspector de poliţie în cadrul Poliţiei Municipiului Feteşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen. La pronunţarea soluţiei s-a avut în vedere faptul că în afară de simpla bănuială a reclamantului, în urma cercetărilor nu au rezultat date sau indicii din care să se tragă concluzia că numita G.A. a săvârşit aceste acţiuni sau inacţiuni, care să fi avut ca rezultat sustragerea sau distrugerea unor acte din Dosarul nr. 1516/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Feteşti.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul persoană vătămată C.C. a formulat plângere la Procurorul General, fiind respinsă, conform Rezoluţiei nr. 2307/II/2/2011 din data de 5 septembrie 2011.
Aceste două rezoluţii au fost contestate, de către petent, în instanţă.
Pentru dovedirea săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen., trebuie probate, fără putinţă de tăgadă, trei aspecte esenţiale:
- existenţa documentelor a căror dispariţie se invocă;
- sustragerea sau distrugerea, cu intenţie, a acelor documente;
- identitatea persoanei care a săvârşit respectiva sustragere sau distrugere.
În urma efectuării actelor premergătoare în prezenta cauză au fost identificate o parte dintre actele indicate de către petent în plângere, iar cu privire la cele patru acte indicate în plângerea petentului, care nu au putut fi identificate, nu rezultă faptul că acestea au fost depuse sau administrate în Dosarul nr. 1516/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Feteşti.
Mai mult, nu au putut fi administrate probe din care să rezulte vreo acţiune ilicită a numitei G.A., nefiind astfel răsturnată prezumţia de nevinovăţie de care se bucură aceasta.
În vederea soluţionării faptelor reclamate, la data de 05 aprilie 2011, procurorul a procedat la audierea reclamantului C.C., ocazie cu care acesta a declarat că, în perioada soluţionării Dosarului nr. 1516/P/2010, a depus mai multe înscrisuri din care, o parte le-a înmânat subinspectorului G.A., o altă parte le-a predat ofiţerului de serviciu de la Poliţia Mun. Feteşti iar restul le-a trimis prin serviciul poştal. De asemenea, petentul a mai declarat că, pe data de 09 decembrie 2010, în prezenţa lucrătorului de poliţie I.V., a examinat sumar actele existente în Dosarul nr. 1516/P/2010, ocazie cu care a constatat că din dosar lipsesc o parte din acte, astfel:
1. Plângerea prin care a solicitat efectuarea de cercetări împotriva primarului şi a secretarului Primăriei Mun. Feteşti, pe nume C.G. şi N.R., pentru săvârşirea unor fapte care au legătură cu cele imputate numiţilor G.Z., S.D.C. şi M.G.;
2. Declaraţia dată în faţa subinsp. G.A., cu privire la faptele săvârşite de C.G. şi N.R., referitoare la faptele de complicitate săvârşite de aceştia;
3. Copia procesului-verbal din luna septembrie 1999, emis la Consiliului Local Feteşti, referitor la inventarierea unui puţ şi a suprafeţei de 468 mp, trecut în domeniul public;
4. Copia hotărârii din luna septembrie 1999 adoptată de Consiliul Feteşti;
5. Declaraţia dată în faţa subinsp. G.A. în care, prin altele, a solicitat să fie confruntat cu G.Z., S.D.C. şi M.G.;
6. Sesizarea adresată şefului Poliţiei Mun. Feteşti, prin care a reclamat că intimatul făptuitor G.A. nu-şi face datoria, că nu-l lasă să studieze dosarul şi că actele din dosar nu sunt numerotate;
7. Cererea în care a solicitat ca subinspectorul G.A. să facă copii de pe un dosar clasat;
8. Cererea de intervenţie prin care a solicitat ca subinspectorul G.A. să se autosesizeze cu privire la actele false întocmite de funcţionarii Primăriei Feteşti;
9. Cererea prin care a solicitat ca subinspectorul G.A. să depună la dosar o copie de pe soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă într-un dosar penal soluţionat la nivelul Poliţiei şi Parchetului Mun. Feteşti.
S-a mai arătat, că împotriva subinspectorului G.A. s-au efectuat acte premergătoare începerii urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii sustragere sau distrugerea de înscrisuri, prev. şi ped. de art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen. Potrivit textului, constituie infracţiune sustragerea ori distrugerea unui dosar, registru, document sau orice alt înscris care se află în păstrarea ori în deţinerea unui organ sau unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 C. proc. pen., săvârşită de un funcţionar public în exercitarea atribuţiunilor de serviciu. Cu ocazia audierii, intimatul făptuitor G.A. a declarat că nu este adevărat faptul că au fost sustrase sau distruse acte din Dosarul nr. 1516/P/2010, cum susţine reclamantul C.C. Legat de actele invocate de reclamant în declaraţia dată pe 05 aprilie 2011, subinspectorul G.A. a arătat că acestea se află la dosarul cauzei, mai puţin cele descrise la pct. 4, 8 şi 9 despre care a arătat nu le-a primit, precum şi declaraţia menţionată la pct. 2 despre care a declarat că nu-şi aminteşte ca reclamantul să fi dat o astfel de declaraţie. Tot cu ocazia audierii, intimatul făptuitor G.A. a declarat că este posibil ca o parte din actele invocate să fie clasate la nivelul Poliţiei Mun. Feteşti.
Pentru clarificarea aspectelor sesizate de C.C., s-au solicitat copii de actele existente în Dosarul nr. 1516/P/2010, precum şi de pe actele care au fost clasate la Poliţia Mun. Feteşti. Din examinarea acestor acte, s-a constatat că, în perioada soluţionării faptelor ce au făcut obiectul Dosarului nr. 1516/P/2010, C.C. a înaintat mai multe plângeri, din care, o parte au făcut obiectul unor lucrări, în prezent clasate, care au fost înregistrate în registrul cartat cu litera „R", existent la nivelul Poliţiei Mun. Feteşti. Printre actele clasate se numără şi patru declaraţii date de C.C., din care două datate 29 septembrie 2010, iar celelalte două datate 21 octombrie 2010, respectiv 22 noiembrie 2010.
Pe cale de consecinţă, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondată, plângerea petentului C.C. întrucât nu au putut fi administrate probe care să dovedească vinovăţia subinspectorului de poliţie G.A.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul C.C. susţinând că acesta este admisibil.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, sentinţa judecătorului prin care s-a respins plângerea şi a fost menţinută rezoluţia sau ordonanţa de neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă.
În consecinţă, constatând că în speţă, sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată la data de 28 februarie 2012, aşadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reţine că această hotărâre este definitivă, menţiune existentă de altfel atât în minuta, cât şi în dispozitivul sentinţei atacate.
Printre modificările aduse Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluţionării proceselor se regăseşte şi suprimarea unor căi de atac, respectiv şi a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă în materia plângerii împotriva rezoluţiilor şi ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată.
Ca atare, întrucât recurentul petiţionar a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul C.C. împotriva Sentinţei penale nr. 88 din 28 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligându-l pe recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul C.C. împotriva Sentinţei penale nr. 88 din 28 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2747/2012. Penal. Cerere de contopire a... | ICCJ. Decizia nr. 2743/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
