ICCJ. Decizia nr. 2804/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2804/2012
Dosar nr. 4933/109/2010
Şedinţa publică din 13 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 178 din 29 martie 2011, pronunţată de Tribunalul Argeş, s-a admis cererea formulată de inculpatul M.C.M., în temeiul dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
A fost condamnat inculpatul M.C.M. , la câte:
- 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 combinat cu art. 175 lit. i) C. pen.;
- 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a C. pen. şi lit. b) C. pen., dispunându-se ca pedeapsa să se execute prin privare de libertate în condiţiile prevăzute de art. 57 C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.
În temeiul dispoziţiilor art. 14 raportat la art. 346 C. pen. şi art. 998 C. civ. , s-au admis acţiunile civile pornite de părţile civile T.M.A. şi O.M.A. şi a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile O.M.A., contravaloarea în lei la data plăţii a sumei de 8600 euro cu titlu de daune materiale şi părţii civile T.M.A. suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
De asemenea, s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă S. J. Argeş şi a fost obligat inculpatul să plătească acestei părţi civile suma de 1318,07 lei cu titlu de despăgubiri civile.
A fost obligat inculpatul la 700 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu (50 % ) şi 480 lei pentru faza de urmărire penală.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul nr. 185/ P din 23 decembrie 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului M.C.M., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 20 raportat la art. 175 lit. i) C. pen. şi art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În esenţă, prin actul de sesizare, s-a reţinut că inculpatul M.C.M., în data de 19 septembrie 2009, pe timp de noapte, folosindu-se de un cuţit şi o bâtă de baseball a aplicat mai multe lovituri părţilor vătămate O.M.A. şi T.M.A., producându-le leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30 zile îngrijiri medicale, în ceea ce priveşte pe partea vătămată O.M.A., şi 7-8 zile îngrijiri medicale, în ceea ce priveşte pe partea vătămată T.M.A.
La termenul din 22 martie 2011, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul M.C.M. a solicitat instanţei a lua act de faptul că recunoaşte săvârşirea faptelor aşa cum au fost reţinute prin actul de sesizare, înţelegând să se judece pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi să nu propună alte probe pe situaţia de fapt, solicitând aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen.
S-a luat declaraţie de inculpat, care a arătat că recunoaşte săvârşirea faptelor aşa cum au fost reţinute prin actul de sesizare, precizând totodată că este de ; acord să achite sumele cu care părţile vătămate s-au constituit părţi civile în cauză.
Părţile vătămate, la termenul din 22 martie 2011, s-au constituit părţi civile în cauză şi anume: reprezentantul părţii vătămate O.M.A. a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 8.600 euro, reprezentând daune materiale iar partea vătămată T.M.A. a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 10.000 lei daune morale.
Tribunalul, având în vedere faptul că inculpatul până la începerea cercetării judecătoreşti a arătat că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, precum şi faptul că probele administrate în faza de urmărire penală sunt suficiente pentru stabilirea situaţiei de fapt şi de drept deduse judecăţii, a admis cererea formulată de inculpat în temeiul dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Din actele şi lucrările dosarului, respectiv sesizarea formulată de părţile vătămate, raportul de expertiză medico-legală nr. 476/ A7 emis de S.M.L. Argeş, certificatul medico-legal nr. 1198 emis pe numele lui T.A. de S.M.L. Argeş, declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorilor C.A.F. şi T.M., precum şi declaraţiile părţilor vătămate, decontul de cheltuieli emis de S.J. Argeş, instanţa de fond a reţinut următoarele:
O.M.A. şi T.M.A. au formulat plângere penală împotriva inculpatului M.C.M., deoarece, în noaptea de 19 septembrie 2009, cu un cuţit, Ie-a provocat leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 30 de zile, respectiv 7-8 zile îngrijiri medicale.
Şi M.C.M., la rându-i, a formulat plângere împotriva celor doi, întrucât în aceleaşi împrejurări l-au lovit, producându-i leziuni vindecabile în 23 - 24 zile de îngrijiri medicale
Urmărirea penală efectuată privind cele 2 plângeri penale conexate, a evidenţiat următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul M.C.M., domiciliat în comuna Drăganu, judeţul Argeş, în luna septembrie 2009, locuia cu chirie într-o garsonieră din blocul 25 A, cartierul Găvana II, unde i-a cunoscut pe O.A., T.M.A. şi martorul C.A., toţi locatari în zonă, cu care a intrat în relaţii de amiciţie.
În contextul acelor relaţii, în seara de 19 septembrie 2009, s-au deplasat la un local din cartierul Craiovei, unde au consumat băuturi alcoolice până în jurul orelor 01,00, când au revenit în cartier.
Aici, în timp ce se aflau lângă blocul E 25, din cauza consumului de băuturi alcoolice, a izbucnit un conflict între O.A. şi T.M.A., pe de o parte, şi M.C.M., pe de altă parte, soldat cu lovituri reciproce. La un moment dat, inculpatul M.C.M. a plecat in fugă spre blocul in care locuia, afirmând către adversari „vă omor”, revenind după câteva minute, având in mâna stângă o bâtă de baseball, iar în dreapta un cuţit.
Martorul C.A. care a participat la prima parte a conflictului fără a interveni, a precizat cele sus arătate, adăugând că văzându-l pe inculpat înarmat, a revenit in stradă observându-i pe O.A. căzut pe alee, curgându-i sânge de la gât şi din zona abdomenului, pe T.M.A. cu urechea tăiată din care-i curgea sânge, precum şi pe inculpat având cuţitul in mână, îndepărtându-se de lângă ei, râzând.
Partea vătămată, T.A. a confirmat situaţia de fapt, susţinând că după primul episod al agresiunii, s-a deplasat împreună cu O. către blocurile în care locuiau, însă au fost ajunşi din urmă pe alee de către inculpat, mai întâi a fost tăiat el cu cuţitul la ureche, apoi O.A. înţepat în zona gâtului, precum şi în abdomen.
În momentele următoare, s-au luat măsuri de transportare a victimelor la S.J. Argeş.
Din certificatul medico-legal 476/A7/2009 al S.M.L. Argeş, rezultă că partea vătămată O.M.A. a suferit „plagă înjunghiată abdominală cu secţiuni vasculare, hemoperitoneu masiv, plăgi multiple jejune, plagă superficială latero-cervicală stângă, leziuni traumatice produse prin lovire cu corp tăietor înţepător, sau de corp dur, ce pot data din 20 septembrie 2009, necesită circa 30 zile îngrijiri medicale de la producere şi au pus viata in primejdie victimei”.
Tot astfel, din certificatul medico-legal 1198 din 23 septembrie 2009 al S.M.L. Argeş, reiese că partea vătămată T.M.A. a prezentat plagă tăiată de 1,5 cm, suturată pe pavilionul urechii drepte, leziune traumatică produsă prin lovire cu corp tăietor înţepător ce poate data din 20 septembrie 2009 şi necesită 7-8 zile de îngrijiri medicale.
În drept, a reţinut prima instanţă, fapta inculpatului M.C.M., care în noaptea de 19 septembrie 2009, cu intenţie, folosindu-se de un cuţit a aplicat mai multe lovituri părţii vătămate O.M.A., producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare circa 30 de zile de îngrijiri medicale şi i-au pus viaţa în primejdie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 175 lit. i) C. pen.
De asemenea, a apreciat instanţa de fond, fapta inculpatului M.C. M., care în noaptea de 19 septembrie 2009, cu intenţie, i-a aplicat părţii vătămate T.M.A. o lovitură cu un cuţit, rezultând o plagă tăiată de 1,5 cm, pe pavilionul urechii drepte, leziune ce a necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen.
Având în vedere faptul că inculpatul a săvârşit cele două fapte înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, în cauză instanţa de fond a făcut aplicarea şi a dispoziţiilor prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen.
Partea vătămată O.M.A. nu a putut fi audiat, întrucât este plecat din ţară, necunoscându-se cu exactitate locul în care acesta se află, însă a dat împuternicire numitei T.M. pentru a-l reprezenta în această cauză.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptelor, împrejurările în care au fost săvârşite faptele, respectiv pe timp de noapte şi pe fondul unui conflict spontan, izbucnit şi ca urmare a consumului de băuturi alcoolice, faptul că inculpatul a reacţionat extrem de violent, aplicând lovituri la întâmplare în timp ce avea în mână un cuţit, acceptând posibilitatea producerii de leziuni care să pună în primejdie viaţa părţii vătămate, precum şi faptul că inculpatul nu are antecedente penale, este tânăr, a recunoscut în instanţă săvârşirea faptelor, este fără ocupaţie şi a fost de acord să achite prejudiciul cauzat părţilor civile.
În consecinţă, având în vedere circumstanţele arătate mai sus, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei, aşa cum este prevăzute de art. 52 C. pen., se poate realiza prin condamnarea inculpatului la pedepse cu închisoarea, aşa cum s-a arătat mai sus cu ocazia redării dispozitivului sentinţei.
În temeiul dispoziţiilor art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării i pedepsei.
Având în vedere faptul că inculpatul a achiesat la pretenţiile părţilor civile, arătând că este de acord să achite sumele cu care părţile vătămate s-au constituit părţi civile, în temeiul dispoziţiilor art. 14 raportat la art. 346 C. pen. şi art. 998 C. civ., s-au admis acţiunile civile pornite de părţile civile T.M.A. şi O.M.A. şi a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile O.M.A., contravaloarea în lei la data plăţii a sumei de 8600 euro, cu titlu de daune materiale şi părţii civile T.M.A., suma de W.000 lei cu titlu de daune morale.
S.J.U. Piteşti, prin adresa nr. 4684 din 17 martie 2011, a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 1318, 07 lei, reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistenţa medicală acordată părţii vătămate O.M.
În consecinţă, având în vedere că între fapta săvârşită de inculpat şi prejudiciul suferit de S.J.U. Piteşti există legătură de cauzalitate, în temeiul dispoziţiilor art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. şi art. 999 C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă S.J. Argeş, şi a fost obligat inculpatul să plătească acestei părţi civile suma de 1318,07 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul M.C. M., criticând soluţia sub aspectul netemeiniciei, solicitând prin motivele invocate, atât în scris, cât şi oral, în sensul reducerii pedepsei sub minimul prevăzut de lege şi aplicarea prevederilor art. 861 C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei.
În acest sens, a arăta că şi el a fost lovit de către părţile vătămate, aşa cum rezultă din certificatul medico-legal, cauza fiind în curs de soluţionare la poliţie, în acelaşi timp susţinând că nu are antecedente penale şi a avut un comportament bun în societate, este tânăr şi singurul sprijin pentru mama sa, care nu are posibilităţi materiale şi, ca atare, beneficiind de astfel de circumstanţe atenuante, se impune reducerea pedepsei şi executarea acesteia în condiţii neprivative de libertate, modalitate care corespunde scopului pedepsei care trebuie să fie nu numai coercitiv dar şi educativ.
Prin decizia penală nr. 89/2011 din 27 septembrie 2011, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.C.M., împotriva sentinţei penale nr. 178 din 29 martie 2011, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. 4933/109/2010.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel a reţinut că faptele săvârşite au fost recunoscute de către inculpat, recunoaştere care se coroborează cu toate celelalte probe administrate în cauză, căreia i s-a dat efect în procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., prin orientarea instanţei spre limita minimă prevăzută de textul penal incriminator al art. 20 raportat la art. 174 combinat cu art. 175 lit. i) C. pen., infracţiunea cea mai gravă reţinută în sarcina inculpatului, care are limite de pedepse cuprinse între 15 şi 25 de ani, ca infracţiune consumată, respectiv între 7 ani şi 6 luni şi 12 ani şi 6 luni, ca tentativă la o astfel de infracţiune.
Instanţa, orientându-se, astfel, la această pedeapsă de 6 ani închisoare, spre limita minimă admisă ca urmare a reducerii cu o treime, conform prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a dat, în consecinţă, eficienţă deplină susţinerilor inculpatului prin criticile adresate, aşa cum rezultă chiar din motivarea hotărârii, în sensul că a luat în considerare faptul că inculpatul nu are antecedente penale, este tânăr, a recunoscut fapta, a fost de acord să achite prejudiciul cauzat părţilor civile.
Ca atare, reţinerea aceloraşi împrejurări, ca de altfel şi altele invocate, cum este aceea că a avut un comportament bun înainte de săvârşirea faptei, este singurul sprijin al mamei sale, datorită lipsei de posibilităţi materiale, pentru a fi avute în vedere ca şi circumstanţe atenuante, care să conducă la o nouă reducere a pedepsei, nu au fost primite de instanţa de apel, având în vedere, mai ales, natura şi gradul extrem de ridicat de pericol social al unei asemenea fapte, prin care s-a pus în primejdie, prin modul în care a acţionat inculpatul, lovind cu cuţitul în zona gâtului şi a abdomenului, zone vitale, viaţa părţii vătămate, constituită parte civilă, O.M.A., la aceasta adăugându-se şi activitatea infracţională în dauna celeilalte părţi vătămate T.M.A.
Împotriva deciziei penale nr. 89/2011 din 27 septembrie 2011, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, criticând decizia pronunţată în apel pentru greşita individualizare judiciară a pedepsei invocând dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând, de asemenea, aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 73 C. pen. dar şi aplicarea art. 861 C. pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 4933/109/2010. Î nalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivul de recurs invocat, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că instanţa de apel şi instanţa de fond au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise încadrarea juridică corespunzătoare, precum şi o corectă individualizare a pedepsei.
I. La individualizarea pedepsei stabilită în sarcina inculpatului instanţa de fond a luat în considerare criteriile generale de individualizare prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen., dar şi că a fost lezată valoarea cea mai de preţ apărată de legea penală şi anume viaţa persoanei, dar şi modalitatea de comitere a faptelor respectiv că „în data de 19 septembrie 2009, pe timp de noapte, folosindu-se de un cuţit şi o bâtă de baseball a aplicat mai multe lovituri părţilor vătămate O.M.A. şi T. M.A., producându-le leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30 zile îngrijiri medicale, în ceea ce priveşte pe partea vătămată O.M.A., şi 7-8 zile îngrijiri medicale, în ceea ce priveşte pe partea vătămată T.M.A.”
În egală măsură s-a ţinut cont şi de persoana inculpatului, persoană tânără, a recunoscut faptele, aplicând o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare, pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de textul incriminator, pedeapsă care a fost menţinută şi de instanţa de apel, astfel că nu se impune coborârea pedepsei întru-un cuantum mai redus fată de textul incriminator.
În mod corect s-a ţinut cont de către ambele instanţe şi de pericolul social la faptelor săvârşite care au pricinuit părţii vătămate O.M.A. „plagă înjunghiată abdominală cu secţiuni vasculare, hemoperitoneu masiv, plăgi multiple jejune, plagă superficială latero-cervicală stângă, ce au necesitat circa 30 zile îngrijiri medicale de la producere şi au pus viata in primejdie victimei” dar şi părţii vătămate T.M.A. o plagă tăiată de 1,5 cm, suturată pe pavilionul urechii drepte, leziune traumatică produsă prin lovire cu corp tăietor înţepător ce a necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Înalta Curte constată că nu se impune a se acorda o eficienţă mai mare dispoziţiilor generale de reindividualizare, aceste criterii fiind reţinute de instanţa de apel şi instanţa de fond la individualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că ambele instanţe au examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei de 6 ani închisoare ; reţinută în sarcina inculpatului, evidenţiind, faptul că dincolo de pericolul social generic al infracţiunii săvârşite, în mod concret acesta s-a accentuat ca urmare a împrejurărilor în care au fost săvârşite, respectiv faptele inculpatului conducând la îngrijiri medicale celor două victime, astfel că o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepsei nu se mai impune.
Astfel, Înalta Curte constată că, întrucât în cauză pedeapsa aplicată, reflectă respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptelor comise şi profilul socio- moral şi de personalitate al inculpatului, nu se justifică reducerea pedepsei reţinută deja în sarcina inculpatului, pedeapsă orientată spre minimul special al pedepsei stabilit de textul incriminator.
Ca urmare a acestor considerente nu se pot reţine circumstanţele prevăzute de art. 74 pct. 1 lit. a) şi c) C. pen., solicitate de apărătorul recurentului.
De asemenea, Înalta Curte nu poate reţine nici dispoziţiile art. 73 C. pen., solicitate de apărătorul inculpatului, în recurs, ca urmare a faptului că din probele administrate coroborate şi administrate în prezenta cauză, nu rezultă agresarea inculpatului de către părţile vătămate. :
ll. Cu privire la critica recurentului, în sensul că înţelege să critice această hotărâre şi din perspectiva modalităţii de executare a pedepsei solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de asemenea, atât prin prisma propriei evaluări asupra individualizării pedepsei rezultante aplicate inculpatului M.C. M. cât şi a modalităţii de executare prin aplicarea unei pedepse cu executare, faţă de criticile formulate în recurs, constată că în contextul cauzei nu se justifică micşorarea pedepsei stabilite sau schimbarea modalităţii de executare, deoarece examinarea criteriilor obiective prevăzute de art. 72 C. pen., se efectuează în mod plural, fără preeminenţa vreunuia din acestea ceea ce conduce la concluzia că circumstanţele personale ale inculpatei au fost avute în vedere în mod corect, în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor comise, agravat prin modul de comitere, valorile sociale atinse, precum şi consecinţele pe care le-au produs sub aspectul atingerii integrităţii, libertăţii şi inviolabilităţii persoanei.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte reţine că nu se justifică micşorarea pedepsei reţinută în sarcina inculpatei într-un asemenea cuantum care să permită aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., modalitatea de executare a pedepsei fiind corect apreciată de ambele instanţe, astfel încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., nici din această perspectivă.
În baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.M. împotriva deciziei penale nr. 89/2011 din 27 septembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul M.C.M. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.M. împotriva deciziei penale nr. 89/2011 din 27 septembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2803/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 2822/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... → |
|---|
