ICCJ. Decizia nr. 2719/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2719 /2012
Dosar nr. 11/88/2012
Şedinţa publică din 7 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 1/CA/24 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr. 11/88/2012, s-a respins contestaţia în anulare formulată de R.I.E. împotriva Deciziei penale nr. 261 din 20 decembrie 2011 a Tribunalului Tulcea, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această Decizie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Contestatoarea R.I.E. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei penale nr. 261 din 20 decembrie 2011 a Tribunalului Tulcea, fiind invocate prevederile art. 386 C. proc. pen.
S-a reliefat că, deşi, prin aceeaşi cerere, petenta a susţinut că declară recurs împotriva Sentinţei penale nr. 77 din 31 octombrie 2011, s-a constatat că prin decizia penală, împotriva căreia s-a formulat contestaţie în anulare, a fost soluţionat recursul declarat de R.I.E. împotriva Sentinţei penale nr. 77 din 31 octombrie 2011 a Judecătoriei Măcin.
Contestatoarea a susţinut că motivele contestaţiei în anulare sunt aceleaşi ca ale recursului formulat împotriva Sentinţei penale pronunţate de Judecătoria Măcin şi că nu i-a fost admisă proba cu interogatoriul învinuiţilor şi nu s-au analizat toate probele din dosar.
S-a constatat că prin Decizia penală nr. 261 din 20 decembrie 2011 s-a dispus respingerea recursului ca inadmisibil, reţinându-se aplicabilitatea art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010.
Pentru soluţionarea cererii formulate de R.E., s-a examinat admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, reglementată de art. 391 C. proc. pen., respectiv dacă cererea de contestaţie este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestaţia este din cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei s-au depus ori s-au invocat dovezi care sunt la dosar.
Conform art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri: când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare; când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i1), cu privire la care existau probe în dosar; când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă; când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1).
Contestaţia în anulare a fost formulată în termenul legal prev. de art. 388 C. proc. pen. însă, nu s-a întemeiat pe nici unul din cazurile expres prevăzute de lege, motiv pentru care a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva susmenţionatei decizii a formulat recurs contestatoarea R.I.E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
La termenul de judecată din 12 aprilie 2012, s-a pus în discuţie inadmisibilitatea recursului promovat de contestatoare împotriva Deciziei penale nr. 1/CA din 24 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr. 11/88/2012, excepţie ce a fost admisă având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 392 alin. ultim C. proc. pen., Sentinţa dată în contestaţie este supusă apelului, iar decizia dată în apel este supusă recursului.
Totodată, potrivit art. 3851 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., sunt supuse recursului, deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de curţi de apel şi Curtea Militară de Apel.
Decizia penală nr. 1/CA din 24 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr. 11/88/2012 s-a pronunţat ca urmare a promovării contestaţiei în anulare împotriva unei decizii pronunţate în calea de atac a recursului, respectiv împotriva Deciziei penale nr. 261 din 20 decembrie 2011 a Tribunalului Tulcea prin care a fost soluţionat recursul declarat de R.I.E. împotriva Sentinţei penale nr. 77 din 31 octombrie 2011 a Judecătoriei Măcin.
A fost evident că o astfel de Decizie nu s-a încadrat nici în prevederile art. 392 C. proc. pen. şi nici în prevederile art. 3851 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 370/A din 12 aprilie 2012, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a respins, ca inadmisibil recursul formulat de contestatoarea R.I.E. împotriva Deciziei penale nr. 1/CA din 24 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr. 11/88/2012.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea R.I.E.
Recursul este inadmisibil.
Examinând hotărârea recurată, astfel cum impun dispoziţiilor art. 3856 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurenta contestatoare este inadmisibil, având în vedere că decizia pronunţată de Curtea de Apel Constanţa este definitivă.
Înalta Curte reţine că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori printr-un act neprocesual.
În raport de dispoziţiilor art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti, sentinţe sau decizii după caz, nedefinitive.
Întrucât Decizia penală nr. 370/P din 12 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie este definitivă şi având în vedere dispoziţiile mai sus arătate, care arată în mod limitativ care sunt hotărârile ce pot fi atacate cu recurs, hotărârea atacată nefăcând parte dintre aceste hotărâri, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea R.I.E. împotriva Deciziei penale nr. 370/P din 12 aprilie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta contestatoare va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatoarea R.I.E. împotriva Deciziei penale nr. 370/P din 12 aprilie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2734/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2700/2012. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
