ICCJ. Decizia nr. 2809/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012


R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2809/2012

Dosar nr. 2366/103/2007

Şedinţa publică din 13 septembrie 2012

Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 20/P din data de 03 februarie 2011 .pronunţată de Tribunalul Neamţ, a fost condamnat inculpatul B.M.L., domiciliat în Roman, judeţul Neamţ, la următoarele pedepse :- 3 (trei) ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane (majore), prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. ( părţi vătămate majore P.D.M. - fostă G., N.A.M. şi victime - martori cu identitate protejate majore A.M. şi S.A.) ;- 4 (patru) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (victime - martori cu identitate protejată minore D.E., M.I. şi P.L.).

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că infracţiunile sunt în concurs real şi în baza art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele principale şi complementare, în pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului, perioada reţinerii si arestării preventive, începând cu data de 26 martie 2007 şi până la data de 17 martie 2008.

Prin aceeaşi sentinţă s-a mai dispus condamnarea inculpatului B.R.C., fără antecedente penale, domiciliat în Roman, judeţul Neamţ, în prezent arestat preventiv, la pedepsele de :- 2 (doi) ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane (majore), prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (părţi vătămate majore P.D.M. - fostă G., N.A.M. şi victima - martor 0 cu identitate protejată majoră S.A.); - 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. ( victime - martori cu identitate protejate minore D.E. şi M.I.).

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen.,s-a constatat că infracţiunile sunt în concurs real şi în baza art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a si lit. b) C. pen. în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de inculpat.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului, durata arestării preventive efectuată începând cu data 10 iulie 2010.

S-a mai dispus condamnarea inculpatului M.C.O., domiciliat în municipiul Roman, judeţul Neamţ, fără antecedente penale, domiciliat în Roman, judeţul Neamţ, fără forme legale în Roman, judeţul Neamţ, la pedepsele de 2 (doi) ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane (majore), prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (părţi vătămate majore P.D.M. - fostă G., N.A.M. şi victima - martor cu identitate protejată majoră S.A.).

În condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen. raportat la art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale şi accesorii, pe durata unui termen de încercare de 4 (patru) ani.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului, perioada reţinerii si arestării preventive, începând cu data de 26 martie 2007 şi până la data de 16 noiembrie 2007.

S-a constatat că părţile vătămate P. (fostă G.) D.M. şi N.A.M., precum şi victimele - martori cu identitate protejată A.M., S.A., D.E., M.I. şi P.L., nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 118 lit. e) C. pen., s-au confiscat de la inculpaţi în folosul statului, următoarele sume de bani:- câte 5.000 lei de la inculpaţii B.M.L. şi B.R.C., sume obţinute din traficarea victimei - martor cu identitate protejată minoră - D.E.;- câte 3.000 lei de la inculpaţii B.M.L., B.R.C. şi M.C.O., sume obţinute din traficarea părţii vătămate P. (fostă G.) D.M.;- câte 7.500 euro de la inculpaţii B.M.L. şi M.C.O., sume obţinute din traficarea părţii vătămate N.A. Maria;- câte 1.150 lei de la inculpaţii B.M.L. şi B.R.C., sume obţinute din traficarea victimei - martor cu identitate protejată minoră - M.I.. S-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa procurorului D.I.I.C.O.T - Biroul Teritorial Neamţ din 03 aprilie 2007, asupra imobilului aparţinând inculpatului B.M.L., situat în Roman, judeţul Neamţ, până la achitarea de către acesta a sumelor datorate statului, ca efect al confiscării speciale.

S-a constatat că inculpaţii au fost asistaţi de apărători aleşi. în temeiul art. 189 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus ca onorariile apărătorilor din oficiu pentru cele şapte părţi vătămate, respectiv victime - martori cu identitate protejată, în sume de câte 400 lei, să fie achitate Baroului de Avocaţi Neamţ, din fondul Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi să 6 plătească statului, câte 2500 lei, cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele: Sub numărul 2366/103 din 20 aprilie 2007, a fost înregistrat rechizitoriul nr. 98/D/2005 din 19 aprilie 2007 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Neamţ, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor B.M.L., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane majore şi minore, în forma continuată, prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de art. 13 alin. (1), (2), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) şi art. 13 C. pen., B.R.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane majore şi minore, în forma continuată, prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) şi art. 13 C. pen. şi M.C.O., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane majore, în forma continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen.

În motivarea actului de sesizare al instanţei s-a arătat că, în perioada anilor 2003-2005, inculpaţii au recrutat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în baza unei înţelegeri prealabile, prin înşelăciune, un număr de 7 victime minore şi majore de pe raza judeţului Neamţ, pe care le-au cazat într-un imobil din municipiul Roman, şi pecare le-au exploatat sexual, prin ameninţări şi violenţă, atât în ţară cât şi în străinătate.

Prin sentinţa penală nr. 84/P din data de 04 iunie 2008, pronunţată de Tribunalul Neamţ, în Dosarul penal nr. 2366/103/2007, s-a dispus condamnarea inculpaţilor, astfel:

1. B.M.L., la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., cu referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., împotriva părţilor vătămate: G.D.M., P.V., S.A., A.M. şi N.A.M. şi la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., cu referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., împotriva părţilor vătămate D.E., M.I. şi P.L.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că infracţiunile sunt în concurs real, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor, în pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 26 martie 2007 şi până la data de 17 martie 2008.

2. M.C.O., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., cu referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., împotriva părţilor vătămate G.D.M., S.A. şi N.A.M.

În condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului, perioada reţinerii si arestării preventive, începând cu data de 26 martie 2007 şi până la data de 16 noiembrie 2007.

3. B.R.C., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., cu referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., împotriva părţilor vătămate G.D.M., P.V., S.A. şi N.A.M. şi la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., cu referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., împotriva părţilor vătămate D.E. şi M.I.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că infracţiunile sunt în concurs real şi, în baza art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţii B.M.L. şi B.R.C. a câte 44.887,5 lei şi 600 euro, sau echivalentul în lei la data executării şi de la inculpatul M.C.O. a sumei de 39.400 lei şi suma de 4.000 euro, sau echivalentul în lei de la data executării.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., raportat la art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea de la inculpatul B.M.L. a imobilului în suprafaţă de 108,1 mp, anexe 34,21 mp şi teren în suprafaţă de 302 mp, bunuri imobile situate în municipiul Roman, judeţul Neamţ.

A fost menţinută măsura sechestrului asigurător aplicat prin ordonanţa procurorului D.I.I.C.O.T - Biroul Teritorial Neamţ din 3 aprilie 2007, asupra imobilului situat în Roman, judeţul Neamţ.

S-a constatat că inculpaţii au fost asistaţi de apărători aleşi. S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei a onorariilor avocaţilor din oficiu pentru părţile vătămate.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., au fost obligă inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul legal, toţi inculpaţii.

Prin Decizia penală nr. 8 din 13 ianuarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în Dosarul penal nr. 2366.9/103/2007, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de apelanţii-inculpaţi B.M.L., M.C.O. şi B.R.C., împotriva sentinţei penale nr. 84/P din 04 iunie 2008, pronunţată de Tribunalul Neamţ, în Dosarul penal nr. 2366/103/2007, s-a desfiinţat sentinţa penală apelată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe - Tribunalul Neamţ.

S-a reţinut în considerentele deciziei de casare că, apelurile inculpaţilor sunt fondate, pentru următoarele motive:

Infracţiunile aduc prin săvârşirea lor o anumită vătămare, iar această vătămare poate fi suportată de o persoană fizică sau de persoană juridică.

Persoana fizică care suportă direct o vătămare prin infracţiunea comisă este denumită persoană vătămată, iar când vătămarea este de natură fizică, persoana este denumită victimă. Persoana vătămată este subiect pasiv special al infracţiunii, iar dacă declară că înţelege să devină parte în proces este denumită parte vătămată (art. 24 alin. (1) C. proc. pen.).

Persoana vătămată nu este parte în proces, ea intervenind în proces în măsura în care organele penale o solicită în realizarea anumitor activităţi.

Organele judiciare sunt obligate să explice persoanei vătămate că poate participa în procesul penal ca parte vătămată. Cu toate că declaraţia de participare în procesul penal poate fi făcută oricând în cursul urmăririi, persoana vătămată exercită acţiunea penală numai după punerea ei în mişcare, deci din momentul când învinuitul devine inculpat.

Persoana vătămată poate să-şi manifeste vol.nţa de a participa în procesul penal ca atare.

Declaraţia persoanei vătămate de participare în proces ca parte vătămată, se poate face în scris sau oral în tot curul urmăririi penale, iar în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare, pentru ca inculpatul să-şi pregătească apărarea. După acest moment, persoana vătămată poate declara că înţelege se participe în procesul penal în calitatea de parte vătămată, numai dacă inculpatul acceptă. Calitatea de parte vătămată încetează şi prin renunţarea la această calitate, dar nu duce la stingerea acţiunii penale, care va fi exercitată în continuare de procuror, ca titular principal al acţiunii.

Prin excepţie, în caz de retragere a plângerii prealabile, sau de împăcare cu inculpatul, desigur în cazul infracţiunilor pentru care legea prevedere acest mod de înlăturare a răspunderii penale, acţiunea penală nu mai poate fi exercitată nici de procuror, fiind înlăturată răspunderea penală.

În cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, aceasta are un drept exclusiv şi absolut de a dispune asupra acţiunii penale, astfel că lipsa plângerii prealabile, retragerea acesteia, introducerea sa tardivă sau împăcarea cu inculpatul, împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale. însă, în cazul infracţiunilor la care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, partea vătămată nu poate dispune asupra acţiunii, ci contribuie la exercitarea sa alături de procuror.

Potrivit dispoziţiilor art. 82 C. proc. pen., persoana vătămată poate fi ascultată ca martor, dacă nu este constituită parte civilă sau nu participă în procesul penal ca parte vătămată.

De asemenea, persoana vătămată poate să participe la efectuarea unei reconstituiri, sau la confruntare, etc.

Din verificarea dosarului de urmărire penală,prin prisma dispoziţiilor legale susmenţionate, s-a reţinut că, persoanele vătămate: P.V. - filele 46-48, A.M. - filele 64-65, S.A. - filele 52-53, P.L. - filele 54-55, M.l. - filele 57-60, au declarat în mod expres că nu doresc să participe în procesul penal ca părţi vătămate. în aceste condiţii, organul de urmărire penală a procedat la audierea acestora, în conformitate cu prevederile art. 82 C. proc. pen., în calitate de martori - filele 46-48, 64-65, 52-53, 54-55 şi 57-60.

Organele de urmărire penală, la cererea persoanelor vătămate mai sus menţionate, apreciind că există probe sau indicii temeinice ca prin declararea identităţii reale a martorilor sau a localităţii acestora de domiciliu ori de reşedinţă, ar fi putut fi periclitată viaţa, integritatea corporală sau libertatea acestora, au procedat, potrivit art. 861 alin. (1) C. proc. pen., la audierea martorilor de mai sus, atribuindu-li-se acestora o altă identitate sub care au apărut în faţa organelor judiciare.

Ordonanţele de atribuire a altor identităţi, precum şi procesele verbale în care s-au consemnat de organele de urmărire penală, identitatea reală a celor cinci peroane vătămate audiate în calitate de martori, se află, în conformitate cu prevederile art. 861 alin. (3) C. proc. pen., la sediul Curţii de Apel Bacău, într-un loc special, în plicuri sigilate, fiind păstrate în condiţii de maximă siguranţă, ca de altfel şi adresele Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Neamţ, împreună cu dovezile de citare a acestora la instanţa de apel.

Deşi persoanele vătămate P.V. - filele 46-48, A.M. - filele 64-65, S.A. - filele 52-53, P.L. - filele 54-55, M.l. - filele 57-60, au declarat în mod expres că nu doresc să participe în procesul penal ca părţi vătămate, condiţii în care, aşa cum s-a arătat au fost audiate de organele de urmărire penală, în calitate de martori, instanţa de fond, nesocotind vol.nţa persoanelor vătămate şi dispoziţiile legale analizate mai sus şi fără a pune în discuţia contradictorie a părţilor şi a reprezentantului Ministerului Public această situaţie, a procedat la introducerea în cauză în calitate de părţi vătămate a celor cinci persoane vătămate.

În conformitate cu prevederile art. 7 din Decizia-cadru nr. 2002/629/JAI din 19 iulie 2002 a Consiliului Uniunii Europene: „Statele membre se asigură că cercetarea sau urmărirea penală a infracţiunilor prevăzute de prezenta decizie - cadru nu depind de declaraţia sau de acuzaţia provenind de la o persoană care este victimă a infracţiunii".

Potrivit art. 27 din Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane, adoptată la data de 03 mai 2005, ratificată de România prin Legea nr. 300 din data de 11 iulie 2006: „Fiecare parte (se referă la statele membre) se va o asigura că investigaţiile sau urmăririle pentru infracţiunile stabilite conform prezentei Convenţii nu necesită depunerea unei declaraţii ori plângerea unei victime, cel puţin atunci când infracţiunea a fost comisă, total sau parţial, pe teritoriul său".

În conformitate cu prevederile art. 1 C. proc. pen. român, scopul procesului pena! îl constituie constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel că orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor precum şi la educarea cetăţenilor în spiritul legii.

Pentru aceasta, procesul penal se desfăşoară atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege.

În desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului 0 cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului. Legea obligă organele de urmărire penală şi instanţele de judecată să aibă rol activ şi pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului şi celorlalte părţi, în procesul penal.

Orice persoană, bucurându-se de prezumţia de nevinovăţie, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale, printr-o hotărâre penală definitivă. învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat sâ-şi dovedească nevinovăţia.

Vinovăţia nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală şi instanţei judecătoreşti.

Probele trebuie să fie concludente şi utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.

Potrivit art. 200 C. proc. pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu 0 cazul ca să se dispună trimiterea în judecată.

Art. 289 din acelaşi cod, dispune că: „judecata cauzei se face în faţa instanţei constituită potrivit legii şi se desfăşoară în şedinţă, oral, nemijlocit şi în contradictoriu".

Din economia textelor legale menţionate, rezultă că probele strânse în cursul urmăririi penale, servesc numai ca temei pentru trimiterea în judecată.

Pentru a servi drept temei de condamnare, probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate în activitatea de judecată, de către instanţă, în şedinţă publică, în mod nemijlocit, oral şi în contradictoriu.

Numai după verificarea efectuată în aceste condiţii, instanţa poate reţine, motivat, că exprimă adevărul, fie probele de la urmărirea penală, fie cele administrate în cursul judecăţii.

Astfel, potrivit art. 65 alin. (1) C. proc. pen., sarcina probaţiunii, în procesul penal, revine organului de urmărire penală şi instanţei judecătoreşti, iar potrivit art. 66 alin. (1) din acelaşi cod, învinuitul sau inculpatul nu este obligat să probeze nevinovăţia sa.

În raport de particularităţile modului în care s-a pretins că au fost comise faptele, instanţa de fond pentru a stabili cert dacă inculpaţii sunt sau nu autorii faptelor, trebuia să manifeste o deosebită rigoare în cercetarea judecătorească, pentru a identifica fiecare element de detaliu din faptele şi împrejurările care formează obiectul probaţiunii.

Printre principiile de bază ale procesului penal sunt şi principiul rolului activ al organelor judiciare, principiul aflării adevărului şi principiul oficialităţii.

Săvârşirea unei infracţiuni dă naştere raportului juridic de drept substanţial, care, în conţinutul său cuprinde, între altele, dreptul organelor de a trage la răspundere penală pe făptuitor şi a-l obliga la plata despăgubirilor civile pentru repararea integrală a prejudiciului cauzat.

Principiul oficialităţii este consacrat expres în art. 2 C. proc. pen.

Potrivit art. 2 alin. (2), actele necesare desfăşurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel.

Privite în toată complexitatea lor, activităţile desfăşurate în cadrul procesului penal trebuie, potrivit art. 3 C. proc. pen., „să asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei."

Numai ca urmare a aflării adevărului, scopul procesului penal poate fi atins şi, în acest fel, soluţiile dispuse de organele judiciare dau satisfacţie celor care urmăresc înfăptuirea justiţiei penale.

Aflarea adevărului în procesul penal presupune existenţa unei concordanţe între concluziile la care ajung organele judiciare şi realitatea obiectivă privind fapta şi autorul ei.

Fiind considerat ca unul dintre principiile care are un rol fundamental la aflarea adevărului în procesul penal, legiuitorul a consacrat expres rolul activ al organelor judiciare, ca regulă de bază după care trebuie să se conducă organele judiciare penale, inclusiv instanţele de judecată.

Potrivit art. 4 C. proc. pen., „Organele de urmărire penală şi instanţele de judecată sunt obligate să aibă rol activ în desfăşurarea procesului penal".

În conformitate cu acest principiu, organele de urmărire penală, dar şi prima instanţă, trebuia să manifeste rol activ şi să lămurească cauza sub toate aspectele.

Caracterizat ca mijloc şi chezăşie pentru aflarea adevărului în procesul penal, principiul contradictorialităţii constă în aceea că toate probele administrate în cauza penală sunt supuse discuţiei părţilor.

Contradictorialitatea este rezultatul separării principalelor funcţii procesuale prin acordarea unor drepturi egale, în ceea ce priveşte discutarea probelor tuturor subiecţilor care au interese contrare în rezolvarea cauzei penale.

Contradictorialitatea pune instanţa de judecată în situaţia de a percepe probele prin filtrul punctelor de vedere exprimate oral în şedinţa de judecată de toate părţile cu interese contrare în rezolvarea cauzei penale. Astfel, probele sunt administrate în prezenţa părţilor, sub controlul lor şi ca urmare a contribuţiei lor directe. Printre principiile de bază ale fazei de judecată a procesului penal este şi cei al nemijiocirii, ceea ce presupune, în esenţă, administrarea directă a probelor de instanţa de judecată.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea a constatat că instanţa de fond a încălcat principiile fundamentale de desfăşurare a procesului penal, că a pronunţat soluţia de condamnare fără să verifice în cursul cercetării judecătoreşti în mod 0 nemijlocit şi complet, în condiţiile prevăzute de art. 289 şi 290 C. proc. pen., depoziţiile părţilor vătămate şi ale martorilor menţionaţi în actul de trimitere în judecată şi fără să administreze orice alte probe rezultate ca fiind necesare din actele de urmărire penală şi din cercetarea judecătorească pentru aflarea adevărului.

S-a apreciat că procedând în acest mod, Tribunalul a dat dovadă de insuficientă preocupare în vederea efectuării cercetării judecătoreşti şi nu şi-a exercitat suficient rolul activ pentru a verifica prin cercetarea judecătorească, dacă inculpaţii sunt sau nu autorii infracţiunilor imputate, abdicând astfel de la principiul aflării adevărului.

În cursul urmăririi penale organele de urmărire penală, au procedat la audierea inculpaţilor, a părţilor vătămate: D.E. - filele 33-34, G.D.M. - filele 36-39 şi N.A.M. - filele 40-45 şi a martorilor: P.A. - filele 56, E.A.C. - filele 61-63 şi Ş. (M.) E.M. - filele 49-51, primele două fiind audiate tot cu identitate atribuită.

Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa de control judiciar a constatat că instanţa de fond a procedat doar la audierea apelanţilor-inculpaţi M.C.O. - fila 211 vol. 1 şi B.M.L. - filele 212-213, nefiind audiate nici una dintre părţile vătămate, nici persoanele vătămate audiate la urmărire penală în calitatea de martore şi nici martorii audiaţi în cursul urmăririi penale.

La termenul de judecată din data de 12 decembrie 2007 - fila 366 vol. ll, Tribunalul Neamţ a dispus amânarea soluţionării cauzei pentru data de 23 ianuarie 2008, dispunând citarea pentru acest termen şi a martorelor din lucrări: E.A.C., Ş. (M.) E.M. şi P.A.

Instanţa de fond a citat martorele E.A.C. - fila 392, Ş. (M.) E.M. - fila 390 şi P.A. - fila 391, pentru termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2008, dar deşi martorelor E.A.C. şi P.A. li se atribuise de organul de urmărire penală altă identitate, inclusiv un alt domiciliu, acestea au fost citate la adresele de domiciliu atribuite şi instanţa de fond a constatat doar imposibilitatea audierii martorei Ş. (M.) E.M., susţinându-se că aceasta este plecată din ţară, deşi din nici o probă nu rezultă acest lucru şi a dispus citarea martorei P.A.

În condiţiile în care susţinerea că martora Ş. (M.) E.M. ar fi fost reală, aspect care ar fi trebuit să rezulte dintr-un proces verbal de executare a unui mandat de aducere, prima instanţă avea obligaţia să facă aplicarea dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., în sensul de a da citire declaraţiei date de această martoră în cursul urmăririi penale şi numai în aceste condiţii se putea ţine seama de această declaraţie la judecarea cauzei.

Neaudierea de prima instanţă a unui martor care a fost ascultat în cadrul urmăririi penale, fără a se motiva pentru care motive audierea nu mai este posibilă, astfel cum prevede art. 327 alin. (3) C. proc. pen., nu îndreptăţea judecarea cauzei pe baza declaraţiei date de martor în faţa organelor de urmărire penală, deoarece acest procedeu încălca principiul nemijlocirii consacrat de dispoziţiile art. 289 C. proc. pen.

În ceea ce o priveşte pe martora E.A.C., deşi aceasta a fost citată pentru termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2008, instanţa de fond a întocmit un proces-verbal din data de 16 ianuarie 2008 - fila 377, din care rezulta că ar fi fost audiată această martoră şi că ar fi arătat că îşi menţine declaraţia dată.

Cu privire la acest mod de a proceda al instanţei de fond, Curtea a constatat că au fost nesocotite dispoziţiile procedurale de audiere a martorilor.

Audierea martorei nu putea avea loc decât la termenul de judecată acordat de instanţa de judecată, iar nu la alt termen.

Audierea trebuia realizată cu respectarea principiilor publicităţii şedinţei de judecată şi contradictorialitaţii, acest lucru cu atât mai mult cu cât inculpatul B.M.L. era în stare de detenţie.

În cauză trebuiau respectate dispoziţiile art. 862 C. proc. pen., privind modul special de audiere a martorilor cu identitate atribuită, inclusiv înregistrarea prin mijloace tehnice video şi audio şi redarea integrală în formă scrisă a declaraţiei dată de martoră, semnarea exemplarului care rămâne la dosar de preşedintele de complet şi de procuror, păstrarea declaraţiei semnată şi de martoră, precum şi a suportului pe care a fost înregistrată declaraţia, la sediul instanţei într-un loc special, în plic sigilat şi în condiţii de maximă siguranţă.

Chiar şi în condiţiile în care instanţa de fond nu ar fi dispus de reţea de televiziune cu imagine şi voce distorsionată, nu-i era permis să procedeze în modul în care a procedat, nesocotind dispoziţiile procedurale şi principiile fundamentale de desfăşurare a procesului penal, putând proceda la audierea persoanelor vătămate audiate în calitatea de martori şi a celorlalţi doi martori, toţi cu identitate atribuită, la sediul unei alte instanţe care dispune de asemenea tehnică de audiere.

La termenul de judecată din data de 20 februarie 2008 - filele 441-442 vol. II, prima instanţă a dispus citarea martorelor P.A. şi E.A.C., fără a motiva de ce a dispus citarea iarăşi a martorei E.A.C., pentru ca la termenul din data de 12 martie 2008 - filele 468-469 vol. II, tot nemotivat, nu a mai trecut-o pe conceptul de citare, dispunând citarea doar a martorei P.A., dar în final, nici această martoră nu a mai fost audiată de instanţa de fond, astfel că hotărârea de condamnare s-a fundamentat, aşa cum s-a arătat, doar pe probele administrate în cursul urmării penale.

În conformitate cu prevederile art. 11 şi 20 din Constituţia României, statul român s-a obligat să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern. Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi e interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.

Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.

Din examinarea acestor dispoziţii legale, prin modul în care s-a procedat, instanţa de fond a încălcat dreptul constituţional la apărare şi dreptului la un proces echitabil, prevăzute de art. 24 din Constituţie şi, respectiv, în art. 6 pct. 1 şi 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece apelanţii-inculpaţi nu au avut posibilitatea de a participa la audierea în şedinţă publică şi în condiţii de contradictorialitate şi să se confrunte cu părţile vătămate, cu martorii audiaţi.

Drepturile de apărare sunt limitate într-un mod incompatibil cu garanţiile art. 6 atunci când condamnarea se bazează, exclusiv sau într-o măsură hotărâtoare, cum este şi în caza dedusă judecăţii, pe declaraţiile date de o persoană pe care acuzatul nu a putut să o interogheze sau a cărei audiere nu a putut fi obţinută nici în cursul urmăririi o penale şi nici în timpul dezbaterilor

Prima instanţă nu putea să dispună condamnarea apelanţilor-inculpaţi, care au negat în mod constat săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, decât în baza unor probe temeinice de vinovăţie, aceştia beneficiind de prezumţia de nevinovăţie.

Curtea a constatat că prin modalitatea prin care s-a desfăşurat cercetarea judecătorească în prima instanţă, au fost încălcate trei principii fundamentale ale procesului penal: publicitatea, contradictorialitatea şi nemijlocirea.

În baza acestor principii, instanţa era obligată să readministreze toate probele administrate în cursul urmăririi penale, putând astfel să le perceapă prin filtrul punctelor de vedere exprimate oral şi în şedinţă publică de toate părţile.

În ceea ce o priveşte pe partea vătămată D.E., aceasta a fost citată de prima instanţă la adresa menţionată în declaraţia de la urmărire penală, dar citaţia a fost restituită cu menţiunea că procedura de citare nu s-a putut realiza, deoarece nu s-a indicat numărul de casă, condiţii în care au fost solicitate relaţii de la S.P.C.E.P. Neamţ, care prin adresa din data de 14 martie 2008 - fila 482 vol. II, a comunicat că în R.N.E.P. nu figurează nici o persoană cu datele de stare civilă indicate.

Curtea a solicitat relaţii şi de la Consiliul Judeţean Neamţ - D.J.E.P. şi de la I.N.E.P., care au comunicat cu adresele din data de 18 septembrie 2008 și din data de 02 octombrie 2008 - fila 62, că în evidenţe nu figurează nici o persoană cu datele menţionate, iar C.N.P. indicat de organele de urmărire penală ca fiind al părţii vătămate, nu există.

Având în vedere aceste relaţii, precum şi faptul că inculpaţii B.M.L. şi B.R.C. au fost condamnaţi de prima instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în dauna acestei părţi vătămate, Curtea a solicitat explicaţii Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Neamţ, care a comunicat că partea vătămată D.E. şi persoana vătămată P.V. sunt una şi aceeaşi persoană, că cele două nume sunt nume atribuite aceleaşi persoane, atribuindu-i-se nume diferite deoarece a fost audiată de două ori de doi procurori.S-a mai considerat că instanţa de fond nu a luat măsurile prevăzute de lege pentru ca Ministerul Public - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Neamţ, să asigure prezenţa persoanelor vătămate şi a martorilor audiaţi sub identitate atribuită la instanţa de judecată pentru audierea acestora.

Dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 alin. (1) din Convenţie înglobează, între altele, dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră elocvente pentru cauza lor.

Curtea, a constatat că încălcarea dreptului la apărare precum şi cel la un proces echitabil potrivit art. 6 parag. 1 şi 3 lit. d) din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu pot fi înlăturate, decât prin anularea hotărârii apelate, fiind incidente cazurile de nulitate prevăzute de art. 197 alin. (1), (2) şi (4) teza finală C. proc. pen., astfel că, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de inculpaţi, a fost desfiinţată în totalitate sentinţa penală apelată şi s-a dispus trimis cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe - Tribunalul Neamţ. în principal, s-a stabilit ca Tribunalul să verifice existenţa în cauză a încheierilor motivate a preşedintelui instanţei de autorizare a interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice, a autorizaţiilor emise în acest sens şi, pe cale de consecinţă legalitatea obţinerii acestor probe.

Având în vedere poziţia apelanţilor-inculpaţi, s-a indicat ca instanţa de trimitere să procedeze la audierea în condiţii de publicitate şi contradictorialitate a înregistrărilor convorbirilor telefonice care prezintă aspecte din care ar rezulta vinovăţia sau nevinovăţia inculpaţilor, pe care să le analizeze cu ocazia motivării hotărârii.

De asemenea, Curtea a mai stabilit şi necesitatea audierii martorilor C.M. - filele 168-169 dosar urmărire penală, A.C. - fila 48, P.A. - fila 66, S.A. - fila 89, F.N.S., N.R.T. - fila 106, T.C.E. şi C.M., urmând a fi avute în vedere şi celelalte motive de apel.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, inculpaţii B.M.L. şi M.C.O.

Prin Decizia nr. 1340 din 10 aprilie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul penal nr. 2366.9/103/2007, s-au respins ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi.

Instanţa supremă a reţinut în considerentele deciziei că, prima instanţă a nesocotit dispoziţiile imperative care reglementează cercetarea judecătorească, principiile oralităţii, nemijlocirii şi contradictorialităţii, precum şi cele referitoare la motivarea hotărârii, pronunţând condamnarea inculpaţilor, fără ascultarea unuia dintre inculpaţi, fără audierea în prezenţa avocaţilor inculpaţilor a tuturor martorilor pe care s-a fundamentat trimiterea în judecată, fără ascultarea părţilor vătămate, precum şi fără administrarea altor probe care apăreau necesare. Ca atare, s-a constatat că au fost încălcate dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil, drepturi consfinţite de lege, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 197 alin. (1), (2) şi (4) C. pen.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată ia Tribunalul Neamţ sub nr. 2366./103/2007.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Din anul 2002, inculpatul B.L.M. a fost administratorul Clubului de noapte „P.", situat în zona gării din mun. Roman, fiind şi proprietarul unui imobil situat în Roman, din aceeaşi localitate. Faţă de specificul activităţii pe care o desfăşura în club, inculpatul a luat hotărârea infracţională de a racola tinere de pe raza municipiului Roman şi a comunelor limitrofe, în vederea exploatării sexuale a acestora, în cadrul clubului, în scopul obţinerii de beneficii materiale.

Acesta, cu ajutorul unor persoane de încredere, respectiv cu inculpaţii M.C.O. şi B.R.C., lucrători fără forme legale în cadrul clubului, a pus bazele unei afaceri de exploatare sexuală, în principal pe plan local, dar şi pe plan internaţional - în Spania.

Inculpaţii, folosindu-se de atribuţiile pe care le aveau în cadrul clubului de noapte, au creat aparenţa falsă că pot ajuta persoanele de sex feminin, prin asigurarea unor locuri de muncă în club, promiţându-le şi cazare.

Inculpaţii B.M.L. şi B.R.C., au recrutat fete tinere, unele dintre acestea fiind minore, din medii cu probleme sociale şi financiare deosebite, prin înşelăciune, respectiv prin promisiuni de oferire a cazării în schimbul angajării ca dansatoare în clubul de noapte „P." După racolare, victimele erau cazate în imobilul proprietatea inculpatului B.M.L., din mun. Roman, iar ulterior, prin acţiuni de constrângere şi acte de violenţe fizice, fetele erau supuse exploatării sexuale.

Din declaraţiile celor două părţi vătămate şi ale celor cinci victime-martori cu identitate protejată, coroborate cu convorbirile fixate pe suport optic în format C.D.R., redate în procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul B.M.L. în perioada noiembrie - decembrie 2003, rezultă în concret înţelegerea prealabilă dintre inculpaţi, colaborarea dintre aceştia şi împărţirea atribuţiilor pe linia activităţilor infracţionale desfăşurate.

Astfel, inculpatul B.M.L. a avut atribuţii pe linia cazării şi coordonării întregii activităţi, în scopul exploatării sexuale a victimelor, acesta încasând şi administrând toate veniturile realizate ca urmare a traficului de persoane.

Inculpatul B.R.C. a avut atribuţii pe linia racolării victimelor, supravegherii acestora în casa în care erau cazate şi la clubul de noapte, conducerii victimelor la clienţi şi încasării sumelor realizate ca urmare a întreţinerii de relaţii sexuale.

În perioada 2004 - 2005, inculpatul B.R.C. a avut atribuţii şi pe linia racolării şi transportării victimelor în Spania.

Inculpatul M.C.O. a avut şi el atribuţii privind supravegherea victimelor în scopul traficării pe plan intern, fiind recunoscut de inculpatul B.M.L. ca angajat cu „atribuţii de şef de sală", iar ulterior şi pe plan extern, în Spania .

În actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut că inculpaţii au racolat şi exploatat sexual, opt fete, dintre care numitele P.D.M. (fostă G.) şi N.A.M., având calitatea de părţi vătămate cu identitate reală, iar şase fete, respectiv D.E., P.V., M.I., S.A., P.L., A.M., având calitatea de martore cu identitate protejată.

Dar, astfel după cum a constat şi Curtea de Apel Bacău, s-a reţinut că martora cu identitate protejată D.E. este una şi aceeaşi persoană cu martora cu identitate protejată P.V., atribuindu-se două identităţi diferite unei singure victime minore, din cauză că urmărirea penală a fost instrumentată de procurori, care nu au sesizat acest aspect.

Prin încheierea din şedinţa din 17 noiembrie 2009, s-a dispus scoaterea din cauză a 0 martorei cu identitate protejată majoră P.V., rămânând ca parte - minora cu identitate protejată D.E., întrucât victima reală era minoră.

La acelaşi termen de judecată, s-a constatat că martorele cu identitatea protejată, au şi calitatea de victime, în cauză, fiind citate pe tot parcursul cercetării judecătoreşti ca victime - martori cu identitate protejată.

Instanţa a dispus astfel, considerând că pentru existenţa infracţiunii de trafic de persoane, este necesară existenţa subiectului pasiv, în speţă a victimelor.

S-a motivat de către Tribunalul Neamţ că cele şapte victime, au fost traficate de inculpaţii B.M.L., M.C.O. şi B.R.C., astfel:

În vara anului 2003, victima cu identitate protejată - D.E., minoră pe atunci în vârstă de aproximativ 17 ani, a fost „vândută" de o persoană neidentificată, cunoscută sub numele de „N.H.", inculpatului B.M.L., fost S., pentru suma de 300 de euro. Inculpatul B.M.L. i-a spus acesteia că va lucra la Clubul P., pentru suma de 600.000 de lei vechi pe lună, beneficiind de cazare gratuită în imobilul său, situat în Roman. Având probleme deosebite în familie, victima a acceptat să lucreze pentru inculpat, fără a şti că urma să practice prostituţia.

După câteva zile, inculpatul B.M.L. i-a comunicat victimei că va fi obligată la practicarea prostituţiei, întrucât nu realizase suficiente venituri de pe urma sa.

Fiind cazată în imobilul aparţinând inculpatului B.M.L. şi supravegheată împreună cu celelalte fete, de cei doi angajaţi ai acestuia, printre care şi inculpatul B.R.C., zis „R.", victima a fost nevoită să practice prostituţia, timp de aproximativ o lună de zile.

În această perioadă, victima D.E. a apreciat că inculpatul B.M.L., a încasat de pe urma sa, prin intermediul inculpatului B.R.C. şi al angajatului M.C., suma totală de aproximativ 10.000 lei.

Tot în vara anului 2003, victima cu identitate protejată - M.I., în vârstă de 17 ani, l-a cunoscut pe inculpatul B.M.L., prin intermediul unor fete care lucrau pentru acesta, şi datorită faptului că minora nu se afla în relaţii bune cu familia sa, neavând unde locui şi nici cu ce se întreţine, a acceptat să lucreze ca dansatoare în clubul inculpatului. Victima a aflat ulterior de la fetele care erau cazate în imobilul inculpatului, că pentru a putea fi cazată în acel imobil, trebuia să se prostitueze pentru acesta. Refuzând iniţial această propunere, victima a fost lovită şi trasă de păr de către C.L. - victimă, devenită pe parcurs „omul de încredere" al inculpatului.

Neavând posibilităţi financiare pentru a-şi asigura cazarea, victima a acceptat să se prostitueze pentru inculpat, aproximativ o lună şi jumătate, timp în care a realizat pentru acesta, venituri estimate la aproximativ 2.000 - 2.300 lei. După această perioadă, victima a fugit din casa în care în care a fost cazată de inculpat, fără a-şi mai lua lucrurile personale. Victima a menţionat că inculpatul B.M.L. a fost ajutat în activităţile infracţionale desfăşurate şi de alte persoane, printre care inculpatul B.R.C., zis „R.", care a avut ca atribuţii supravegherea victimelor şi încasarea banilor de la clienţi, bani pe care-i preda ulterior inculpatului B.M.L.

În luna noiembrie 2003, partea vătămată majoră cu identitate reală -P.D.M. (fostă G.), în vârstă pe atunci de 23 ani, l-a cunoscut pe inculpatul B.M.L., prin intermediul unei persoane care cunoştea că nu se afla în relaţii bune cu familia sa, neavând unde locui şi nici cu ce se întreţine. Inculpatul i-a promis victimei că-i va asigura cazare în imobilul său din Roman, cu condiţia să danseze în clubul de noapte „P." din municipiul Roman.

După ce a fost condusă în acel imobil, în care se aflau mai multe fete supravegheate de inculpatul B.R.C., zis „R.", victima a aflat de la acesta, că urma să practice prostituţia. întrucât nu avea unde locui, victima a acceptat propunerea, practicând prostituţia aproximativ 2 luni de zile. În această perioadă, victima a fost constrânsă prin ameninţare şi uneori prin lovire de către inculpatul B.R.C., la practicarea prostituţiei, la acelaşi tratament fiind supuse şi celelalte fete traficate de inculpaţi. Cu toate că a fost ameninţată de multe ori, victima a reuşit să fugă din casa inculpatului B.M.L. Victima a declarat că inculpatul B.M.L. a mai avut un angajat, cunoscut sub porecla de O, respectiv pe inculpatul M.C.O., care se ocupa de supravegherea şi conducerea fetelor la clienţi, aspect care rezultă şi din interceptările convorbirilor telefonice ale inculpatului B.M.L., din perioada respectivă.

Cum această victimă a fost trimisă preponderent cu clienţi străini, a precizat că nu poate aprecia cuantumul total al sumelor ilicite obţinute, ci doar o medie a veniturilor obţinute pe noapte, de aproximativ 2.000 lei.

În cursul anului 2003, victima majoră cu identitate protejată - S.A., în vârstă de 19 ani, l-a cunoscut pe inculpatul B.R.C., ca angajat al clubului de noapte "P.", din zona gării Roman. Acesta i-a propus victimei să lucreze pentru patronul său - inculpatul B.M.L., promiţându-i că va avea cazare gratuită şi va obţine venituri considerabile. Întrucât victima se afla într-o situaţie financiară deosebită, neavând posibilităţi de întreţinere, a acceptat propunerea inculpatului. Aceasta a fost cazată în acelaşi imobil aparţinând inculpatului B.M.L., iar de la victimele cazate în imobil, a aflat că urma să practice prostituţia.

Victima a fost obligată la practicarea prostituţiei aproximativ o lună de zile, dar nu a putut estima veniturile obţinute de inculpaţi, precizând că a avut doar unu sau o doi clienţi pe seară.

Victima a precizat că anterior perioadei în care a fost exploatată sexual de cei doi inculpaţi, inculpatul B.M.L. a mai avut o persoană de încredere, care s-a ocupat de supravegherea şi conducerea fetelor la clienţi, precum şi de încasarea banilor, cunoscută sub porecla de O, respectiv inculpatul M.C.O.

În luna ianuarie 2004, victima minoră cu identitate protejată - P.L., în vârstă de 14 ani, a fost vândută de numitul D.V.D., inculpatului B.M.L., pentru suma de 100 de euro. Acesta i-a comunicat victimei că o angajează ca dansatoare în clubul său, introducând-o împreună cu o altă victimă, cumpărată în aceeaşi seară, în clubul P. din Roman. De la fetele traficate de inculpat în acel moment, victima a aflat că urma să se prostitueze, iar banii urmau să fie încasaţi de una dintre fete, pe nume L., devenită „omul de încredere" al inculpatului. Victima a arătat că în aceeaşi seară a fost avertizată de celelalte victime să nu spună că nu vrea să întreţină relaţii sexuale cu clienţii, întrucât risca să fie bătută de inculpatul B.M.L., victima asistând la violenţe exercitate de acesta asupra altei fete, pe nume D., pentru că refuzase să întreţină raport sexual cu el. De teamă, victima P.L. a acceptat să întreţină raport sexual cu inculpatul B.M.L. în seara respectivă.

Din acea seară, victima a fost cazată în locuinţa inculpatului.

În timp ce ieşea din casă pentru a fi transportată la club de către L., victima a fost preluată de către cel care o vânduse inculpatului B.M.L., fără a mai fi nevoită să se prostitueze pentru acesta.

În primăvara anului 2005, victima majoră cu identitate protejată - A.M., în vârstă de 19 ani, l-a cunoscut pe inculpatul B.M.L., prin intermediul unei persoane şi datorită faptului că se afla într-o situaţie socială şi financiară dificilă, a acceptat propunerea acestuia de a-i oferi cazare, în schimbul practicării prostituţiei. Victima a fost cazată în acelaşi imobil din Roman şi a fost nevoită să practice prostituţia pentru inculpat, o perioadă de aproximativ o lună de zile. în această perioadă, victima a fost supravegheată îndeaproape de alţi doi complici ai inculpatului, atât în casa în care era cazată, cât şi pe drumurile efectuate de la imobil către hotelul unde aveau loc întâlnirile cu clienţii. Inculpatul B.M.L. a constrâns victima la practicarea prostituţiei, luându-i actele de identitate şi refuzând să i le restituie atunci când aceasta i Ie-a cerut.

Întrucât inculpatul B.M. a încasat personal sumele provenite din practicarea prostituţiei de către victimă, aceasta a declarat că nu poate preciza veniturile pe care Ie-a realizat. în lunile iunie - iulie 2004, partea vătămată majoră cu identitate reală - N.A.M., în vârstă de 18 ani, a fost racolată şi transportată în Spania, de numitul S.G.S., cu ajutorul numiţilor R.V. şi S.A., în scopul practicării prostituţiei.

S.G.S. a racolat victima, profitând de faptul că a fost prietenul ei, de la o vârstă fragedă, justificându-i că munca în străinătate era unicul mod de asigurare a unui viitor al relaţiei lor.

S.A. a condus victima în Spania, la inculpatul M.C.O., zis O, care a asigurat cazarea acesteia timp de o lună de zile, în localitatea Saragosa. După această perioadă, inculpatul M.C.O. i-a dat lui S.A., suma de 2.000 euro, trimiţându-l pe acesta la Madrid pentru a închiria o locuinţă, în vederea cazării victimei N.A.M. şi a celorlalte fete care urmau să vină din ţară, printre care se afla şi T.C.E., zisă „D.P."

După ce S.A. a închiriat o locuinţă în Madrid, inculpatul M.C.O. a trimis-o pe victima N.A.M. la Madrid, în vederea exploatării sexuale, conducând-o la autocar şi plătindu-i transportul. La Madrid, victima a fost nevol.tă să practice prostituţia într-un parc, numit C.C., sub supravegherea lui S.A., timp de aproximativ două luni şi jumătate. Veniturile realizate de victimă şi de celelalte trei fete, printre care şi T.C.E., erau trimise de S.A., inculpatului M.C.O., care la rândul său, le trimitea inculpatului B.M.L.

Având în vedere că S.A. nu şi-a exercitat atribuţiile de supraveghere a fetelor după bunul plac al inculpatului M.C.O., la un moment dat, acesta s-a deplasat la Madrid, însoţit de inculpatul B.R.C., pentru a supraveghea fetele, printre acestea aflându-se şi victima N.A.M. Acolo, victima a asistat la ameninţări cu bătaia, adresate de inculpatul M.C.O. numitei T.C.E., pe fondul reproşurilor că nu câştiga suficienţi bani.

Pentru faptul că victima N.A.M. a ajutat-o pe T.C.E. să plece în ţară, victima a fost ameninţată cu moartea de către inculpatul M.C.O.

Partea vătămată N.A.M., a apreciat că totalul sumelor ilicite obţinute şi încasate de inculpatul M.C.O., prin intermediul lui S.A., s-au ridicat la suma totală de 15.000 euro.

Cu toate că prin rechizitoriu a fost descrisă şi fapta comisă de inculpaţii M.C.O. şi B.R.C., împotriva numitei T.C.E., pentru această faptă nu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor, întrucât victima nu a dorit să dea declaraţie în timpul urmăririi penale, aşa încât nu s-a putut stabili în concret situaţia de fapt şi încadrarea juridică a faptei.

La data arestării inculpatului M.C.O., zis O, victima T.C.E. a luat legătura telefonic, din Irlanda, cu organele de anchetă, arătând că dorea să dea declaraţie în cauză, însă, ulterior aceasta a revenit precizând că nu mai vol.a să dea declaraţie, deoarece a primit ameninţări de la inculpaţi, prin intermediari.

Instanţa de fond a apreciat că declaraţiile părţilor vătămate majore cu identitate reală - P.D.M. (fostă G.) şi N.A.M. din cursul urmăririi penale, ale victimelor - martori cu identitate protejată minore D.E. şi M.I., audiate în instanţă în conformitate cu prevederile art. 862 alin. (3) C. proc. pen. şi ale victimelor - martori cu identitate protejată din cursul urmăririi penale, respectiv S.A. şi A.M. (majore) şi P.L. (minoră), se coroborează cu declaraţiile martorilor din lucrări cu identitate protejată -P.A., E.A.C. şi Ş. (M.) E.M., precum şi cu interceptările convorbirilor telefonice ale inculpaţilor, iar din aceste probe a rezultat vinovăţia celor trei inculpaţi, în săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor.

Susţinerea inculpatului B.M.L. că este nevinovat, a fost înlăturată de către instanţa de fond, întrucât din declaraţiile celor cinci victime, ale părţilor vătămate cu identitate reală, coroborate cu declaraţiile martorilor din lucrări cu identitate protejată P.A. şi E.A.C. şi a martorei Ş. (M.) E.M. şi cu interceptările convorbirilor telefonice, a rezultat că inculpatul, după ce angaja victimele ca dansatoare şi le caza în imobilul proprietatea sa, le obliga să practice şi prostituţia cu clienţii pe care-i găsea şi pentru tarifele pe care le fixa. Prin urmare,s-a concluzionat de către Tribunal că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane asupra tuturor celor cinci părţi vătămate şi victime -martori cu identitate majore şi trafic de persoane asupra celor două victime - martori cu identitate protejate minore.

Tot ca nefondate au fost înlăturate de către instanţa de fond şi apărările inculpatului M.C.O., de neimplicare în comiterea faptei reţinută în sarcina sa, în condiţiile în care din declaraţiile victimelor, ale părţilor vătămate, coroborate cu declaraţiile martorelor audiate în cursul procesului penal,a rezultat fără dubiu, că acesta l-a ajutat pe inculpatul B.M.L. în traficarea victimelor, în municipiul Roman şi în Spania, asigurând paza şi transportul fetelor la clienţi, concluzionându-se în ceea ce-l priveşte pe acest inculpat, că se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane asupra părţilor vătămate majore P.D.M.( România), N.A.M. (Spania) şi a victimei - martor cu identitate protejată majoră S.A.

Tribunalul a mai apreciat că din probatoriul menţionat,a rezultat şi vinovăţia inculpatului B.R.C. în comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, care deşi a fost angajat fără forme legale ca D.J., în clubul de noapte P. din mun. Roman, acesta în perioada 2004-2005, a fost implicat pe linia racolării victimelor în vederea exploatării sexuale, a supravegherii acestora şi a încasării banilor de la clienţi, precum şi de transportului unor victime în Spania.

Raportat la probatoriul administrat în cauză, instanţa de fond a constatat că vinovăţia inculpaţilor este pe deplin dovedită, prezumţia de nevinovăţie fiind înlăturată, chiar dacă unii dintre martorii audiaţi în cauză, nu s-au referit la faptele inculpaţilor, ocolind relatarea aspectelor legate de activitatea ilicită a acestora.

În drept, fapta inculpatului B.M.L. de a fi recrutat prin înşelăciune, ajutat de ceilalţi doi inculpaţi, pe părţile vătămate majore P.D.M. (fostă G.), N.A.M. şi pe victimele - martori cu identitate protejată majore A.M. şi S.A., promiţându-le că le va angaja ca dansatoare la barul său şi le va caza în imobilul proprietate personală, obligându-le în fapt să practice prostituţia, prin violenţă şi constrângere, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a fost calificată ca infracţiune continuată de trafic de persoane majore, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat, comisă în aceleaşi condiţii, împotriva victimelor -martori cu identitate protejată minore D.E., M.I. şi P.L., aceasta din urmă neavând împlinită vârsta de 15 ani la data faptei, a fost calificată ca infracţiune continuată de trafic de persoane minore, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen.

Fapta inculpatului B.R.C. de a-l fi ajutat pe inculpatul B.M.L., în racolarea şi traficarea părţilor vătămate majore P.D.M. (fostă G.) în România şi N.A.M. în Spania, precum şi a victimei - martor cu identitate protejată majoră S.A. în ţară, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a fost calificată ca infracţiune continuată de trafic de persoane majore, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat, comisă în aceleaşi condiţii, împotriva victimelor - martori cu identitate protejată minore, cu vârste de peste 15 ani, D.E. şi M.I., traficate în ţară, a fost calificată ca infracţiune de trafic de persoane minore, prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen.

Fapta inculpatului M.C.O., de a-l fi ajutat pe inculpatul B.M.L. în traficarea părţii vătămate majore P.D.M. (fostă G.) şi a victimei cu identitate protejată majore S.A., precum şi de a fi asigurat cazarea în Spania a părţii vătămate majore N.A.M. şi de a fi obligat-o pe aceasta, prin ameninţare, să practice prostituţia, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a fost calificată ca infracţiune continuată de trafic de persoane majore, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza textelor incriminatorii menţionate, instanţa de fond a aplicat inculpaţilor câte o pedeapsă privativă de libertate, la individualizarea judiciară a sancţiunilor, având în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., privind pericol social ridicat al infracţiunilor săvârşite, modalitatea şi condiţiile concrete de comitere, consecinţele suportate de victime ca urmare a traficării de către inculpaţi, în special de cele minore, situaţia personală a inculpaţilor, atitudinea procesuală nesinceră manifestată de aceştia pe parcursul procesului penal, contribuţia efectivă avută de fiecare la săvârşirea infracţiunilor, în funcţie de numărul persoanelor traficate şi preponderenţa sarcinilor îndeplinite în cadrul activităţii infracţionale desfăşurate, împrejurarea că victimele infracţiunilor nu s-au constituit părţi civile în cauză şi faptul că inculpatul B.R.C. s-a sustras de la urmărirea penală şi de la judecată, plecând în străinătate, de unde a fost adus prin mijloacele procedurale de drept comunitar.

În funcţie de textele de lege încălcate şi de cuantumul pedepselor principale, instanţa de fond a aplicat inculpaţilor şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza ll-a şi lit. b) C. pen., pe durata legală.

Având în vedere lipsa antecedentelor penale a inculpaţilor şi împrejurarea că până la data săvârşirilor infracţiunilor deduse judecăţii, aceştia au avut o comportare bună în societate, au fost reţinute în favoarea lor, dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., privind circumstanţele atenuante, cu efect asupra reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, conform art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că infracţiunile comise de inculpaţii B.M.L. şi B.R.C. se află în concurs real, iar în temeiul art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele principale şi complementare, în pedeapsa principală şi pedeapsa complementară cea mai grea.

Ţinând seama că modalitatea de executare a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi este prin privare de libertate.în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpaţilor exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b)C. pen.

Pentru inculpatul M.C., instanţa de fond a aplicat dispoziţiile art. 81 C. pen. raportat la art. 71 alin. 5 C. pen., privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., întrucât acesta a comis o singură infracţiune de trafic de persoane în formă continuată, cu trei victime majore, iar atribuţiile acestuia pe linia traficului de persoane au fost mai mici decât ale celorlalţi doi coinculpaţilor.

Referitor la latura civilă a cauzei, s-a constatat că niciuna din victimele infracţiunilor de faţă, nu s-a constituit parte civilă în cauză, astfel că s-a luat act de această situaţie.

În temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea sumelor obţinute de inculpaţi prin exploatarea sexuală a victimelor.

Totodată, instanţa de fond a menţinut măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa procurorului din data de 03 aprilie 2007, asupra imobilului proprietatea inculpatului B.M.L., până la achitarea sumelor datorate statului, ca efect al confiscării speciale.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat apel cei trei inculpaţi,doi dintre aceştia, respectiv B.R.C. şi M.C.O., motivându-le şi în scris.

Inculpatul B.M.L.,prin apărătorul ales a arătat că hotărârea pronunţată de prima instanţă este lovită de nulitate absolută, deoarece nu a fost stabilit cadrul procesual în care să se desfăşoare judecarea cauzei, nedeterminând-se corect calitatea procesuală a părţilor şi nerespectându-se dispoziţiile Deciziei nr. 8/2009 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, condiţii în care, consideră că se impune din nou o desfiinţare cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În susţinerea excepţiei invocate, a arătat că instanţa de fond, în rejudecare nu a renunţat la conceptul de „parte vătămată" pentru persoanele care au fost audiate ca martori cu identitate protejată, cărora de altfel Ie-a dat şi dreptul de a exercita calea de atac a apelului. Ori, conform Legii nr. 678/2001, înainte de proces, victimele traficului de persoane sunt consiliate şi li se explică faptul că au dreptul de a participa în proces în calitate de parte vătămată sau partea civilă. Dacă aceste persoane doresc să participe la proces doar în calitate de martor, această delimitare trebuie să se facă în mod clar, întrucât calitatea părţilor este atributul manifestării lor de voinţă.

De asemenea, apărătorul inculpatului B.M.L., a susţinut că instanţa de fond a încălcat şi dreptul la apărare al inculpatului, concretizat prin aceea că nu au fost respectate dispoziţiile art. 78, 85 şi 86 C. proc. pen. În concret, a motivat că declaraţia dată de martora cu identitate protejată M.I. nu este semnată de aceasta, ci doar de preşedinte, procuror şi grefier (fila 157 dosar), iar declaraţia martorei cu identitate protejată A.M., (fila 228 dosar), este semnată doar de grefier. Mai mult, chiar dacă au fost audiate în calitate de martor cu identitate protejată, acestea aveau obligaţia de a depune jurământul, fapt ce duce la concluzia că judecătorul fondului nu a părăsit conceptul că acestea sunt părţi vătămate.Totodată,s-a mai susţinut că la data de 17 decembrie 2009 audierea martorei cu identitate protejată M.I., s-a făcut în lipsa inculpatului B.M. şi a apărătorului acestuia.

Un alt aspect de nelegalitate invocat de apărătorul inculpatului B.M.L. îl vizează autorizarea de interceptare a convorbirilor telefonice din 2003, dată de procuror, autorizaţie ce a fost reţinută ca probă în dosar, dar la care inculpatul şi apărătorul său nu au avut acces, încălcându-se astfel dreptul la un proces echitabil.

De asemenea, a fost criticat modul de desfăşurare a dezbaterilor pe fond, arătându-se că după ce au pus concluzii părţile, instanţa a constatat că s-a omis a se da citire declaraţiilor martorilor din lucrări, a căror audiere nu a fost posibilă în cursul judecăţii, dispunând a se da citirea acestor depoziţii, chiar dacă apărătorii inculpaţilor au arătat în mod clar că acest lucru nu mai este posibil.

S-a mai susţinut că la dosar nu s-a depus ordonanţa procurorului prin care s-a dispus a se atribui acestor martori o identitate protejată, încălcându-se astfel dreptul inculpaţilor la un proces echitabil, pentru că astfel necunoscând cine este persoana audiată nici nu ai de unde să ştii ce întrebări să-i pui şi nu ai cunoştinţă cine este persoana care te acuză. Ori dispoziţiile art. 861 alin. (2), (3), (4), (5) din C. proc. pen. prevăd că în cazul în care s-a constatat că a dispărut pericolul care a determinat luarea măsurilor de protecţie a martorilor, documentele privind identitatea reală a martorului vor fi introdu-se în dosar. Astfel, în cauză s-au încălcat şi dispoziţiile deciziei din 4 iulie 2000 dată de C.E.D.O.

Având în vedere aspectele invocate şi faptul că inculpaţii nu au cunoscut vârsta părţilor vătămate, nu au avut posibilitatea de a pune întrebări şi faţă de faptul că procurorul care a instrumentat prezenta cauză a făcut exces de putere, apreciază că hotărârea instanţei de fond este lovită de nulitate absolută şi se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.

Concluzionând, apărătorul inculpatului B.M.L., a solicitat în principal admiterea recursului, desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.iar în subsidiar, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei,reţinerea cauzei spre rejudecare, iar pe fond, achitarea, motivat de faptul că la baza condamnării au stat probe nelegale.

Avocatul ales al inculpatului M.C., a criticat hotărârea atacată, atât pe latură penală, cât şi pe latură civilă.

Cu privire la latura penală, a solicitat ca în urma admiterii apelului acestuia, să se dispună achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru următoarele considerente:a).deşi a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen., reţinându-se în sarcina sa că ar fi exploatat sexual, în Spania, două tinere, totuşi prima instanţă l-a condamnat, reţinându-se că ar fi transportat şi traficat trei persoane, respectiv P.D.M., N.A.M. şi S.A., cu totul alte persoane decât cele reţinute prin rechizitoriu; b) numita T.C.E. nu a dat nici-o declaraţie în cauză iar N.A.M. şi-a modificat în tot, în faţa instanţei, declaraţia dată la urmărirea penală, arătând că nu a fost exploatată sexual de inculpat.susţinând că numitul S. a obligat-o să declare împotriva inculpatului M.C.O.; c) deşi la filele 21-30 dosar urmărire penală se face referire la o persoană cu porecla O, din primele cercetări a rezultat că această persoană este de fapt D.O. şi nicidecum inculpatul M.C.O.;

De asemenea, din declaraţia lui P., fostă G., D.M. rezultă că aceasta a auzit doar că numita A. a fost plecată în străinătate, fiind însoţită de o persoană cunoscută sub porecla O şi că acesta o conducea cu maşina la clienţi, însă tot timpul cu acordul lui R.. Martora nu precizează dacă această persoană este M.C.O., nu face o descriere a acestuia şi nici nu există un proces verbal de recunoaştere după fotografii, astfel că în cauză poate fi vorba despre orice bărbat.

Nici celelalte părţi, respectiv D.E., P.L., A.M. şi S.E.M. nu declară nimic despre inculpatul M.C.O., iar S.A. declară doar că „ Anterior perioadei în care am lucrat la clubul lui S., acesta a avut un alt om de încredere, care se ocupa de fete, cunoscut sub porecla de O."

Declaraţiile lui P.A. sunt nesincere şi mai mult decât atât, arată că inculpatul a traficat două tinere în Italia şi nu în Spania.

Singura care face afirmaţii acuzatoare la adresa inculpatului este E.A.C., însă şi aceasta se referă la un tip O. şi abia în completarea declaraţiei sale menţionează numele inculpatului, ceea ce este evident că i s-a spus numele pentru că aceasta nu-l cunoştea. în al doilea rând, E.A. arată că O. avea în Italia o o reţea de prostituţie şi că, în cursul anului 2004, a stat o bună perioadă acolo. Ori prin actul de sesizare se reţine că inculpatul a exploatat sexual fete, în perioada 2003-2005, în Spania.

Nici declaraţiile celorlalte victime neaudiate nu pot fi luate în considerare, în condiţiile în care acestea nu au fost audiate nemijlocit de instanţă, iar la percheziţia făcută la domiciliul inculpatului nu au fost găsite probe materiale în susţinerea acuzaţiilor aduse.

În concluzie, având în vedere că împotriva inculpatului nu au fost administrate probe care să răstoarne prezumţia de nevinovăţie şi având în vedere atitudinea procesuală a inculpatului, care şi-a susţinut în permanenţă nevinovăţia, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., apărătorul a solicitat achitarea inculpatului M.C.O.

Cât priveşte latură civilă a cauzei, susţinând că sumele respective nu au fost dovedite, consideră că în cauză nu se justifică confiscarea vreunei sume de bani.

Apărătorul ales al inculpatului B.R. a criticat hotărârea pronunţată de instanţa de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând că infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat inculpatul, nu au fost suficient probate, în " hotărâre inserându-se aspectele reţinute prin rechizitoriu; totodată a susţinut că instanţa de fond nu s-a conformat dispoziţiilor date de către instanţa de recurs, motiv pentru care în principal solicită admiterea apelului, desfiinţarea acestei şi trimiterea cauzei spre rejudecare. A solicitat ca să fie desfiinţată şi încheierea de îndreptare eroare materială, la data de 25 februarie 2011, pe motiv că o asemenea greşeală,respectiv schimbare de încadrare juridică, nu se poate corecta printr-o încheiere.

În subsidiar, pe baza concluziilor şi motivele de apel depuse la dosar, întemeiat achitarea inculpatului., apreciind că părţile vătămate au încercat să-l încrimineze pe inculpat doar pentru a scăpa ele de acuzaţia de prostituţie, însă declaraţiile acestora sunt contradictorii şi nu pot contura o situaţie de fapt clară; s-a mai precizat referitor la infracţiunea de trafic de minori, că pentru a se reţine această infracţiune, este obligatoriu să se facă dovada că inculpatul avea cunoştinţă că persoana supusă traficului, la data la care este traficată, este minoră. Ori, în cauza dedusă judecăţii, nu s-a făcut dovada în acest sens iar angajările la club erau făcute de inculpatul B.M, care avea acces la actele de identitate a acestor persoane.motiv pentru care pentru această infracţiune a solicitat în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen. achitarea inculpatului.

Apărătorul inculpatului B.R., a criticat hotărârea primei instanţe şi pe latură civilă.susţinând că sumele solicitate nu au fost dovedite şi în consecinţă nu se impune confiscarea lor.

Tot în subsidiar a mai solicitat ca în situaţia în care instanţa va trece peste apărările făcute, solicită a se avea în vedere circumstanţele atenuante ce pledează în favoarea inculpatului şi să se dispună aplicarea unei sancţiuni cu suspendarea executării sub supraveghere.

Instanţa de control judiciar, analizând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor de apel invocate de către cei trei inculpaţi, cât şi din oficiu, a considerat că aceasta este temeinică şi legală.

Astfel,pe baza declaraţiilor părţilor vătămate cu identitate reală P.D.M. (fostă G.) şi N.A.M., a declaraţiilor victimelor - martori cu identitate protejată majore S.A. şi A.M.,a declaraţiilor victimelor -martori cu identitate protejată minore D.E., M.I. şi P.L., a declaraţiilor martorilor din lucrări cu identitate protejată P.A. şi E.A.C., a martorei Ş. (M.) E.M., a procesului verbal de conducere în teren a părţii vătămate P.D.M. (fostă G.) şi a planşei fotografice anexă, a proceselor verbale de recunoaştere după planşa fotografică a victimelor şi inculpaţilor de către partea vătămată N.A.M. şi a martorei din lucrări cu identitate protejată E.A.C., a proceselor verbale de consemnare a convorbirilor telefonice purtate cu victima T.C.E.,a proceselor verbale întocmite cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate la locuinţele inculpaţilor B.M.L., M.C.O. şi B.R., a proceselor verbale de citire a cartelelor S.I.M. aparţinând inculpaţilor B.M.L. şi M.C.O., a procesului verbal de consemnare a convorbirii telefonice dintre inculpatul M.C.O. şi B.R.C.a proceselor verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul B.M.L., interceptate în baza autorizaţiei din 2003 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a încheierilor motivate de preşedintele instanţei privind autorizarea interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice şi a autorizaţiilor emise în acest sens, transmise de procurorul general, a căror legalitate a fost verificată în rejudecare, a C.D.-ul audiat în condiţii de publicitate şi contradictorialitate în şedinţă publică, cu înregistrările convorbirilor telefonice, purtate de inculpaţi în perioada ascultată, a declaraţiilor martorilor C.M., A.C., P.A., S.A., F.N.S., N.R.T., T.C.E., C.M., M.I., G.C., F.O.S., A.P.l., B.C., F.S., F.A.A.,coroborate cu declaraţiile inculpaţilorjnstanţa de fond a stabilit o situaţie de fapt corectă, dând faptelor comise de aceştia o încadrare juridică legală.

Din modul de desfăşurare a cercetării judecătoreşti în faţa primei instanţe, cu ocazia reluării judecăţii, s-a constatat că aceasta a respectat întru totul dispoziţiile din decizia de casare nr. 8 din 13 ianuarie 2009, a Curţii de Apel Bacău, referitoare la prevederile imperative ce reglementează cercetarea judecătorească, principiile oralităţii,nemijlocirii şi contradictorialităţii,precum şi cele referitoare la motivarea hotărârii. în primul rând instanţa de fond, în virtutea rolului activ, a luat măsuri pentru crearea unui cadru procesual legal în care să se desfăşoare cercetarea judecătorească, stabilind părţile care să participe la judecarea cauzei dedusă judecăţii, ţinând seama totodată şi de limitele investirii. In acest sens, a constatat că unei victime minore, i-au fost atribuite două identităţi diferite, respectiv D.E. şi P.V., motiv pentru care prin încheierea de şedinţă din data de 17 noiembrie 2009, a dispus scoaterea din cauză a uneia dintre ele, rămânând ca parte-minoră cu identitate protejată, numita D.E.

La acelaşi termen de judecată (filele-107-110 din vol. l al dosarului de fond), prima instanţă, ţinând seama de modificările aduse Legii nr. 678/2001,respectiv art. 2, prin introducerea pct. 3,care prevede că „ prin victimă a traficului de persoane se înţelege persoana fizică, subiect pasiv al faptelor prev. la art. 12, 13, 15, 17 şi 18, indiferent dacă participă sau nu în procesul penal în calitate de parte vătămată", a constatat că martorele cu identitate protejată D.E., M.I., A.M., P.L. şi S.A., care au declarat în faza de urmărire penală că nu doresc să participe în proces în calitate de părţi vătămate, sunt de fapt victime ale infracţiunilor deduse judecăţii şi a dispus participarea acestora în această calitate.

Tot în şedinţa de judecată susmenţionată, instanţa a procedat la întrebarea 9 inculpaţilor dacă doresc să dea declaraţii în cauză, aducându-li-se la cunoştinţă toate dispoziţiile legale referitoare la drepturile şi obligaţiile ce le au în această calitate, însă inculpaţii prezenţi în instanţă, B.M.L. şi M.C. O., au declarat că nu înţeleg să dea declaraţii, menţinându-le pe cele anterioare (filele 103, 104-vol. l).După aducerea în ţară şi inculpatul B.R.C., iniţial nu a dorit să dea declaraţie în cauză, ulterior revenind asupra poziţiei sale iniţiale, a dat declaraţie (fila 448-vol. ll).

Instanţa de fond, în rejudecare, s-a conformat dispoziţiilor din decizia de casare a Curţii de Apel Bacău şi a verificat încheierile motivate ale preşedintelui instanţei de autorizare a interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice ale inculpaţilor,constatând legalitatea obţinerii acestor probe. Totodată, în şedinţa de judecată din data de 19 ianuarie 2010 (fila 187-vol. l), s-a procedat la ascultarea C.D.-ului cu înregistrările convorbirilor telefonice purtate de către inculpaţi în perioada 11 noiembrie 2003 decembrie 2003, ascultare care s-a efectuat în condiţii de publicitate şi contradictorialitate, constatându-se că înregistrarea respectivelor convorbiri este identică cu cea transcrisă şi care se află în Dosarul nr. 98/D/P/2005 al D.I.I.C.O.T.-Biroul Teritorial Neamţ.

Cu ocazia rejudecării,au fost audiate părţile vătămate, mai puţin S.A. şi P.L., care potrivit adreselor D.I.I.C.O.T., nu au fost găsite la domiciliu, fiind o plecate în străinătate. De asemenea au fost audiaţi şi martorii şi, în şedinţa din data de 19 ianuarie 2011, în conformitate cu dispoziţiile art. 327 alin. (3) C. proc. pen., li s-au citit declaraţiile anterioare.

Din întregul material probator menţionat anterior a rezultat că cei trei inculpaţi se fac vinovaţi de faptele pentru care au fost trimişi în judecată.existând în acest sens probe directe, care nu pot fi contestate. Astfel, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.M.L., declaraţia martorei P.A. (fila 56 dosar urmărire penală) este edificatoare, aceasta arătând că sus numitul a racolat şi cazat fete din municipiul Roman şi comunele limitrofe, cazându-le într-un imobil proprietate personală şi exploatându-le sexual, cu ajutorul celorlalţi inculpaţi. Şi martora E.A.C. a declarat că inculpaţii s-au ocupat multă vreme cu traficul de persoane, racolând tinere pe care le supuneau exploatării sexuale în ţară, în cadrul clubului de noaptejar ulterior, pe o parte dintre acestea, inculpaţii M.R.C. şi B.R.C., ocupându-sede transportul victimelor şi exploatarea lor în străinătate. Aceeaşi martoră a mai declarat că inculpaţii B.M.L. şi B.R.C., le ameninţau pe victimele care refuzat să întreţină relaţii intime cu clienţii barului,iar victimele erau însoţite în permanenţă de angajaţi ai inculpatului B.M.L.

Şi declaraţia martorei Ş. (M.) E.M., a confirmat faptul că inculpatul B.M.L., avea preocupări pe linia racolării şi exploatării victimelor femei.

Totodată, victima cu identitate reală, respectiv P.D.M. (fostă G.), (fila 37 d.u.p.) a prezentat în mod detaliat cum a fost racolată şi exploatată de către cei trei inculpaţi, iar N.A.M,. (fila 40 d.u.p.)a relatat modalitatea în care a fost racolată, vândută şi exploatată în Spania de către inculpatul M.O.C. zis „O.", tot aceasta declarând că aici mai erau exploatate şi alte victime.respectiv N.A.M. şi T.C.E., tot aceasta afirmând că veniturile realizate de pe urma exploatării lor sexuale erau trimise de către S.A. inculpaţilor M.C.O.,respectiv B.M.L.

Referitor la celelalte cinci victime cu identitate protejată şi anume D.E.-minoră, M.l.-minoră, T.A.-majoră, P.L.-majoră şi A.M.-majoră, s-a reţinut că instanţa de fond Ie-a analizat declaraţiile, care coroborate cu cele ale martorilor din lucrări, cât şi ale celor cu identitate protejată, precum şi cu interceptările telefonice au demonstrat vinovăţia inculpaţilor.

Astfel,D.E., a arătat că a fost vândută inculpatului B.M.L. fiind exploatată de către acesta, cu ajutorul inculpatului B.R.C., zis „R.";

Victima M.I., a arătat că a fost racolată de inculpatul B.M.L. şi exploatată de către acesta, ajutat de către inculpatul B.R.C., zis „R.";

Victima S.A., a declarat că a fost racolată de inculpatul B.R.C. şi a fost exploatată de inculpatul B.L.M., ajutat de către inculpatul M.C.O.;

Victima P.L., a declarat că la 14 ani a fost vândută inculpatului B.M.L. şi exploatată de către acesta;

Victima A.M. a fost racolată de inculpatul B.M.L. şi exploatată sexual de către acesta;

Raportat la întregul probatoriu despre care s-a făcut vorbire anterior, Curtea a considerat că în mod corect instanţa de fond a constatat vinovăţia celor trei inculpaţi pentru faptele deduse judecăţii, dispunând condamnarea acestora, la pedepse în limitele legale stabilite de norma de încriminare, cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen., referitoare la criteriile de individualizare.

Instanţa de control judiciar a constatat că şi latura civilă a cauzei a fost corect soluţionată, luând în calcul sumele declarate de către victime ca fiind obţinute în urma exploatării sexuale, neexistând o altă posibilitate legală de a verifica realitatea acestora.

Faţă de cele arătate, considerând temeinică şi legală sentinţa primei instanţe, Curtea a considerat neîntemeiate apelurile inculpaţilor .

Astfel, în ceea ce priveşte apelul inculpatului B.M.L., Curtea a arătat anterior considerentele pentru care a apreciat că instanţa de fond a respectat dispoziţiile Deciziei nr. 8/2009 a Curţii de Apel Bacău, prin care s-a dispus desfiinţarea primei sentinţe penale, şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, astfel că nu se impune o nouă trimitere spre rejudecare.

Referitor la încălcarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor referitoare la audierea martorilor cu identitate protejată, această susţinere a fost înlăturată de instanţa de apel pe motiv că potrivit dispoziţiilor art. 862 alin. (6) C. proc. pen., "în cursul judecăţii, declaraţia martorului va fi semnată de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de preşedintele completului de judecată. Declaraţia martorului transcrisă va fi semnată şi de martor, fiind păstrată în dosarul depus la instanţă, în condiţiile prevăzute la alin. (5)".

Cât priveşte susţinerea că la data de 17 decembrie 2009 audierea martorei cu identitate protejată M.I., s-a făcut în lipsa inculpatului B.M.L. şi a apărătorului acestuia, Curtea a considerat-o neîntemeiată, în condiţiile în care ulterior, audierii acesteia, inculpatul şi apărătorul acestuia nu au uzat de dispoziţiile art. 327 C. proc. pen.,nesolicitând reaudierea acesteia.

Totodată Curtea, a considerat că instanţa de fond, după ce a dat citire în conformitate cu dispoziţiile art. 327 C. proc. pen., declaraţiilor martorilor lipsă, a dispus reluarea dezbaterilor, astfel încât nu s-a încălcat nici o dispoziţie procedurală.

A fost înlăturată şi apărarea inculpatului referitoare la nerespectarea disp. art. 861 alin. (2), (3), (4), (5) C. proc. pen., în sensul că deşi a dispărut pericolul care a determinat luarea măsurilor de protecţie pentru părţi vătămate şi martori, documentele privind identitatea reală a acestora, nu au fost depuse la dosar, pe considerentul că susţinerea este neîntemeiată, prin prisma dispoziţiilor din alin. (7) al articolului indicat.

Cât priveşte critica adusă hotărârii instanţei de fond de către inculpatul B.M.L., că în lipsa documentelor susmenţionate a fost în imposibilitate de a şti care dintre victime erau minore, şi aceasta a fost înlăturată, întrucât victimele cu identitate protejată, au arătat că prezentau pentru angajare la barul acestuia, actele de identitate, din care rezulta vârsta, astfel că atât şi colaboratorii săi cunoşteau care sunt minore şi care sunt majore.

Considerând că toate probele au fost administrate în mod legal şi dovedesc vinovăţia acestuia, apelul acestui inculpat a fost respins ca nefondat, cu precizarea că,chiar dacă martorii F.O.S., G.C. şi M.I., audiaţi la cererea inculpatului B.M.L., au declarat că acesta nu s-a implicat în traficarea tinerelor care lucrau la clubul Paradise şi că era împotrivă ca fetele să întreţină relaţii sexuale cu clienţii, întrucât aceştia nu ar mai fi fost interesaţi de programul lor din „ bar, aceste declaraţii în mod corect au fost înlăturate ca nesincere, întrucât vin în totală contradicţie cu celelalte probe administrate în cauză, din care rezultă clar că inculpatul trimitea fetele din barul care-i aparţinea, cu diverşi clienţi pentru a întreţine relaţii sexuale. Instanţa de control judiciar a considerat că şi apelul inculpatului M.C.O. este nefondat, probele reţinute de către instanţa de fond dovedind vinovăţia acestuia.

Apărările apelantul susmenţionat au fost înlăturate, pentru următoarele considerente:

Chiar dacă partea vătămată N.A.M. şi-a schimbat din motive personale declaraţia dată în instanţă, scopul urmărit de aceasta este în mod evident, disculparea inculpaţilor, iar această declaraţie a fost înlăturată ca nesinceră de către prima instanţă în mod corect, fiind avută în vedere doar declaraţia dată de partea vătămată în cursul urmăririi penale, (filele 40-45 dosar urmărire penală) care reflectă adevărul, întrucât susnumita nu a avut nici-o explicaţie cu privire la schimbarea declaraţiei din instanţă;

Cât priveşte declaraţia autentificată, dată pe proprie răspundere de numitul M.C., din care rezultă că în perioada martie 2004 - martie 2006, inculpatul M.C.O. ar fi lucrat la firma sa de construcţii din Saragosa, Spania, nu îl disculpă pe inculpat ci, dimpotrivă dovedeşte că acesta s-a aflat în Saragosa în vara anului 2004, când victima N.A.M. a fost dusă la el în Spania, de S.S., R.V. şi S.A., iar inculpatul i-a asigurat cazarea timp de o lună în Saragosa, după care i-a dat suma de 2000 euro lui S.A., pe care I-a trimis la Madrid, pentru a închiria o locuinţă în vederea cazării părţii vătămate, care după ce a fost dusă acolo, a fost obligată să practice prostituţia într-un parc public, sub supravegherea lui S.A., veniturile realizate fiind trimise inculpatului M.C.O., zis „O.";

Curtea a reţinut cu privire la acest inculpat că probele despre care s-a făcut referire dovedesc vinovăţia acestuia, constând în faptul că I-a ajutat pe inculpatul B.M.L. în traficarea părţii vătămate majore P.D.M. (fostă G.) şi a victimei cu identitate protejată majore S.A., precum şi de a fi asigurat cazarea în Spania a părţii vătămate majore N.A.M. şi de a fi obligat-o pe aceasta, prin ameninţare să practice prostituţia, săvârşind astfel infracţiunea de trafic de persoane majore.prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptele fiind comise în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale.

S-a reţinut de asemenea că şi apelul inculpatului B.R.C., este nefondat, fiind respins ca atare, pe motiv că activitatea infracţională a acestui inculpat a constat în traficarea părţilor vătămate majore P.D.M. în România, N.A.M. în Spania şi a victimei - martor cu identitate protejată S.A. în România, cât şi a victimelor minore - martori cu identitate protejată D.E. şi M.I. în ţară, alături de ceilalţi doi coinculpaţi, activitate infracţională ce a fost probată, aşa cum s-a arătat anterior.

Prin Decizia penală nr. 81/2011 din 17 mai 2011, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii B.M.L., B.R.C. şi M.C.O., împotriva sentinţei penale nr. 20/P din 03 februarie 2011, pronunţată de Tribunalul Neamţ.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii S. (B.) M.L. şi B.R.C., criticând decizia atacată pentru motivele invocate în oral şi cuprinse în practicaua prezentei decizii, care vor fi avute în vedere şi nu vor mai fi reluate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 2366./103/2007.

Examinând hotărârea atacată atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile declarate de inculpaţii S. (B.) M.L. şi B.R.C. sunt nefondate având în vedere următoarele considerente.

I Cu privire la critica ambilor recurenţi inculpaţi în sensul că instanţa de fond nu a respectat dispoziţiile Deciziei de casare nr. 8 din 13 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bacău, Înalta Curte constată că această critică nu este fondată.

S-a dispus prin decizia de casare : A), verificarea existenţei în cauză a încheierilor preşedintelui instanţei de autorizare a interceptărilor şi înregistrării convorbirilor telefonice, a autorizaţiilor emise în acest sens şi, pe cale de consecinţă legalitatea obţinerii acestor probe; B). audierea în codiţii de publicitate şi contradictorialitate a înregistrărilor telefonice care prezintă aspecte din care ar rezulta vinovăţia sau nu a a inculpaţilor şi le va analiza cu ocazia motivării hotărârii; C). necesitatea audierii martorilor: C.M., A.C., P.A., S.A., F.N.S., N.R.T., T.C.E., C.M.

Înalta Curte reţine că din analiza întregului parcurs procesual al cauzei în faţa instanţei de fond, în fond după casare, prin Decizia nr. 8 din 13 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bacău, Tribunalul Neamţ a respectat întocmai dispoziţiile instanţei de casare astfel:

La termenul de judecată de la 17 decembrie 2009, al 5-lea termen de judecată, (încheiere a de şedinţă filele 153-156, vol. I Dosar nr. 2366/103/2007 Tribunalul Neamţ) instanţa a reţinut că s-a depus de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, autorizaţia din 2003, emisă la data de 11 noiembrie 2003, care a fost înregistrată conform clasei de secretizare stabilită de emitent, prin această autorizare dispunându-se înregistrarea pe bandă magnetică a convorbirilor purtate de inculpatul B.M.L., în perioada 11 noiembrie 203-10 decembrie 2003, de la telefonul mobil personal. S-a mai reţinut că această autorizaţie a fost emisă de Procurorul General la Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, conform dispoziţiilor procedurale în vigoare în anul 2003, când nu era necesară pronunţarea de către instanţa de judecată a unei încheieri privind autorizarea interceptării convorbirilor telefonice, această interceptare fiind dispusă direct, prin ordonanţa procurorului.

La termenul de judecată de la 10 noiembrie 2010, al 14-lea termen de judecată, (filele 493-497, vol. II, Dosar nr. 2366/103/2007 Tribunalul Neamţ), instanţa a pus în discuţie nota de probe formulată în scris pentru inculpatul B.R.C., de către avocat C.M.. Refritor la autorizaţia din 2003, emisă de procuror, consatstând că s-au efectuat verificările privind legalitatea acesteia, autorizaţia având caracter secfret şi a afăcut cunoscut că interceptările covorbirilor au fot audiate în şedinţă publică în prezenţa tuturor părţilor.

La termenul de judecată de la 19 ianuarie 2010, al şaselea tremen de judcată, (filele187-190 vol. I, Dosar nr. 2366/103/2007 Tribunalul Neamţ), instanţa de fond, în prezenţa inculpaţilor B.M.L. şi M.C.O. Prezenţi în instanţă, a apărătorilor acestora, a apărătorilor părţilor vătămate şi a victimelor - martori cu identitate protejată, s-a procedat la ascultare C.D.-ului, cu înregistrărie convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi, în perioada 11 noiembrie 2003-10 decembrie 2003, referitoare la aspecte din care ar rezulta vinovăţia sau nevinovăţia acestora, ascultare care s-a efectuat în condiţii de publicitate şi contradictorialitate, că înregistrarea respectivelor convorbiri este identică cu transcrierile aflate în Dosarul nr. 98/D/P/2005 al D.I.I.C.O.T.-Biroul Teritorial Neamţ, ataşat la dosarul cauzei, şi că, nu au fost ridicate nici un fel de obiecţiuni de către inculpaţi sau apărătorii acestora după ascultarea C.D.-ului, întocmindu-se un proces verbal în acest sens (ataşat la dosarul cauzei la fila 192 vol. I, Dosar nr. 2366/103/2007 Tribunalul Neamţ).

La termenul de judecată de la 17 noiembrie 2009, al 4-lea termen de judecată, (încheiere a de şedinţă filele107-111, vol. I Dosar nr. 2366/103/2007 Tribunalul Neamţ), instanţa a încuviinţat cerea de probatorii a inculpaţilor dar şi dispoziţiile de casare reţinute de instanţa de control judiciar a dispus citarea martorilor C.M., A.C., P.A., S.A., F.N.S., N.R.T., T.C.E., C.M., în vederea audierii.

La acelaşi termen de judecată au fost audiaţi inculpaţii B.M.L. (fila 103) şi M.C.O. (fila 104), care au declarat că îşi menţin declaraţiile date şi nu dau alte declaraţii.

La termenul de judecată de la 17 decembrie 2009, al 5-lea termen de judecată, (încheiere a de şedinţă filele153-156, vol. I Dosar nr. 2366/103/2007 Tribunalul Neamţ) au fost audiaţi martorii A.C. (fila 150), C.M. (fila 151), M.C. (fila 152, cu menţiunea că această declaraţie se regăseşte şi la fila 49 Dosar nr. 2366/103/2007 cu menţiunea că acest martor este plecat în Spania, nu poate fi adus şi a dat această declaraţie cu ocazia primei judecăţi a cauzei care a fost autentificată de Biroul Notarial, T.S.). De asemenea a fost audiată şi victima martor cu identitate protejată M.I. (fila 157,declaraţie păstrată secretă, precum şi suportul magnetic pe care s-a înregistrat declaraţia fiind depuse în loc special amenajata pentru aceste documente ataşate, fiind ataşat la dosar procesul verbal în baza art. 861 alin. (6)-(7) C. proc. pen.), declaraţie din care rezultă cu certitudine implicarea infracţională a celor doi inculpaţi în traficarea acesteia, care la momentul începerii activităţii la barul P. avea vârsta de 17 ani dar şi împrejurarea că i-a fost luat actul de identitate de R. zis R. (B.R.C.) dar şi faptul că aceştia aveau angajate la acel moment încă 10 fete care erau cazate la imobilul din Roman în vecinătatea Liceului, declarând în detaliu modalitatea de obligare a acestora la practicarea prostituţiei sumele obţinute de la clienţi respectiv câte 500 lei pentru fiecare client, diferenţa de 300 fiind restituită părţilor vătămate, modalitatea de ameninţare care era exercitată asupra acestora şi modul de supraveghere ce era avut în vedere la momentul când acestea părăseau domiciliul, într-un interval de timp prestabilit de către inculpaţi, şi prin ameninţare.

La termenul de judecată de la 19 ianuarie 2010, al şaselea termen de judecată, (filele 187-190 vol. I, Dosar nr. 2366/103/2007 Tribunalul Neamţ), a fost depusă copia certificatului de deces al martorului V. (F.) N.S., din 26 iulie 2009, certificat de deces ce a fost depus, în copie, de către apărătorul ales al inculpatului B.M.L.

La termenul de judecată de la 11 februarie 2010, al 7-lea termen de judecată, (conform încheierii de şedinţă de la fila 230 vol. I Dosar nr. 2366/103/2007 Tribunalul Neamţ) a fost audiată martora N.A. (fila 224), care a precizat modul de practicare a prostituţiei în momentul în care a lucrat la barul Paradis pe care-l deţinea inculpatul B.M.L., la începutul verii anului 2005 şi că de asemenea cunoaşte de la alte fete că B.R. Constntin se ocupa cu racolarea altor fete pentru pe care le obliga să le prostitueze. De asemenea a fost audiată victima- martor sub acoperire „A.M.", drept pentru care s-a încheiat proces verbal care cuprinde conţinutul declaraţiei, care a fost depusă împreună cu suportul pe care s-a înregistrat declaraţia, într-un loc special conform art. 862 alin. (6)-(7) C. proc. pen. în declaraţia sa aceasta a arătat că s-a prostituat pentru inculpatul S. (B.) M.L. o perioadă de 3 săptămâni, pe timpul cât a stat în casa acestuia din Roman împreună cu alte trei sau patru fete, imobil pe care nu aveau vol.e să-l părăsească, iar de pe uram relaţiilor sexuale avea cunoştinţă că inculpatul primea suma de câte 50 de euro, iar victima nu primea bani decât pentru mâncare. A mai precizat aceasta că pe inculpatul S. îl ajutau în această activitate infracţională doi băieţi al căror nume nu-l poate eciza.

La acelaşi termen au mai fost audiaţi martorii A.P.l.(fila 225), B.C. (fila 226) şi F.S. (fila 227).

La termenul de judecată din data de 11 martie 2010, al 8-lea termen de judecată (conform încheierii de şedinţă de la fila 261 vol. I Dosar nr. 2366/103/2007 Tribunalul Neamţ) au fost audiaţi martorii N.C.C.(fila 259) şi F.A.A.(fila 258).

La termenul de judecată din data de 15 aprilie 2010, al 9-lea termen de judecată (conform încheierii de şedinţă de la fila 286 vol. I Dosar nr. 2366/103/2007 Tribunalul Neamţ) a fost audiată martora N.R.T. (fila 284).

La termenul de judecată de la 17 decembrie 2009, al 5-lea termen de judecată, (încheiere a de şedinţă filele153-156, vol. I Dosar nr. 2366/103/2007 Tribunalul Neamţ) s-a mai dispus necitarea martorului din lucrări C.M. întrucât nu a putut fi identificată adresa de domiciliu.

La termenul de judecată din 10 noiembrie 2010, al 14-lea termen de judecată, (conform încheierii de şedinţă la fila 493, vol. II Dosar nr. 2366/103/2007 Tribunalul Neamţ) instanţa a pus în discuţia părţilor neaudierea martorelor cu identitate protejată E.A.C. şi P.A. care potrivit proceselor verbale înaintate de D.I.I.C.O.T. - B.T. Neamţ sunt plecate din ţară.

La termenul de judecată din data de 02 septembrie 2010, al 12-lea termen de judecată, (conform încheierii de şedinţă la fila 377, vol. II Dosar nr. 2366/103/2007 Tribunalul Neamţ) instanţa a pus în discuţia părţilor imposibilitatea audierii martorilor din lucrări P.A., S.A., T. (fostă S.) C.E. ca urmare a împrejurării că nu au fost executate mandatele de aducere fiind restituite cu menţiunea că părţile sunt plecate din ţară, motiv pentru care s-a dispus necitarea acestora. S-a precizat de asemenea că se va da citire declaraţiilor acestor martori date în faza de urmărire penală.

Au fost audiaţi martorii dispuşi prin decizia de casare, respectiv C.M., A.C., N.R.T., martorul F.N.S.-decedat, iar martorii T.C.E. (fostă S.), S.A. şi P.A. nu au putut fi audiaşi ca urmare a împrejurării că sunt plecaţi în străinătate dispunându-se citirea declaraţiilor acestora date în faza de urmărire penală.

Astfel Înalta Curte constată că au fost respectate toate obligaţiile impuse de instanţa de prim control judiciar prin decizia de casare. Neaudierea martorilor din lucrări conform dispoziţiilor instanţei de apel prin decizia de casare s-a dispus ca urmare a împrejurării că nu au fost executate mandatele de aducere întrucât acestea au fost restituite pe parcursul a 12 termene de judecată cu menţiunea că părţile sunt plecate din ţară.

II. Cu privire la critica apărătorilor inculpaţilor în sensul că aceştia nu se fac vinovaţi pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care au fot trimişi în judecată, Înalta Curte constată că nici această critică nu este întemeiată.

Din probele administrate, în rejudecare în fond după casare, ca urmare a Deciziei de casare nr. 8 din 13 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bacău, respectiv declaraţiile victimei martor sub acoperire „A.M.", martora N.A., victima martor cu identitate protejată M.I., - aşa cum au fost descrise în amănunt susţinerile acestora, anterior la pct. 1 din prezenta decizie de recurs, rezultă cu certitudine vinovăţia inculpaţilor în desfăşurarea activităţii infracţionale a acestora. în egală măsura instanţa de fond în al doilea ciclu procesual a dispus şi citarea părţilor vătămate D.E., G.D.M., P.V., S.A., M.I., P.L., a căror audiere nu a fost posibilă întrucât pe parcursul desfăşurării cercetării judecătoreşti în fond după casare, în decursul celor 16 termene de judecată mandatele de aducere nu au fost executate ca urmare a împrejurării că acestea nu sunt în ţară fiind plecate în străinătate.

La fila 101 dosar vol. I, Dosar nr. 2366/103/2007 Tribunalul Neamţ, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Neamţ a, ca urmare a solicitării Tribunalului Neamţ a transmis la dosarul cauzei o adresă din care rezultă că D.E. nu poate avea calitate de parte vătămată fiind citată din eroare în rechizitoriu ca urmare a împrejurări că cele două identităţi, respectiv, P.V. şi D.E., au fost atribuite uneia şi aceleiaşi persoane aceasta fiind audiată la data de 28 noiembrie 2005 şi la data de 01 august 2006 fiind audiată de doi procurori diferiţi, cel de-al doilea neavând cunoştinţă de faptul că fusese deja audiată de primul procuror în cadrul aceleiaşi unităţi de parchet.

Totodată vinovăţia inculpaţilor rezultă cu certitudine şi din declaraţiile părţilor vătămate majore cu identitate reală - P.D.M. (fostă G.) şi N.A.M. din cursul urmăririi penale, ale victimelor - martori cu identitate protejată minore D.E. (P.V.) şi M.I., audiate în cursul urmăririi penale şi ale victimelor - martori cu identitate protejată din cursul urmăririi penale, respectiv S.A. şi A.M. (majore) şi P.L. (minoră), se coroborează cu declaraţiile martorilor din lucrări cu identitate protejată - P.A., E.A.C. şi Ş. (M.) E.M., aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond după rejudecare, vinovăţie ce a fost constată şi de instanţa de apel a cărei decizie este criticată prin prezentele recursuri.

De asemenea, activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţii S. (B.) M.L. şi B.R.C. rezultă şi din transcrierile convorbirilor telefonice ale căror înregistrări au fost dispuse audierii în cadrul rejudecării aşa cum s-a precizat anterior la pct. 1 din prezenta decizie, audiere care s-a desfăşurat în condiţii de publicitate şi contradictorialitate şi care nu a făcut obiectul unor obiecţiuni, şi care a corespuns întru totul cu transcrierea convorbirilor (încheierea din 10 noiembrie 201, fila 493 dosar fond, vol. II).

Chiar dacă martorii propuşi în apărarea inculpaţilor A.P.l. (fila 225), B.C. (fila 226) şi F.S. (fila 227), N.C.C. (fila 259) şi F.A.A. (fila 258) şi martora din lucrări N.R.T. (fila 284), în fond, " după casare, nu au incriminat pe inculpaţi în sensul că au arătat că nu au avut cunoştinţă de activităţile desfăşurate de aceştia ca fiind unele de natură penală, în mod corect instanţa de fond, Ie-a înlăturat ca urmare a împrejurării că sunt în contradicţie cu declaraţiile părţilor vătămate, a victimelor-martori cu identitate protejată, şi care au susţinut vinovăţia inculpaţilor.

Prin urmare solicitarea ambilor inculpaţi de a se dispune achitarea lor în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. nu poate fi primită, inculpaţii făcându-se vinovaţi de faptele pentru care au fost condamnaţi de ambele instanţe.

III. Nu este fondată nici critica inculpaţilor în sensul că le-au fost respinse toate cererile de probatorii.

Înalta Curte constată că la termenul de judecată de la 17 noiembrie 2009 (fila 107), instanţa de fond a admis cererea de probatorii a inculpaţilor B.M.L. şi B.R.C. privind proba cu înscrisuri în circumstanţiere, şi audierea a trei martori în apărare, respectiv F.S., B.C., A.P.l.

De asemenea la termenul de judecată de la 10 noiembrie 2010(fila 493, vol. II, dosar instanţă de fond), instanţa a încuviinţat cererea inculpatului B.R., privind studiul dosarului, acesta susţinând că nu i-a fost comunicat rechizitoriului.

La termenul de judecată de la 10 noiembrie 2010, au fost respinse cererile inculpaţilor privind posibilitatea verificării autorizaţiei procurorului General din cadrul Serviciului teritorial D.I.I.C.O.T. Bacău, şi de către inculpaţi întrucât C.D.-ul care conţine înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi cu menţiunea că C.D.-ul a fost audiat în şedinţă publică în condiţii de publicitate şi contradictorialitate nefiind formulate obiecţiuni de inculpaţi.

De asemenea, la acelaşi termen de judecată a fost respinsă ca nefiind utilă soluţionării cauzei, proba solicitată de inculpatul S. (B.) M.L. prin apărător privind efectuarea unei expertize tehnice criminalistice a interceptărilor convorbirilor telefonice, având în vedere că aceste interceptări s-au făcut în baza unei autorizări a procurorului General din cadrul Serviciului teritorial D.I.I.C.O.T. Bacău, fiind ulterior audiate în prezenţa părţilor, împrejurare consemnată prin procesul verbal aflat la dosarul cauzei.

Înalta Curte constată că respingerea unor probe solicitate de inculpaţi pe parcursul desfăşurării procesului penal nu atrage nulitatea hotărârilor pronunţate, instanţa motivând respingerea celor două cereri de probatorii, normele procedural penale neobligând instanţele de judecată în administrarea tuturor probelor solicitate de părţi.

IV.Cu privire la critica apărătorului S. (B.) M.L., prin prisma motivului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., în sensul că nu s-a precizat de instanţe referitor la alin. (4) al art. 13 din Legea nr. 678/2001 care este persoana care a fost omorâtă sau s-a sinucis, Înalta Curte constată că această critică nu are nicio relevanţă în cauza de faţă întrucât alin. (5) din art. 13 din Legea nr. 678/2001 face referire la această faptă, infracţiune care nu a fost reţinută în sarcina inculpaţilor şi pentru care inculpaţii nu au fost condamnaţi.

V. Referitor la critica invocată de inculpatul S. (B.) M.L. în motivele de recurs susţinute oral dar şi de inculpatul B.R.C. în motivele de recurs formulate în scris şi depuse la dosarul cauzei (filele 36-40 dosar recurs) privind schimbarea încadrării juridice dispusă de instanţa de fond, după casare.

În sensul că prin încheierea de îndreptare eroare materială din data de 25 februarie 2011 (fila 625 vol. III, Dosar nr. 23667103/2007 al Tribunalului Nemţ) s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în minuta sentinţei penale nr. 20/P/ din data de 03 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Neamţ, în sensul că se va trece "pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 678/2001„ în loc de ,"pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3), (4) din Legea nr. 678/2001, Înalta Curte constată că prin această încheiere de îndreptare de eroare materială nu se poate atrage incidenţa dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., în sensul schimbării încadrării juridice dată faptelor reţinute în sarcina inculpatului B.

Prin actul de inculpare s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.R.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane majore şi minore, în forma continuată, prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) şi art. 13 C. pen.

Astfel, instanţa de fond în rejudecare corect a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta sentinţei penale 20/P/ din data de 03 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Neamţ, îndreptare care nu echivalează cu o schimbare de încadrare juridică, cu atât mai mult cu cât îndreptarea vizează întocmai faptele aşa cum au fost dispuse de procuror în rechizitoriu, şi care au făcut obiectul cercetării judecătoreşti a cauzei prezente.

Pe de altă parte, nu s-a prejudiciat în niciun fel situaţia juridică a inculpatului B.R.C., nefiind obligatorie punerea în discuţia părţilor această modificare a caracterizării juridice, nefiind susceptibilă să ofere noi posibilităţi de apărare ale inculpatului şi, în egală măsură, pentru inculpat s-a creat o situaţie mai uşoară.

VI. Înalta Curte nu poate primi nici motivul de casare invocat de inculpatul B.R.C. privind reducerea pedepsei şi aplicarea disp. art. 861 C. pen.

Instanţa de fond a dat eficienţă maximă criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., reţinându-se pericolul social al faptelor comise şi conduita bună a inculpatului anterior comiterii faptei, acesta fiind la primul impact cu legea penală, aplicând pedepse sub minimul special, de: - 2 (doi) ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane ( majore ), prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (părţi vătămate majore P.D.M. - fostă G., N.A.M. şi victima - martor cu identitate protejată majoră S.A.); - 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., şi contopind pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., soluţie care a fost adoptată şi de instanţa de apel.

De asemenea s-a reţinut în cadrul individualizării pedepselor pentru cele două infracţiuni săvârşite de către inculpat şi atingerea adusă de către acesta independenţei şi integrităţii persoanei având în vedere modalitatea de desfăşurare a activităţilor infracţionale.

Înalta Curte reţine că, conduita bună a inculpatului presupune nu numai lipsa antecedentelor penale ci şi atitudinea corectă şi firească faţă de familie, relaţii de muncă şi în general, privită şi în raport cu întreg contextul relaţiilor sociale pe care inculpatul le-a dovedit.

Toate aceste împrejurări reţinute de instanţa de fond şi menţinute şi de instanţa de apel, urmează a fi luate în considerare şi de Înalta Curte, întrucât în ansamblul lor contribuie la aprecierea gravităţii faptelor săvârşite, care caracterizează persoana inculpatului B.R.C., întrucât aplicarea pedepselor sub minimul special stabilit de textele incriminatoare pentru ambele infracţiuni, satisfac pe deplin justa individualizare a pedepsei cea mai grea de 3 ani închisoare, pedeapsă care este menită să satisfacă şi scopul acesteia instituit de dispoziţiile art. 52 C. pen.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei reţinută în sarcina inculpatului, Înalta Curte constată că a fost stabilită în mod corect în sensul executării în regim de detenţie a pedepsei principale, neimpunându-se o reindividualizare nici cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.

Împrejurarea că infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) sunt infracţiuni care au un pericol social ridicat prin prisma faptului că inculpatul a săvârşit aceste fapte având ca părţi vătămate atât persoane majore cât şi minore prin violenţă şi în formă continuată aşa încât legiuitorul a manifestat severitate atunci când a stabilit limitele pedepselor, ce nu exclud însă, ca în procesul de individualizare judecătorească a executării pedepsei, ţinându-se cont de gravitatea concretă a faptelor, de condiţiile de comitere, de persoana infractorului şi de posibilităţile sale de reeducare, să se dispună chiar şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, atâta vreme cât sunt îndeplinite toate condiţiile aplicării acestei instituţii:

Însă instanţa de recurs constată că nu se impune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aşa cum este prevăzută la art. 861 C. pen.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, constată că ambele instanţe au examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, pedeapsa cea mai grea şi a modului de executare a pedepsei respectiv, executare în regim de detenţie, reţinută în sarcina inculpatului B.R.C., astfel că o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepsei atât ca şi cuantum cât şi ca modalitate de executare nu se mai impune.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de asemenea, atât prin prisma propriei evaluări asupra individualizării pedepsei rezultante aplicate inculpatului B.R.C. cât şi a modalităţii de executare în regim de detenţie, faţă de criticile formulate în recurs, constată că în contextul cauzei nu se justifică micşorarea pedepsei stabilite sau schimbarea modalităţii de executare, deoarece examinarea criteriilor obiective prevăzute de art. 72 C. pen. conduce la concluzia că circumstanţele personale ale inculpatului au fost avute în vedere în mod corect, în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor comise, agravat prin modul de comitere, valorile sociale atinse, precum şi consecinţele pe care le-au produs sub aspectul nerespectării dreptului persoanelor la integritate şi inviolabilitatea personală.

În raport cu cele menţionate, Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile formulate în recurs de către inculpatul B.R.C., întrucât în cauză pedepsele aplicate, atât pentru fiecare faptă comisă, cât şi cea rezultantă, reflectă respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptelor comise şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpatului, nejustificându-se micşorarea pedepsei sau stabilirea unei alte modalităţi de executare a pedepsei, astfel încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S. (B.) M.L. şi B.R.C. împotriva Deciziei penale nr. 81/2011 din 17 mai 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurie declarate de inculpații S. (B.) M.L. și B.R.C. împotriva Deciziei penale nr. 81/2011 din 17 mai 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de 600 lei cheltuieli către stat, din care suma de câte 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 1 septembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2806/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215...  ICCJ. Decizia nr. 2811/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2809/2012. Penal