ICCJ. Decizia nr. 2747/2012. Penal. Cerere de contopire a executării pedepselor (alte modificări de pedepse) (art.449 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2747/2012
Dosar nr. 456/42/2012
Şedinţa publică din 10 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 116 din 4 iulie 2012, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca neîntemeiată, cererea de contopire a pedepselor, formulată de condamnatul P.C. şi l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut că la data de 29 mai 2012 condamnatul P.C., a solicitat să se dispună admiterea cererii de contopire a pedepsei de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 363 din 13 aprilie 2010, pronunţată de Judecătoria sector 1 Bucureşti „definitivă prin neapelare" la 28 aprilie 2012, cu pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 170 din 20 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 4006 din 10 noiembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Curtea de Apel a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 363 din 13 aprilie 2010 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, inculpatul P.C. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice fără permis de conducere, prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 13 şi art. 37 lit. a) C. pen., şi la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea, prev. şi ped. de art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-a constatat că cele două infracţiuni pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedepsele de 2 ani închisoare, respectiv 6 luni închisoare, comise la data de 26 septembrie 2009 sunt concurente cu infracţiunile ale căror pedepse au fost contopite prin Sentinţa penală 388 din 1 octombrie 2007, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, definitivă prin nerecurare la 18 octombrie 2007, sens în care s-a procedat la descontopirea pedepsei rezultante de 7 ani închisoare în pedepsele componente, după cum urmează: pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1517 din 30 noiembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2766 din 03 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 80 C. pen. cu referire la art. 76 lit. a) C. pen.; pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 197 din 04 februarie 2005 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 982 din 07 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru săvârşirea infracţiuni prevăzut de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.
S-a menţinut măsura revocării liberalii condiţionate din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 560 din 11 octombrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 3393 din 27 iunie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie.
În baza art. 36 alin. (1) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu pedepsele de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 aplicată prin Sentinţa penală nr. 1517 din 30 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2766 din 03 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie de Justiţiei şi respectiv 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. aplicate prin Sentinţa penală nr. 197 din 04 februarie 2005 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penala nr. 982 din 07 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, care s-a sporit cu 6 luni închisoare, în final inculpatul având de executat 7 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus perioada executată din pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, de la 22 aprilie 2005 la 17 noiembrie 2009.
În baza art. 35 alin. (4) C. pen. s-a menţinut pe lângă pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, măsura confiscării cantităţii de 0,80 g heroină în amestec cu cofeină depusă la IGP - DGCCOA - Laboratorul de analize fizico-chimice droguri, dispusă în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 prin Sentinţa penală nr. 1517 din 30 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2766 din 03 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei.
S-a anulat Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 557 din 18 octombrie 2007 emis de Tribunalul Dâmboviţa şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii. Prin Sentinţa penală nr. 170 din 20 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, definitivă prin sentinţa în baza art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1), art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b), c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen. s-a revocat liberarea condiţionată dispusă prin Sentinţa penală nr. 1078 din 12 noiembrie 2009 a Judecătoriei Moreni, definitivă prin nerecurare, pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 886 zile, din pedeapsa de 7 ani aplicată prin Sentinţa penală nr. 1517 din 30 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2766 din 30 mai 2006 a Î.C.C.J., rest care s-a contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză şi s-a dispus ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71 alin. (1) - art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 05 iulie 2010 la zi, 20 aprilie 2011, inclusiv.
Curtea de Apel Ploieşti a apreciat că cererea de contopire este neîntemeiată, nefiind incidente dispoziţiile legale invocate, aspectele învederate de către condamnat privind deducerea unor perioade executate din pedepsele stabilite prin hotărârile judecătoreşti analizate şi pentru care se solicită contopirea, urmând să fie remediate eventual, în acord cu dispoziţiile art. 461 C. proc. pen., pe calea unei contestaţii la executare. Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, a declarat recurs în termen legal, inculpatul P.C., care a solicitat casarea acesteia şi pe cale de consecinţă, admiterea cererii de contopire.
Recursul este nefondat.
Criticile formulate de inculpat nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că, în mod corect, s-a apreciat că, faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedepsele de 2 ani închisoare şi 6 luni închisoare (comise la data de 26 septembrie 2004) prin Sentinţa penală nr. 363 din 13 aprilie 2010 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, sunt concurente cu fapta din 06 februarie 2010 pentru care s-a dispus condamnarea acestuia prin Sentinţa penală nr. 170 din 20 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti.
De asemenea, s-a constatat că faptele pentru care a fost condamnat la pedepsele de 2 ani închisoare şi respectiv 6 luni închisoare (prin Sentinţa penală nr. 363 din 13 aprilie 2012), au fost deja contopite prin Sentinţa penală nr. 363 din 13 aprilie 2010, cu pedepsele pentru care inculpatul fusese condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 1517 din 30 noiembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti şi la 1 an închisoare prin Sentinţa penală nr. 197 din 04 februarie 2005 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Totodată, fapta din 06 februarie 2010 pentru care s-a dispus condamnarea petentului la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 170 din 20 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi pentru care s-au reţinut dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen. privind recidiva postcondamnatorie, a fost comisă în timpul liberării condiţionate din pedeapsa de 7 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin Sentinţa penală nr. 1517 din 30 noiembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, executată parţial în perioada 22 aprilie 2005 - 17 noiembrie 2009.
De asemenea, prin Sentinţa penală nr. 170 din 20 aprilie 2011 s-a dispus în temeiul art. 61 alin. (1) C. pen. revocarea liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 886 zile, din pedeapsa de 7 ani aplicată prin Sentinţa penală nr. 1517 din 30 noiembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, rest care a fost contopit cu pedeapsa aplicată de 4 ani şi 6 luni închisoare, stabilindu-se, în final, spre executare pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare.
Drept urmare a avut loc o contopire între pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 170 din 20 aprilie 2011 şi cea de 7 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1517 din 30 noiembrie 2005, prin revocarea liberării condiţionate pentru restul rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare şi contopirea acestui rest de 886 zile cu pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, ceea ce înseamnă că nu mai poate opera încă o contopire a pedepsei de 4 ani şi 6 luni închisoare cu întreaga pedeapsă de 7 ani închisoare, aşa cum se solicită de către condamnat.
Faţă de aceste aspecte şi nefiind identificate alte motive de recurs care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 38513 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.C. împotriva Sentinţei penale nr. 116 din 4 iulie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.C. împotriva Sentinţei penale nr. 116 din 4 iulie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2749/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2744/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
