ICCJ. Decizia nr. 2803/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2803/2012

Dosar nr. 05343/99/2008

Şedinţa publică din 13 septembrie 2012

Asupra recursului penal de faţă:

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 196 din 13 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 5343/99/2008 al Tribunalului Iaşi a fost respinsă cerere formulată de inculpatul T.R.G., prin apărătorul ales, în sensul schimbării încadrării juridice dată faptei de „tentativă de omor calificat", prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1)-175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică dată faptelor în rechizitoriu, respectiv din infracţiunea de „lovire sau alte violenţe" prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 75 lit. b) C. pen. în infracţiunile de „lovire sau alte violenţe", prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a dispus condamnarea inculpatului T.R.G., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- „tentativă de omor calificat", prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1)-175 lit. i) C. pen. (parte vătămată Ş.T.I.) la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen. pentru o durată de 3 ani ce va fi executată în condiţiile art. 66 C. pen.;

- „lovire sau alte violenţe", prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., la pedeapsa închisorii de 3 luni.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele principale aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară anterior menţionată.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (1), (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă durata deţinerii preventive începând cu 07 iunie 2008 şi până la 22 mai 2009.

În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen. s-a confiscat de la inculpat cuţitul pentru săvârşirea infracţiunilor - depus la camera de corpuri delicte a Tribunalului Iaşi.

A fost menţinută măsura obligării de a nu părăsi ţara prevăzută de art. 145¹ C. proc. pen. dispusă împotriva inculpatului prin Decizia penală nr. 318 din 22 mai 2009 a Curţii de Apel Iaşi.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. h) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului T.R.G., la plângerea prealabilă a părţilor vătămate F.D.P., domiciliată în comuna Podu Iloaiei, jud. Iaşi şi G.C.C., domiciliat în Iaşi, jud. Iaşi, pentru săvârşirea infracţiunilor de „lovire sau alte violenţe" prevăzută de art. 180 alin. (1), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (prin retragerea plângerilor).

S-a constatat că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iaşi suma de 1.298,82 lei, iar părţii civile Spitalul Clinic Judeţean Sf. Spiridon Iaşi suma de 129, 08 lei la care se adaugă dobânda de referinţă a B.N.R. ce se va calcula de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la achitarea prejudiciului - reprezentând cheltuieli efectuate pentru asistenţa medicală acordată părţii vătămate Ş.T.

În baza art. 192 alin. (1) pct. 2 lit.c) C. proc. pen., au fost obligate părţile vătămate G.C.C. şi F.D. să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare câte 100 lei.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 20.000 lei.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În noaptea de 6/7 iunie 2008, în jurul orelor 23,00, inculpatul s-a întâlnit cu prietenul sau, A.M., stabilind sa se deplaseze împreună la discoteca din clubul „F. „amplasat în complexul comercial Copou din Iaşi. Aici cei doi au cumpărat şi consumat o sticlă de whisky, iar la un moment dat, în urma unor contacte telefonice au venit la acelaşi club şi alţi prieteni ai inculpatului, respectiv martorii B.M. şi B.C., consumând toţi patru alte băuturi alcoolice (încă o sticla de whisky).

În acelaşi club au ajuns şi părţile vătămate Ş.T.I. şi G.C.C., găsind aici pe G.B.G., G.R. şi F.D.P., consumând şi ei băuturi alcoolice.

Atât inculpatul cât şi A.M. îi cunoşteau pe unii dintre cei menţionaţi anterior, respectiv pe G.G.B. şi G.R., salutându-se şi consumând băuturi alcoolice împreuna.

În jurul orelor 3,40-4,00 din 7 iunie 2008, în timpul unor discuţii, între inculpat, martorul A.M. şi G.R. s-a iscat un scandal, pe fondul unui conflict mai vechi dintre aceştia.

S-a reţinut că în timpul discuţiilor dintre inculpat şi G. Razvan, aflaţi intr-o relaţie conflictuală mai veche inculpatul a scos un spray cu gaze lacrimogene pe care l-a pulverizat asupra acestuia din urma şi a celor ce-l însoţeau. în acest context, F.D.P. i-a aplicat un pumn în faţă inculpatului, iar partea vătămată G.C.C. i-a aplicat o lovitură martorului A.M. În tot acest timp, partea vătămată Ş.T.I. dansa pe o boxă observând însă că s-a iscat un conflict între inculpat şi ceilalţi ce-l însoţeau pe G.R.

În aceste condiţii, inculpatul a scos din buzunarul de la blugi un cuţit tip briceag, lovind fără deosebire, persoanele aflate în preajma sa aspect ce rezultă din declaraţia olografă dată în faza urmăririi penale. Din cauza gazelor lacrimogene împrăştiate în bar, clienţii aflaţi acolo, dar şi G.R. au părăsit imediat acel loc, inculpatul reuşind să lovească însă pe fraţii acestuia, respectiv pe G.C.C. în zona nasului, pe G.G.B. în regiunea cervicală posterioară. în timp ce se îndrepta spre ieşirea din bar pentru a-i urmări pe G.R. şi F.D.P., observând-o pe partea vătămată Ş.T.I., inculpatul a încercat să-l lovească cu cuţitul pe care îl ţinea în mana dreaptă, însă aceasta i-a aplicat o lovitură cu piciorul în zona abdominală. Datorită acestei lovituri inculpatul a căzut pe pardoseală, reuşind însă să o tragă pe partea vătămată spre el, apucându-l de tricou, şi aplicându-i o lovitură în torace, urmată apoi de alte lovituri aplicate în timp ce aceasta încerca să se retragă din bar.

În contextul arătat inculpatul a continuat să-l urmărească pe G.R. şi F.D.P., aplicând acestuia din urmă, cu cuţitul, o lovitură în zona cervicală posterioară şi alta în zona mânii stângi.

Instanţa de fond a reţinut că părţile vătămate G.G.B., G.C.C. şi F.D.P., regăsindu-se afară, în perimetrul clubului, au urcat imediat într-un taxi cu care s-au deplasat la Spitalul Clinic „Sf. Spiridon " din Iaşi pentru a primi îngrijiri medicale. De asemenea, partea vătămată Ş.T.I. a urcat intr-un taxi deplasându-se la acelaşi spital pentru a primi asistenţă medicală, fiind ajutat în acest scop de martorul A.B.

În timpul conflictului produs în bar, dar spre finalul acestuia (orele 3,50) au fost sesizate organele de politie, prin dispeceratul 112, care, ajungând la locul faptei au găsit în faţa complexului comercial Copou, unde funcţionează clubul menţionat, pe inculpat şi prietenii acestuia (A.M., B.M, B.C.). Cu ocazia percheziţiei corporale, a fost găsit asupra inculpatului, în buzunarul de la blugi, cuţitul tip briceag folosit în agresiune, pe care existau urme de sânge pe lamă şi mâner.

De asemenea, s-a reţinut că, părţile vătămate G.G.B., F.D.P. şi G.C.C. au primit îngrijiri medicale la Spitalul Clinic de Urgente „Sf. Spiridon" Iaşi, prilej cu care s-a stabilit ca primele două prezentau plăgi înjunghiate, iar a treia prezenta o plagă contuză piramidă nazală - aspect ce rezultă din procesul verbal al organelor de poliţie şi din actele medicale depuse la dosar.

În ceea ce o priveşte pe partea vătămată Ş.T.I., s-a constatat, potrivit raportului de constatare medico-legală întocmit de I.M.L. Iaşi şi altor documente medicale, că aceasta prezenta următoarele leziuni: pe hemitoracele stâng, posterobazal doua plăgi - una penetrantă (cu pneumotorax stâng); pe hemitoracele stâng, latero bazai, o plaga lunga de circa 4 cm, penetrantă; pe hemitoracele drept, posterior, o plagă nepenetrantă; pe marginea internă a antebraţ drept - plagă înjunghiată de 1,5 cm. Din acelaşi act medico-legal rezultă că plăgile toracice şi pneumotoraxul stâng s-au putut produce prin loviri active cu un obiect înţepător-tăietor (posibil cuţit) necesitând 25-28 zile îngrijiri medicale, dar şi că pe data de 7 iunie 2008 s-a practicat pleurotomie a minima stâng pentru drenaj pleural şi sutura plăgilor toracice ă.

Pe parcursul procesului penal, inculpatul a prezentat o altă versiune privind circumstanţele şi cronologia săvârşirii faptelor, apărările sale fiind însă infirmate integral de mijloacele de probă administrate în cauză.

Audiat la 7 iunie 2008 (fila 154), în declaraţia olografă scrisă personal, inculpatul a susţinut că a mers în discoteca F., în noaptea de 6/7 iunie 2008 ora 24,00, unde, împreună cu martorii B.M., A.M. zis "C." şi B.C. zis "C.", a consumat băuturi alcoolice (sticla de whisky). S-a întâlnit aici şi cu o cunoştinţă mai veche,"R.", însoţit de mai mulţi tineri, consumând băuturi alcoolice şi cu aceştia. La un moment dat, în timp ce se aflau în discoteca din acelaşi club, a fost invitat de G.R. să-l însoţească la baie pentru a discuta ceva cu el şi, refuzând să-l urmeze, l-a împins.

Imediat a fost lovit cu pumnul în gură de o persoană ce îl însoţea pe G.R., dar a mai primit şi alte lovituri, astfel că a scos un briceag din buzunarul de la blugi cu care a început să aplice lovituri, fără a distinge între persoanele lovite, zonele corporale agresate, deoarece se afla în stare avansată de ebrietate. A precizat că avea asupra sa un cuţit cu lama de 3,5 cm şi mâner de plastic de culoare roşie (tip briceag). De asemenea, a susţinut că a folosit în spaţiul menţionat şi un spray lacrimogen pentru a se apăra.

Audiat de procuror, dar şi de judecător cu prilejul soluţionării propunerii de arestare preventivă, inculpatul a declarat ca între orele 2,00 şi 4,00 din 7 iunie 2008 a consumat băuturi alcoolice cu G.R. şi tinerii ce-l însoţeau pe acesta din urmă. După ce au coborât din discoteca aflată la nivelul superior în barul din acelaşi club, a fost invitat de G.R., cu care avusese un conflict cu mai mulţi ani în urmă, să meargă la baie pentru a discuta ceva, însă a refuzat. Imediat a primit o lovitură în figură de la persoana ce-l însoţea pe G.R., cauzându-i-se expulzarea unui dinte frontal şi dislocarea a încă doi dinţi, context în care a scos un spray lacrimogen pe care l-a pulverizat asupra agresorului. A mai primit lovituri în abdomen, căzând pe pardoseală. încercând să se ridice de jos şi fiind bruscat de alte persoane, a scos un cuţit pe care îl avea în buzunarul de la blugi, lovind o persoană în picior şi altă în zonă posterioara a corpului.

În cursul judecăţii inculpatul a declarat că în jurul orelor 24-24.15 s-a întâlnit cu martorii A.M., B.M. şi B.C. în incinta clubului F. şi împreună cu ei a consumat o sticlă de whisky că în jurul orelor 2,00 în clubul menţionat a ajuns şi G.R. însoţit de alţi tineri, dintre aceştia cunoscându-l doar pe primul cu care avusese un conflict cu, circa 2 ani în urmă. Coborând în jurul orelor 2,00 la barul din acelaşi club G.R., G.C. şi F.D.P., i-au cerut să-l urmeze la baie. Refuzând, a fost prins de mâna stângă, într-un mod mai dur, de către primul şi lovit cu pumnul în faţă de către F.D.P., provocându-i-se astfel expulzia a 3 dinţi.

În aceste condiţii, a scos un spray lacrimogen pe care îl avea asupra sa, pe care l-a folosit împotriva agresorilor aflaţi la o distanţă de 2-3 metri faţă de el. încercând să se retragă printre agresori, a fost lovit cu piciorul în abdomen şi doborât la podea, lovit apoi cu pumnii şi picioarele de fraţii G. în timp ce încerca să se ridice. în acest context, a scos un breloc de chei de 3,5 cm pentru a se apăra şi nu un cuţit cum se retine în rechizitoriu, dar nu ştie dacă l-a folosit împotriva părţilor vătămate, deoarece era în stare avansată de ebrietate.

Instanţa de fond a reţinut că în raport de conţinutul acestor dispoziţii apărările făcute de inculpat în tot cursul judecăţii, în sensul că nu a folosit un cuţit pentru agresiunile exercitate asupra părţilor vătămate, ci un breloc de chei, şi în sensul că a folosit acel spray cu substanţe paralizante împotriva părţilor vătămate numai după ce a fost lovit de acestea, nu au fost primite, întrucât declaraţiile sale din etapa cercetării judecătoreşti nu se coroborează decât parţial cu primele din faza anterioara şi nu sunt susţinute nici de declaraţiile martorilor A.M., B.M., B.C., A.A. şi I.M.V. şi sunt chiar contrazise de celelalte probe ale dosarului, respectiv: procesul verbal din 7 iunie 2008 întocmit de agenţii de politie din cadrul Poliţiei Municipiului Iaşi, secţia a II-a ( la orele 5,00 ) sesizaţi la orele 3.50 prin dispeceratul 112 în privinţa derulării conflictului din clubul F. - din care rezultă că după consumarea acestuia au fost imobilizate patru persoane între care şi inculpatul, asupra căruia s-a găsit în buzunarul pantalonilor (blugi) un cuţit tip briceag (cu lama culisabilă, cu lama lung. de aproximativ 6 cm) pe lamă şi pe mâner fiind urme de sânge - obiect ce a fost ridicat şi indisponibilizat, transmis instanţei de judecată în plic sigilat odată cu actul de sesizare şi dosarul de urmărire penală; planşele fotografice aflate la dosar privind obiectul ridicat de la inculpat de lucrătorii de politie, caracteristicile acestuia fiind prezentate şi de inculpat în declaraţiile de la urmărire penală, fiind vizibile în aceste planşe urme de sânge pe lama cuţitului; declaraţiile părţilor vătămate care l-au văzut pe inculpat cu cuţitul în mână, folosindu-l asupra lor; actele medico-legale depuse la dosar ce concluzionează că partea vătămată Ş.T.I. prezenta în momentul examinării din 7 iunie 2008 "plăgi tăiate multiple toracice" (fila 45), partea vătămată G.G.B. prezenta plagă înjunghiată în regiunea cervicală posterioară lungă de 1,5 cm şi adâncime de 0,5 cm, partea vătămată G.C.C. prezenta plagă contuză piramidă nazală, partea vătămată F.D.P. prezenta 2 plăgi tăiate în regiunea cervicală posterioară şi respectiv pe faţa dorsală a mânii drepte, raportul de constatare medico-legală ce concluzionează, între altele că plăgile prezentate de Ş.T.I. s-au putut produce prin loviri active cu un obiect înţepător- tăietor (posibil cuţit); declaraţiile martorilor A.A. - angajat al clubului F., care a auzit după terminarea conflictului că una dintre persoanele implicate a folosit un cuţit, lovind alte persoane, declaraţia martorului A.B.

Instanţa de fond a mai reţinut că martorii aflaţi în anturajul inculpatului (A.M., B.M., B.C.) au relatat aspecte legate de consumul excesiv de băuturi alcoolice, în acea seară, că la un moment dat a izbucnit un scandal între inculpat şi fraţii G., fără a prezenta date certe referitoare la persoana care a iniţiat conflictul, la succesiunea faptelor consumate în bar, la persoana care a folosit acel spray paralizant şi condiţiile în care inculpatul a folosit cuţitul în agresiunea părţilor vătămate.

S-a mai reţinut că din declaraţiile părţilor vătămate, a rezultat că inculpatul a fost acela care, după o discuţie avută cu G.R. a scos un spray cu gaze lacrimogene pe care l-a pulverizat asupra părţilor vătămate şi numai după ce a acţionat în acest mod asupra acestora fără să se fi exercitat asupra lui vreun act de agresiune verbală sau fizică, una dintre părţile vătămate, respectiv F.D.P.- văr cu G.R. şi fraţii acestora, i-a aplicat un pumn în faţă.

Chiar inculpatul în declaraţia olografă (fila 154) a recunoscut că, refuzând propunerea lui G.R. de a-1 însoţi la baie, l-a împins pe acesta, acţiune care a determinat-o pe partea vătămată Florea Petru să reacţioneze în modul arătat.

În cauză, nu rezultă din probele administrate că inculpatul, sau altul dintre însoţitorii săi s-ar fi aflat în faţa unui atac material, direct, injust, că este demonstrat faptul că el este cel care a deschis conflictul, pulverizând gaze lacrimogene asupra părţilor vătămate, atacând pe părţile vătămate G.C.C., G.G., urmărind apoi pe F.D.P., care fugise din incinta barului, lovind-o apoi de 4 ori cu cuţitul pe partea vătămată Ş.T.I. care nu prezenta nici un fel de pericol, că era singurul din acel grup rămas în bar şi că nu se implicase în acţiunile anterioare ale celorlalte părţi vătămate şi nici nu avea asupra sa obiecte contondente sau alte mijloace cu care să atace.

Instanţa de fond a reţinut că partea vătămată Ş.T.I., rămasă singura în bar dintre cei care făceau parte din grupul lui G.R., nu a iniţiat nici un fel de agresiune asupra inculpatului până în momentul în care, acesta din urmă a încercat să o lovească, astfel că nu sunt incidente disp. art. 44 alin. (3) C. pen.

Faţă de toate elementele de fapt expuse, astfel cum sunt ilustrate de analiza coroborată a probelor cauzei, instanţa a constatat că, în drept, fapta inculpatului T.R.G. care în ziua de 6-7 iunie 2008 într-un loc public, respectiv în clubul „F." din Iaşi, fiind în stare de ebrietate, a aplicat părţii vătămate Ş.T.I., mai multe lovituri, cu un cuţit, unele dintre acestea fiind aplicate în zone anatomice importante ale corpului (hemitorace stâng, plaga latero-bazală penetrantă şi hemitorace drept, cu pneumotorax stâng), necesitând pentru vindecare 25-28 zile îngrijiri medicale, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen.

Faptele aceluiaşi inculpat care în condiţiile de loc şi timp anterior prezentate, a aplicat părţii vătămate G.C.C. - lovitură cu un corp contondent, provocându-i o plagă confuză piramidă nazală, provocându-i suferinţe fizice (care nu au fost supuse examenului medico-legal), realizează elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe" prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat, care în aceleaşi condiţii de loc şi timp, a aplicat părţii vătămate G.G.B., o lovitură cu cuţitul, provocându-i o plagă înjunghiată în regiunea cervicală posterioară, cu lungimea de 1,5 cm şi profunzimea de 0,5 cm (care nu au fost examinate medico-legal), realizează elementele constitutive ale infracţiunii de „lovire sau alte violenţe" prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului T.R.G. care în aceleaşi condiţii de timp şi loc, a aplicat părţii vătămate F.D.P. două lovituri, cu un cuţit, producându-i o plagă în regiunea cervicală posterioară, alta pe faţa dorsală a policeului drept (mâna dreaptă, fără examinare medico-legala) realizează elementele constitutive ale infracţiunii de „lovire sau alte violenţe" prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.

Faţă de împrejurarea că părţile vătămate G.C.C., G.G.B. şi F.D.P. nu au depus la dosarul cauzei acte medico-legale din care să rezulte numărul de zile necesare pentru îngrijiri medicale în privinţa leziunilor ce le-au fost cauzate de inculpat în condiţiile anterior expuse, instanţa, în lipsa unor astfel de dovezi, a constatat că nu se poate reţine ca fiind îndeplinite cerinţele din alineatul 2 al art. 180 C. pen., şi ca atare, în condiţiile art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a acestor fapte (în art. 180 alin. (1) cu art. 33 a C. pen.

Au fost înlăturate şi dispoziţiile art. 75 lit. b) C. pen., reţinute în actul de sesizare în privinţa acestor trei infracţiuni, deoarece în contextul faptic reţinut nu se justifica aplicabilitatea acestora.

Referitor la fapta comisă în dauna părţii vătămate Ş.T.I., instanţa a reţinut, - în raport de împrejurarea că inculpatul a folosit în agresiune un obiect apt de a ucide (un cuţit), de faptul că a aplicat cu acesta victimei mai multe lovituri unele dintre acestea în zone anatomice importante (pe hemitoracele stâng, postero-bazal - 2 plăgi – penetrante conform precizărilor medicului de chirurgie toragică reiterată în raportul de constatare medico-legală (fila 48); pe hemitoracele drept - 2 plăgi nepenetrante), unele cu intensitate deosebită, întrucât a produs o plagă penetrantă în zona hemitorace stg., postero-bazal pe linia medio-scapulară, alta latero-bazal tot penetrantă - că acesta, chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieţii victimei Ş.T.I., a prevăzut şi acceptat posibilitatea producerii rezultatului letal, şi, deci, a acţionat cu intenţia de a ucide, ce caracterizează latura subiectivă a tentativei de omor calificat.

Fiind demonstrată pe deplin vinovăţia inculpatului, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă la omor calificat, prev. şi ped. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., astfel cum este ilustrata de mijloacele de proba enumerate până aici, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului.

Sentinţa penală astfel pronunţată de tribunal a fost apelată de inculpatul T.R.G. care a invocat motive de nelegalitate şi netemeinicie, care au vizat următoarele aspecte: în latura penală:

- nulitatea urmăririi penale efectuată de procuror cu încălcarea dispoziţiilor imperative privind asistenţa juridică a învinuitului reţinut în cauză, ceea ce în opinia sa impune restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale;

- greşita interpretare a probatoriului administrat atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat în condiţiile în care faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv intenţia de a ucide;

- greşita încadrare juridică a faptei prin raportate la instrumentul folosit (breloc de 4-5 cm. care prim natura sa nu este apt să suprime viaţa unei persoane), regiunea vizată şi intensitatea loviturii, elemente de natură să impună schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de vătămare corporală;

- un cuţit, unele dintre acestea fiind aplicate în zone anatomice importante ale corpului (hemitorace stâng, plaga latero-bazală penetrantă şi hemitorace drept, cu pneumotorax stâng), necesitând pentru vindecare 25-28 zile îngrijiri medicale, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen.

Faptele aceluiaşi inculpat care în condiţiile de loc şi timp anterior prezentate, a aplicat părţii vătămate G.C.C. - lovitură cu un corp contondent, provocându-i o plagă contuză piramidă nazală, provocându-i suferinţe fizice (care nu au fost supuse examenului medico-legal), realizează elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe" prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat, care în aceleaşi condiţii de loc şi timp, a aplicat părţii vătămate G.G.B., o ! lovitură cu cuţitul, provocându-i o plagă înjunghiată în regiunea cervicală posterioară, cu lungimea de 1,5 cm şi profunzimea de 0,5 cm (care nu au fost examinate medico-legal), realizează elementele constitutive ale infracţiunii de „lovire sau alte" violenţe" prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.

Au fost înlăturate şi dispoziţiile art. 75 lit. b) C. pen.,; reţinute în actul de sesizare în privinţa acestor trei infracţiuni, deoarece în contextul faptic reţinut nu se justifica aplicabilitatea acestora.

- întrucât a produs o plagă penetrantă în zona hemitorace stg., postero-bazal pe linia medio-scapulară, alta latero-bazal tot penetrantă - că acesta, chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieţii victimei Ş.T.I., a prevăzut şi acceptat posibilitatea producerii rezultatului letal, şi, deci, a acţionat cu intenţia de a ucide, ce caracterizează latura subiectivă a tentativei de omor calificat.

Sentinţa penală astfel pronunţată de tribunal a fost apelată de inculpatul T.R.G. care a invocat motive de nelegalitate şi netemeinicie, care au vizat următoarele aspecte:

În latura penală:

- starea de pericol şi de puternică tulburare determinată de conduita provocatoare a părţilor vătămate, inculpatul recurgând la violenţă doar pentru înlăturarea unui pericol creat de un atac al acestora;

- reţinerea unei situaţii de fapt contrare realităţii prin divizarea conflictului la care au participat mai multe persoane în mod simultan, fiind întrunite astfel elementele constitutive ale infracţiunii de încăierare, prev. de art. 322 C. pen.;

- greşita individualizare a pedepsei aplicate prin ignorarea circumstanţelor personale-lipsa antecedentelor penale, persoană integrată social, cu o conduită corespunzătoare în societate.

În latura civilă:

- greşita apreciere a cuantumului despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale părţilor civile în condiţiile în care nu reprezintă o proporţie echitabilă între prejudiciu şi obligaţia stabilită în sarcina sa.

În faza apelului, inculpatul, prin apărătorul ales, a formulat cereri de probatorii (reaudierea părţilor vătămate: Ş.T.I., F.D.P., G.G.B., G.C.; reaudierea martorilor B.C., A.M., B.B., F.G.; expertizarea brelocului (cuţitul) pentru a se determina dacă urmele de sânge de pe acesta aparţin părţii vătămate Ş.T.I. şi vizionarea C.D.-ului cu imagini video surprinse de camerele de luat vederi ale clubului pentru a evidenţia situaţia de fapt, cu indicarea locului unde se aflau părţile şi contribuţia acestora la desfăşurarea conflictului).

Prin încheierea de şedinţă din data de 3 martie 2011 instanţa a respins motivat parte din aceste cereri, ca fiind lipsite de relevanţă sub aspectul stabilirii situaţiei de fapt.

S-a procedat la audierea martorului F.G. - D.J. la barul clubului F. pentru împrejurări esenţiale de natură să demonstreze apărările invocate în cursul procesului, însă, a fost respinsă solicitarea privind efectuarea unei reconstituiri şi efectuarea unei cercetări la faţa locului, motivat de împrejurarea că depoziţia martorului nu furnizează suficiente elemente, pentru realizarea unei reconstituiri, faţă de probele existente şi relevate.

Prin Decizia penală nr. 156 din 29 septembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale atacate, s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara prev. de art. 1451 C. proc. pen. şi a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, în urma analizei modului în care a fost efectuată urmărirea penală în cauză s-a reţinut că la data de 7 iunie 2008 (ora 5,20) s-a început urmărirea penală faţă de numitul T.R.G., iar la ora 12,20, în temeiul dispoziţiilor art. 235 C. proc. pen. s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale pentru infracţiunile menţionate.

Examinându-se fiecare etapă de desfăşurare a urmăririi penale - începerea urmăririi penale, punerea în mişcare a acţiunii penale, precum şi actele de urmărire penală întocmite în cauză, specifice fiecărei etape, prin raportare la dispoziţiile procesual-penale careprevăd în mod expres regulile de desfăşurare a acestei faze a procesului penal şi condiţiile de validitate a actelor procesuale întocmite, s-a constatat că, în speţă, organele de urmărire penală au respectat dispoziţiile art. 228 şi art. 235 C. proc. pen., cu referire la art. 203 C. proc. pen. privind cuprinsul şi forma proceselor verbale de începere a urmăririi penale şi a ordonanţelor de punere în mişcare a acţiunii penale, precum şi dispoziţiile art. 171 C. proc. pen. privind asistenţa judiciară a învinuitului sau inculpatului.

În raport de prevederile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. care sancţionează cu nulitatea absolută dispoziţiile relative la asistenţa inculpatului de către apărător, când este obligatorie potrivit legii s-a constatat că inculpatul T.R.G., fiind reţinut, a fost audiat atât în calitate de învinuit cât şi în calitate de inculpat în prezenţa unui apărător, beneficiind de asistenţă juridică (este indicat numele apărătorului - B.C. şi C.G.M. - şi la dosar există împuterniciri avocaţiale).

Pe cale de consecinţă, a reţinut instanţa de prim control judiciar, motivul de nelegalitate invocat de inculpat, vizând lipsa de asistenţă juridică a învinuitului/ inculpatului arestat, nu este fondat.

În acest context, s-a reţinut că instanţa de fond, fiind legal investită cu soluţionarea cauzei, prin analiza atentă şi coroborarea probelor administrate, prin înlăturarea declaraţiilor vădit nesincere, a reţinut în mod corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la o justă încadrare în drept a faptelor comise. S-a mai reţinut că au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapte şi la împrejurările comiterii acestora şi evidenţiate aspectele concordante care susţin vinovăţia inculpatului şi probele care au servit ca temei al hotărârii pronunţate.

De asemenea, s-a reţinut că prima instanţă a verificat probele administrate prin prisma apărărilor inculpatului, argumentând soluţia de înlăturare a acestora, a analizat elementele de fapt şi de drept pe care şi-a întemeiat soluţia de condamnare dispusă, făcând astfel posibil controlul judiciar.

Referitor la solicitarea inculpatului privind reţinerea dispoziţiilor art. 44 C. pen., instanţa de apel a reţinut că în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile referitoare la atac.

Astfel, după cum rezultă din situaţia de fapt reţinută pe baza probelor administrate, la momentul la care inculpatul a aplicat lovituri cu cuţitul asupra părţilor vătămate, nu exista un atac actual sau iminent din partea acestora.

Împrejurarea că atacul nu era imediat rezultă şi din desfăşurarea acţiunilor, astfel cum au fost relatate şi de către inculpat în declaraţiile iniţiale.

În acest context, s-a reţinut că infracţiunile au fost comise de inculpat după ce, în prealabil, a pulverizat gaze lacrimogene asupra părţii vătămate G.R., ceea ce l-a determinat pe F.D.P. să îl lovească pe inculpat cu pumnul în faţă şi în momentul în care părţile vătămate se îndreptau spre ieşirea din bar, lovind apoi de patru ori cu cuţitul şi pe partea vătămată Ş.T.I., singurul din acel grup rămas în bar şi care nu se implicase în acţiunile anterioare ale celorlalte părţi vătămate.

Faţă de aceste împrejurări, susţinerea inculpatului că apărarea sa a fost necesară pentru înlăturarea atacului, care, de altfel, la momentul exercitării violenţelor, după cum s-a menţionat, nu există, întrucât victimele infracţiunilor s-au retras în faţa acţiunii agresive a inculpatului, a fost apreciată ca fondată.

Referitor la motivul de apel invocat de inculpat privind reţinerea circumstanţei atenuante a provocării, instanţa de apel a reţinut că acesta este neîntemeiat.

S-a apreciat că s-ar putea reţine că inculpatul a săvârşit infracţiunile într-o stare de încărcare nervoasă, numai dacă probele administrate ar confirma această stare de tulburare însă determinată de faptele provocatoare ale părţilor vătămate, în condiţiile în care inculpatul a fost acela care, după o discuţie cu G.R., a folosit un spray cu gaze lacrimogene pe care l-a pulverizat asupra părţilor vătămate şi numai după ce a acţionat în acest mod, una dintre părţile vătămate, respectiv F.D.P., i-a aplicat un pumn în faţă, nu se poate vorbi despre incidenţa de prevederilor legale menţionate.

Au fost considerate neîntemeiate şi argumentele aduse de inculpat în susţinerea cererii de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat în dauna părţii vătămate Ş.T.I., în infracţiunea de vătămare corporală sau infracţiunea de încăierare.

În acest sens, s-a reţinut că modul de săvârşire a faptei, precum şi împrejurările în care aceasta a fost săvârşită - astfel cum au fost relevate de probele administrate - exclud apărarea inculpatului în sensul că nu ar fi acţionat cu intenţia de omor ci cu intenţia generală de vătămare, faptă care - în opinia sa - ar fi produs un rezultat mai grav neurmărit şi neprevăzut de el.

Aplicând părţii vătămate Ş.T.I. mai multe lovituri cu cuţitul lovituri ce i-au cauzat plăgi înjunghiate hemitorace stâng (cea latero bazală penetrantă) şi hemitorace drept, cu pneumotorax stg. şi care au necesitat pentru vindecare 25-28 zile de îngrijiri medicale, este neîndoielnic că inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide.

Referitor la infracţiunea de încăierare, prevăzută de art. 322 C. pen., s-a reţinut că elementul material al laturii obiective se caracterizează printr-o acţiune de participare la o încăierare între mai multe persoane iar acţiunea de participare trebuie să fie asociată cu săvârşirea sau încercarea de a săvârşi acte de violenţă.

Astfel, s-a reţinut că există încăierare numai atunci când mai multe persoane împărţite în grupuri adverse îşi aplică unii altora lovituri sau alte violenţe, când toţi au calitatea de subiecţi activi şi, de asemenea, toţi pot avea calitatea de subiecţi pasivi, astfel că acţiunile lor sunt greu de delimitat.

Aşa fiind, s-a reţinut existenţa acestei infracţiuni atunci când făptuitorii au lovit una sau mai multe persoane care, deşi aflate împreună nu au săvârşit acte de violenţă împotriva lor.

A mai reţinut instanţa de apel că în cauză, este dovedit faptul că inculpatul a acţionat de unul singur, folosind un spray lacrimogen şi lovind cu cuţitul pe părţile vătămate G.C.C. şi G.G.B., - (deşi el nu a fost lovit de aceştia), pe F.D.P. şi, în final pe partea vătămată Ş.T.I., persoane care constituiau grupul din care făcea parte şi G.R. despre care inculpatul pretinde că era un conflict mai vechi.

În consecinţă, s-a reţinut că nu se poate proceda la schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de vătămare sau încăierare deoarece nu există elemente care să ducă la concluzia că aceasta ar corespunde unui alt model infracţional, toate elementele conducând spre intenţia inculpatului de a ucide victima.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul T.R.G., criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, în esenţă, pentru următoarele motive.

- nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. i) C. pen. (caz de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.) în sensul că pentru existenţa infracţiunii de tentativă la omor calificat este necesară îndeplinirea anumitor condiţii de ordin subiectiv şi obiectiv, condiţii care nu au fost avute în vedere de instanţe (filele 28-29 dosar recurs);

- faptei săvârşite de inculpatul recurent i s-a dat o greşită încadrare juridică reţinându-se în sarcina sa infracţiunea de tentativă la omor calificat şi nu infracţiunea de încăierare, faptă prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.

În acest sens inculpatul a susţinut că faptele săvârşite de partea vătămată, care l-a lovit cu consecinţa producerii unui traumatism labio - dentar, cu excluzia dintelui, fractura rebordului alveolar, leziuni care au necesitat extracţia dinţilor, care s-au produs prin lovire cu un corp contondent şi care au necesitat 23-25 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, reprezintă o sluţire produsă printr-un corp contondent, care se înscrie în antecedenţa cauzală ce a avut ca urmare imediată reacţia inculpatului.

Este indicată ca relevantă în susţinerea celor afirmate de inculpat plângerea formulată de către acesta (fila 46 dosar de fond) împotriva numiţilor F.D.P., G.C.C., G.G.G., G.R. şi Ş.T.I., plângere nesoluţionată de către organele de urmărire penală.

Conflictul a fost determinat de părţile vătămate şi nicio probă din dosar nu atestă o altă situaţie de fapt, împrejurare care nu a fost analizată de instanţa de fond.

S-a susţinut, de asemenea, că urmarea imediată a infracţiunii de încăierare este existenţă unei ciocniri între participanţi fără a se putea determina contribuţia fiecăruia.

Fapta de încăierare a avut ca urmare imediată şi vătămări materiale constând în diverse vătămări ale integrităţii sau sănătăţii. A mai precizat că toţi participanţii care au dat naştere urmării periculoase trebuie să răspundă pentru rezultatul produs, întrucât fiecare a participat la încăierare, la conflictul dezlănţuit.

- În mod greşit nu s-au reţinut disp. art. 73 lit. b) C. pen. (caz de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.).

În acest sens, s-a susţinut că lovirea inculpatului anterior acţionării sprayului constituie act de provocare în sensul prevederilor art. 73 lit. b) C. pen. şi că lovirea se circumscrie noţiunii de provocare care a determinat o surescitare nervoasă şi a răpit inculpatului posibilitatea controlului acţiunilor sale.

Din întreg materialul probator, din depoziţiile martorilor şi din filmările vizionate în cauză rezultă că inculpatul recurent era sub influenţa unei puternice temeri referitoare la viata sa, pe fondul conflictului anterior petrecut între fraţii G. şi inculpat.

Cu referire la provocarea determinată de partea vătămată Ş.T.I. s-a menţionat atitudinea agresivă a acestuia, care, conform declaraţiei sale date la fila 77 dosar fond, aplică o lovitură cu piciorul în pieptul inculpatului determinând din partea acestuia o ripostă.

Într-un asemenea context se pune în discuţie existenţa unui "exces de apărare" sau "exces justificat" prevăzut de art. 44 alin. (3) C. pen. care este asimilat cu legitima apărare dar care are ca principală caracteristică depăşirea limitelor unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi a împrejurărilor în care s-a produs atacul din cauza tulburării sau temerii sub imperiul căreia s-a aflat inculpatul pentru a înlătura atacul.

În situaţia în care nu se reţine excesul de apărare datorită inexistenţei vreunei tulburări sau temeri, susţine inculpatul că sunt aplicabile disp.art. 73 lit. a) C. pen. referitoare la excesul scuzabil care desemnează o ripostă exagerată fără să fie generat de tulburare sau temere.

- greşita individualizare a pedepselor aplicate cu referire la modalitatea de executare a pedepsei în sensul că scopul acesteia poate fi atins prin aplicarea disp. art. 81 C. pen. sau art. 861 C. pen.(caz de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.)

În acest sens, s-a susţinut că ambele instanţe au făcut o greşită individualizare a pedepsei aplicate având în vedere că nu au fost respectate dispoziţiile art. 72 C. pen., în sensul că nu au fost analizate criteriile reglementate de dispoziţiile art. 72 C. pen. în sensul că deşi erau elemente suficiente nu s-au reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante legale şi nu s-a dat eficienţă efectelor circustanţelor atenuante.

În acest sens inculpatul a susţinut că instanţele aveau elemente să reţină în favoarea sa dispoziţiile art. 74 lit. a), c) C. pen., conduita bună înainte şi după săvârşirea faptei, rezultată din prezenţa sa în faţa instanţelor de judecată, din respectarea obligaţiilor impuse de către instanţă,aspecte care puteau conduce la aplicarea unei pedepse orientată spre minimul general prevăzut de lege.

Simpla limitare în conţinutul hotărârii judecătoreşti la dispoziţiile art. 72 C. pen. (pag. 9 din sentinţa penală nr. 196 din 13 aprilie 2010) şi implicit la gradul de pericol social al faptei echivalează cu o lipsă de motivare a hotărârii sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, aspect ce nu poate fi acceptat, nefiind astfel respectat dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 C.E.D.O.

Critica apărării a vizat ambele hotărâri şi aspectul nereţinerii scuzei provocării precum şi acela al neanalizârii excesului scuzabil.

Recursul este fondat.

Analizând hotărârea recurată, actele şi lucrările dosarului,criticile formulate de inculpat, circumscrise cazului de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., caz de casare invocat din oficiu de instanţă, în considerarea dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (2) şi (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Pentru a opera cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 teza a II-a C. proc. pen., este nevoie ca cererea esenţială a părţilor, asupra căreia instanţa nu s-a pronunţat,să fie de natură să garanteze drepturile acestora şi să influenţeze soluţia procesului, aspect ce presupune fie ignorarea unei astfel de cereri, fie respingerea acesteia fără o motivare a cauzei de respingere.

Într-un asemenea caz, soluţia posibilă trebuie să fie esenţial diferită faţă de cea atacată în recurs.

În speţă, condiţiile impuse de acest motiv de casare sunt îndeplinite.

Un proces echitabil în deplină concordanţă cu norma europeană înscrisă în art. 6 din Convenţie, la care are dreptul orice persoană presupune, printre altele, o judecată independentă şi imparţială care impune respectarea drepturilor constituţionale şi procesuale ale celui acuzat de o infracţiune şi care este prezumat nevinovat până ca vinovăţia sa să fie dovedită.

Echitatea unei proceduri judiciare penale desfăşurate în faţa instanţei de judecată, presupune din partea acesteia obligaţia de a verifica legalitatea şi temeinicia acuzaţiilor aduse unei persoane, dându-se eficienţa juridică dreptului de a fi prezumat nevinovat până la dovada clară şi de netăgăduit a vinovăţiei persoanei acuzate.

Ignorând aceste exigenţe, prima instanţă şi implicit instanţa de apel, prin menţinerea hotărârii atacate, au procedat la pronunţarea unei soluţii de condamnare a inculpatului T.R.G. fără o analiză judicioasă a tuturor probelor care atestau, fără echivoc, vinovăţia acestuia în contextul activităţii infracţionale pretins săvârşită.

Aspectele invocate de inculpat în cererea de probatorii erau esenţiale în aflarea adevărului, în deplină concordanţă cu exigenţele dispoziţiilor art. 3 C. proc. pen. potrivit cărora „în desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei precum şi cu privire la persoana făptuitorului", şi de natură să asigure realizarea scopului procesului penal, anume acela că orice infractor să fie pedepsit numai în măsura vinovăţiei sale şi nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Lipsa unei probaţiuni complete care să stabilească contextul în care s-a comis fapta pretins săvârşită de inculpatul T.R.G., momentul şi modul în care a acţionat inculpatul în activitatea infracţională reţinută, măsura participării acestuia, de altfel, elemente pe baza cărora se poate stabili vinovăţia sau nevinovăţia inculpatului, conţinutul constitutiv al infracţiunii pretins săvârşită cât şi încadrarea juridică, inclusiv existenţa unor condiţii de agravare sau atenuare a răspunderii penale, atrag o nelegalitate evidentă a soluţiei de condamnare pronunţată în cauză .

Sub un alt aspect,lipsa unei motivări corespunzătoare a respingerii cererilor de probatorii formulate, încalcă fundamentul unei soluţii juste de condamnare sau de achitare.

Aspectele reţinute în hotărârile atacate, referitoare la neconcludenţa probelor solicitate, nu reprezintă o analiză pertinentă a utilităţii acestora, o reală motivare a dispoziţiei de respingere sau de admitere a acestora.

Acest aspect conduce la concluzia că instanţa de prim control judiciar nu a efectuat în cauză un examen propriu şi complet al probelor şi mijloacelor de probă propuse şi administrate,de vreme ce nu a argumentat toate apărările inculpatului T.R.G. şi nu a răspuns detaliat criticilor formulate,nu a înlăturat fundamentat probele solicitate de acesta în justa soluţionare a cauzei.

Pe de altă parte, în concordanţă cu normele europene, art. 378 alin. (3) C. proc. pen. stabileşte în mod imperativ obligaţia instanţei de apel de a se pronunţa asupra tuturor motivelor de apel invocate de părţile apelante,aceasta cu atât mai mult cu cât,referindu-se la efectul devolutiv al apelului şi la limitele acestuia prin art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel este obligată ca,în afara temeiurilor invocate şi a cererilor formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept.

Este neîndoios că motivele de apel formulate de inculpat constituie cereri esenţiale şi, prin urmare,omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unui motiv de apel atrage casarea deciziei fiind încălcate dispoziţiile legale şi vătămate în mod evident drepturile inculpatului.

În acest context, omisiunea Curţii de a examina cererea inculpatului susţinută în cadrul dezbaterilor în apel şi consemnată în încheierea de amânare a pronunţării (fila 4), în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, se circumscrie acestui caz de casare.

Este de observat că instanţa de apel nu s-a pronunţat pe această cerere de o manieră care să facă trimitere la probele dosarului şi care să fie convingătoare în raport de infracţiunea imputată inculpatului.

Curtea a concluzionat, în urma examinării materialului probator administrat în cauză că, mai presus de orice dubiu, rezultă vinovăţia inculpatului T.R.G. în comiterea infracţiunii deduse judecăţii fără a analiza criticile referitoare la întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat.

În considerarea dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., pentru aflarea adevărului şi pentru corecta aplicare a legii penale, organele de urmărire penală şi instanţa de judecată, au obligaţia de a analiza şi aprecia complet şi just materialul probator al cauzei.

Este de observat faptul că,deşi apărarea a susţinut în mod constant că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive, respectiv intenţia, aspect în baza căruia a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.,instanţa de prim control judiciar nu s-a preocupat să verifice apărările formulate de inculpat prin prisma împrejurărilor învederate în nota de probatorii depusă la dosarul cauzei, cu atât mai mult cu cât susţinerile invocate în apel, justificate cu argumente de fapt şi de lege, nu aveau natura unei apărări formale.

A susţinut apărarea că în altercaţia creată datorită loviturii primită de la numitul Ş.T.I., inculpatul a căzut din nou, apoi peste el a căzut Ş.T.I. moment care a făcut posibil ca acesta să fi căzut în brelocul pe care inculpatul îl avea în buzunarul pantalonilor,că în mod cert inculpatul nu a avut intenţia de a lovi această persoană pe care nu o cunoştea şi cu care nu a avut nici un conflict înainte de incidentul ivit.

A mai susţinut apărarea că în momentul în care inculpatul s-a văzut lipsit de apărare, a încercat să se retragă din acel conflict şi, la ieşire din bar, fiind din nou lovit de partea vătămată Ş.T.I., a lovit cu pumnul o persoană şi nu cu brelocul, apoi a fost din nou lovit de o persoană, pe la spate, persoană pe care inculpatul nu o poate identifica.

Critica apărării a vizat şi aspectul legat de persoana care a generat conflictul precum şi de momentul declanşării acestuia, învederând că instanţa de apel a prezentat episodic,fragmentat cursul desfăşurării conflictului fără a analiza motivat toate probele administrate în vederea stabilirii cu certitudine a situaţiei conflictuale ivite şi a poziţiei subiective a inculpatului.

Instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra acestor critici de o manieră care să facă trimitere la probele dosarului şi care să fie convingătoare înraport de infracţiunea imputată

inculpatului.

În considerarea dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., pentru ailarea adevărului şi pentru corecta aplicare a legii penale, organele de urmărire penală şi instanţa de judecată, au obligaţia de a analiza şi aprecia complet şi just materialul probator al cauzei.

Or, în speţă,neconformându-se acestor dispoziţii legale imperative,instanţa de apel a procedat la soluţionarea apelului declarat de inculpat fără să răspundă punctual motivelor invocate de acesta motive care se refereau la greşita condamnare.

În concret, instanţa de apel nu s-a pronunţat şi nu a motivat împrejurările pentru care nu se impunea achitarea inculpatului pentru temeiul de fapt şi de drept invocat de acesta, art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Concluzionând,aspectele invocate de către inculpat erau esenţiale în aflarea adevărului, conform art. 3 C. proc. pen., în desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului, de natură să asigure realizarea scopului procesului penal şi anume acela că orice infractor să fie pedepsit numai în măsura vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Urmarea tuturor considerentelor de fapt şi de drept expuse, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat în cauză, va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţe - Curtea de Apel Bucureşti.

Procedând la rejudecarea cauzei în ansamblul ei, instanţa va asculta inculpatul şi apărările acestuia, va dispune reaudierea părţilor vătămate: Ş.T.I., F.D.P., G.G.B., G.C.; reaudierea martorilor B.C., A.M., B.B., F.G.; vadispune efectuarea de confruntări dacă din audierea părţilor şi martorilor vor rezulta situaţii contradictorii, va dispune în măsura în care va mai fi posibil expertizarea brelocului (cuţitul) pentru a se determina dacă urmele de sânge de pe acesta aparţin părţii vătămate Ş.T.I. precum şi vizionarea C.D.-ului cu imagini video surprinse de camerele de luat vederi ale clubului pentru a evidenţia situaţia de fapt, cu indicarea locului unde se aflau părţile şi contribuţia inculpatului la desfăşurarea conflictului,va examina şi administra orice probă rezultă din dezbateri, după cum şi orice probă consideră a fi necesară în contextul faptelor imputate inculpatului cu respectarea drepturilor procesuale şi constituţionale, în scopul justei soluţionări a cauzei cu respectarea principiului „nori reformatio in pejus".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul T.R.G. împotriva Deciziei penale nr. 156 din 29 septembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe.

Menţine actele îndeplinite până la data de 15 septembrie 2011.

Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 50 lei până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azijt3 septembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2812/2012. Penal. Infracţiuni la alte legi...		ICCJ. Decizia nr. 2804/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175... →

ICCJ. Decizia nr. 2803/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2803/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs