ICCJ. Decizia nr. 2812/2012. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr 2812/2012
Dosar nr. 7422/30/2011
Şedinţa publică din 13 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 490/CC din 5 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. 7422/30/2011, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 394 C. proc. pen. a fost respinsă cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 36 din 21 februarie 1996 a Tribunalului Timiş, formulată de condamnatul S.B., ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele: Prin cererea introdusă şi înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş la data de 27 septembrie 2011, condamnatul S.B. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 36 din 21 februarie 1996 a Tribunalului Timiş.
Condamnatul, în cererea sa, a solicitat revizuirea sentinţei penale anterior menţionate, fără însă a indica motivele pentru care solicită revizuirea acestei sentinţe.
După efectuarea actelor de cercetare prealabilă, prin adresa din 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş din data de 25 octombrie 2011, cererea de revizuire, împreună cu referatul organelor de urmărire penală cu propunerea de respingere a cererii de revizuire, ca inadmisibilă, a fost înaintată Tribunalului Timiş spre soluţionare, cauza fiind înregistrată la această instanţă sub nr. 7422/30 la data de 27 octombrie 2011.
În probaţiune, au fost ataşate la dosarul cauzei, Dosarele nr. 1433/30/2006, nr. 10203/P/2005, nr. 4935/P/2004, nr. 7899/P/2002, nr. 8244/P/1998 ale Tribunalului Timiş, nr. 31/P/2006, nr. 5977/P/2002, nr. 7126/P/1999, nr. 993/P/1996 ale Curţii de Apel Timişoara, nr. 1577/1996 al Curţii Supreme de Justiţie, precum şi Dosarul de urmărire penală nr. 567/P/1995 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş.
Analizând materialul probator administrat în cauză, tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Prin sentinţa penală nr. 36 din 21 februarie 1996 a Tribunalului Timiş, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2839 din 13 decembrie 1996 a Curţii Supreme de Justiţie, numitul S.B. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 25 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav şi tâlhărie, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 174 C. pen. raportat la art. 176 lit. d) C. pen. şi art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 403 alin. (1) C. proc. pen. cererile succesive de revizuire sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi apărări.
Condamnatul S.B. a formulat, de-a lungul timpului, o multitudine de cereri de revizuire. Acestea au fost respinse, succesiv, prin sentinţa penală nr. 30 din 15 ianuarie 1999 a Tribunalului Timiş, sentinţa penală nr. 629 din 28 august 2002 a Tribunalului Timiş, sentinţa penală nr. 772/PI din 04 octombrie 2004 a Tribunalului Timiş, sentinţa penală nr. 726/PI din 18 noiembrie 2005 a Tribunalului Timiş, sentinţa penală nr. 477 din 06 septembrie 2006 a Tribunalului Timiş.
Ca atare, o nouă cerere de revizuire formulată de către aceeaşi persoană, pentru aceleaşi motive, cunoscute încă de la data soluţionării primei cereri de revizuire, apare ca fiind inadmisibilă.
Pe de altă parte, fiind vorba de o cale extraordinară de atac, situaţiile în care poate fi exercitată revizuirea sunt limitativ şi expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
în sprijinul cererii sale, condamnatul a arătat că doreşte să prezinte instanţei unele probleme pe care nu Ie-a spus. Tribunalul a constatat că o astfel de cerere de revizuire nu este admisibilă. Motivele invocate de către condamnat în sprijinul cererii formulate nu pot fi încadrate în nici unul dintre cazurile de revizuire reglementate de legiuitor, motiv pentru care, în condiţiile în care condamnatul a mai formulat nu mai puţin de cinci cereri de revizuire, în temeiul art. 403 C. proc. pen. instanţa a respins cererea formulată ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel revizuentul S.B., solicitând reducerea pedepsei la pedeapsa de 20 ani închisoare.
Prin Decizia penală nr. 31/A din 23 februarie 2012, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de revizuentul S.B. împotriva sentinţei penale nr. 490/CC din 5 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. 7422/30/2011.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că, instanţa de fond, raportat la motivul cererii de revizuire, a constatat în mod judicios că o astfel de cerere este inadmisibilă întrucât motivele invocate de condamnat în sprijinul cererii sale nu pot fi încadrate în nici unul dintre cazurile de revizuire reglementate de legiuitor, respectiv art. 394 C. proc. pen., reducerea pedepsei fiind un motiv de fond, problemă care a dobândit autoritate de lucru judecat şi care nu mai poate fi rediscutată în cadrul unei căi de atac extraordinare, aşa cum a solicitat condamnatul.
Legiuitorul a reglementat în mod expres cazurile de revizuire, astfel că invocarea altor motive decât cele arătate în art. 394 C. proc. pen. conduce automat la calificarea cererii ca fiind inadmisibilă, aşa cum a procedat şi prima instanţă în cazul de faţă, în special că condamnatul a formulat numeroase cereri de revizuire similare, soluţia adoptată de instanţa de fond fiind temeinică şi legală.
Împotriva Deciziei nr. 31/A din 23 februarie 2012, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a declarat recurs revizuientul condamnat S.B. care, în motivele de recurs susţinute oral, condamnatul revizuient a criticat decizia atacată apreciind ca fiind întrunite condiţiile legale în vederea admiterii cererii de revizuire şi a susţinut, invocând motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei într-un cuantum de 18 ani şi 9 luni închisoare.
Nu a precizat însă, nici măcar formal, incidenţa vreunui motiv din cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen. şi nici nu a motivat în scris recursul.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 7422/30/2011. Examinând decizia penală atacată sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, pentru următoarele considerente.
În cauză nu este incident motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. în această cale de ataca având în vedere obiectul cauzei respectiv, cerere de revizuire care vizează o hotărâre de condamnare definitivă prin care inculpatul este condamnat definitiv la o pedeapsă rezultantă de 25 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav şi tâlhărie, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 174 C. pen. raportat la art. 176 lit. d) C. pen. şi art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Dispoziţiile art. 393 şi art. 394 C. proc. pen., prevăd caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia se pot înlătura erorile judiciare, cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită recunoaşterii de către instanţe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu realitatea şi cu prevederile legale.
Din aceleaşi dispoziţii rezultă, de asemenea, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt şi de a reabilita pe cei condamnaţi pe nedrept.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea priveşte exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. şi numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 din acelaşi cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
Prin urmare, din analiza textelor legale mai sus enunţate, se impune concluzia condiţionării examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condiţiile legii.
În cauză revizuientul S.B. a formulat recurs, solicitând casarea hotărâri pronunţate în apel şi, pe fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire, astfel cum a fost susţinută oral prin motivele formulate în faţa instanţei de recurs.
Înalta Curte constată că instanţa de apel a procedat corect atunci când a apreciat că cererea de revizuire formulată de reviziuient este nefondată având în vedre că revizuientul nu indicat nici măcar formal motivele ce formează obiectul cererii de revizuire, iar motivele invocate de revizuient, oral, nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire reglementate de art. 394 C. proc. pen. reprezentând mai degrabă unul din cazurile de apel sau de recurs şi care au fost valorificate de revizuient în căile de atac declarate la judecarea cauzei pe fond.
Pentru aceste considerente în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul S.B. împotriva Deciziei penale nr. 31/A din 23 februarie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul S.B. împotriva Deciziei penale nr. 31/A din 23 februarie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 septembri 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2811/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2803/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
