ICCJ. Decizia nr. 2822/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2822/2012

Dosar nr. 3171/117/2012

Şedinţa publică din 13 septembrie 2012

Asupra recursului de faţă constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 220 din 07 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. 3171/117/2012, în temeiul art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. , cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A.Z. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat.

În temeiul art. 86⁴ C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de un an şi 3 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 42 din 27 ianuarie 2010 a Judecătoriei Turda, definitivă la data de 16 februarie 2010 prin neapelare şi adaugă această pedeapsă la cea aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 9 ani şi 3 luni închisoare.

În temeiul art. 71C.pen., s-a interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a C. pen.

În baza art. 175 C. pen., art. 53 pct. 2 lit. a), art. 64 lit. a) teza a ll-a, art. 65 şi art. 66 C. pen., s-a interzis inculpatului pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată timpul reţinerii şi al arestării preventive începând cu data de 24 februarie 2012 şi până la zi.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului.

S-a constatat că partea vătămată T.l.J. nu a formulat pretenţii civile în cauză.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 si urm. C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie L.D. Cluj - Napoca, şi obligat inculpatul A.Z. la plata despăgubirilor civile în cuantum de 1322, 50 lei în favoarea acestei părţi civile.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A.Z.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A.Z. la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 2000 lei, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu a fost avansată din fondul special al Ministerului Justiţiei, Baroului Cluj - d-lui av. T.O.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că la începutul lunii februarie 2012, fără a preciza cu exactitate data, potrivit propriei susţineri, inculpatul A. Z. în timp ce se deplasa cu un autobuz înspre locuinţa sa situată pe B-dul Muncii din mun. Cluj-Napoca, urmare a atitudinii necuviincioase pe care a avut-o faţă de o persoană de sex feminin, ar fi fost agresat de către persoana de sex masculin care o însoţea.

Datorită acestui fapt, inculpatul A.Z. a luat hotărârea ca atunci când va reîntâlni acea persoană de sex feminin să se răzbune, respectiv să suprime viaţa acesteia.

La data de 22 februarie 2012, inculpatul A.Z. a aflat, în mod întâmplător, adresa la care locuia partea vătămată T.l.J., în următoarele împrejurări:

În timp ce se afla la locuinţa sa unde locuiesc şi martorii R.S., R. L.L. şi minorii L.D. şi R.C., cel dintâi martor i-a solicitat ajutorul pentru a transporta obiecte de mobilier vechi, urmând a fi folosite la încălzirea locuinţei. De menţionat faptul că martorii D.F. şi V.M., i-au oferit martorului R.S. piesele de mobilier, deoarece martorul D.F. a fost proprietarul apartamentului cu nr. 49, situat pe str. Fabricii şi dorea să elibereze apartamentul de obiectele care nu-i foloseau.

Astfel inculpatul A.Z. împreună cu martorii R.S., R. L.L. şi minorul L.D., în jurul amiezii zilei de 22 februarie 2012 s-au deplasat cu o căruţă la imobilul situat pe str. Fabricii. Apoi au urcat toţi patru la etajul doi al blocului, la apartamentul cu nr. 49, al cărui proprietar a fost martorul D. F., loc de unde au început să transporte obiectele de mobilier indicate de către martor.

Pentru că ar fi fost apostrofaţi de către un locatar al imobilului, inculpatul şi martorii R.L.L. şi R.S., s-au hotărât să dezmembreze piesele de mobilier, urmând ca apoi acestea să fie aruncate pe geamul situat la capătul holului. Conform înţelegerii, martorii R.S. şi R.L.L. au coborât din imobil, îndreptându-se înspre locul unde staţiona căruţa pentru a încărca mobilierul ce urma să fie aruncat pe geam de inculpatul A.Z. şi minorul L.D.

Ulterior acestui moment, în timp ce inculpatul A.Z. se afla singur pe hol, a observat-o pe partea vătămată T.l.J. ieşind din apartamentul cu nr. 34 şi asigurând uşa, deplasându-se apoi pe hol şi trecând prin dreptul său în momentul în care partea vătămată T.l.J. a trecut prin dreptul său, inculpatul A.Z., potrivit propriei declaraţii, a crezut că este una şi aceeaşi persoană cu cea faţă de care, în urmă cu puţin timp, a avut o atitudine necuviincioasă în mijloacele de transport în comun şi faţă de care a luat la acea dată hotărârea să se răzbune. Atunci s-a hotărât, pentru că a observat apartamentul în care locuia partea vătămată, să revină ulterior „pentru a o bate”.

După ce inculpatul A.Z. împreună cu minorul L.D. au aruncat toate obiectele de mobilier şi acestea au fost încărcate în căruţă de către martorii R.S. şi R.L.L., inculpatul s-a despărţit de ceilalţi şi, potrivit propriei susţineri, s-a deplasat la hipermarketul R., unde a rămas până în cursul după-amiezii aceleiaşi zile. Ulterior, inculpatul A.Z. s-a deplasat la locuinţa sa, unde s-a odihnit câteva ore pentru ca apoi, în jurul orelor 21:00, să se înarmeze cu un cuţit cu o lamă de aproximativ 10 cm.

Pentru a nu fi observat că are asupra sa cuţitul, inculpatul A.Z. l-a ascuns în buzunarul pantalonilor pe care-i purta şi apoi a ieşit din locuinţă, îndreptându-se înspre imobilul situat pe str. Fabricii.

Înainte de a intra în imobil, tocmai pentru a avea un pretext pentru a dialoga cu partea vătămată T.l.J., inculpatul A.Z. a luat asupra sa un preţ de 2 litri etichetat „F.F.” Având în mână pet-ul, inculpatul a urcat la etajul doi al blocului, a traversat holul şi s-a îndreptat înspre ultimul apartament situat pe partea dreaptă în apropierea geamului, loc unde a observat, în jurul amiezii, că locuia partea vătămată.

Inculpatul A.Z. a bătut la uşă şi după ce partea vătămată T.l. J. a deschis-o, inculpatul i-a solicitat părţii vătămate să-i dea în recipient apă. Partea vătămată T.l.J. a dat curs solicitării inculpatului, sens în care i-a luat din mână pet-ul, solicitându-i inculpatului să aştepte. Apoi, partea vătămată T.l. J. a închis şi a asigurat uşa, s-a îndreptat înspre bucătăria apartamentului, a umplut recipientul cu apă şi a revenit la uşă, deschizând-o.

Partea vătămată T.l.J. i-a dat apoi recipientul inculpatului, acesta I-a luat, însă imediat s-a împins puternic în uşă, a scos cuţitul din buzunarul pantalonilor şi a început să „aplice lovituri părţii vătămate. Potrivit susţinerii părţii vătămate T.l.J., iniţial, a simţit o durere intensă în partea stângă a spatelui, fără să conştientizeze cu ce anume a fost lovită. Apoi a depus eforturi pentru a părăsi apartamentul şi a alarma vecinii, însă, inculpatul continua să-i aplice lovituri cu cuţitul. Doar în momentul în care partea vătămată T.l.J. a început să strige pentru a solicita ajutorul celorlalţi locatari, inculpatul A.Z. a încetat actul de agresiune asupra sa şi a fugit din imobil. La ieşirea din bloc, inculpatul A.Z. s-a îndreptat înspre Bd. Muncii, nu înainte de a arunca, în apropierea imobilului, recipientul cu apă. Apoi s-a deplasat în fugă pe Bd. Muncii, a traversat carosabilul şi s-a îndreptat înspre livada „Steluţa”, pentru a reveni la locuinţă. Pe traseul parcurs înspre locuinţă, inculpatul susţine că a aruncat cuţitul în grădina imobilului cu nr. 7 de pe Bd. Muncii. Cu toate că în cursul urmăririi penale s-au întreprins de către organele de cercetare penală demersuri pentru găsirea cuţitului, acestea au rămas fără rezultat.

Urmare a strigătului de alarmare al părţii vătămate, o parte din locatarii apartamentelor au ieşit pe hol, ulterior fiind sesizat Serviciul Naţional Unic Apel de Urgenţă. Partea vătămată T.l.J. a fost transportată cu o ambulanţă, iniţial, la Unitatea de Primire a Urgenţelor şi apoi internată la în Spitalul Clinic de Pneomoftiziologie L.D., cu diagnosticul „Plagă toracică parascapulară stângă, penetrantă. Hemopneumotorace stâng. Plăgi braţ drept. Afirmativ agresiune”. Partea vătămată T.l.J. a rămas internată, până la data de 28 februarie 2012, în secţia de chirurgie toracică a unităţii sanitare.

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. l281/ll/a/33 din 23 februarie 2012 al I.M.L. Cluj-Napoca, partea vătămată T.l.J., la data examinării obiective, prezenta „Latero-cervical drept excoriaţie liniară antero-posterioară de 2,5 cm, acoperită cu fină crustă sero-hematică, braţul drept, din cauza drenajului aspirativ. Drenaj aspirativ hemitorace stâng”. În concluzii aceluiaşi raport de constatare medico-legală se arată că partea vătămată T.l.J. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire activă cu corp tăietor - înţepător, leziunile necesită pentru vindecare 17-18 zile îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa victimei.

Cu toate că inculpatul A.Z. a recunoscut faptul că în cursul serii de 22 februarie 2012 a acţionat din dorinţa de a se răzbuna pe partea vătămată, urmare a unui incident mult anterior datei de 22 februarie 2012, sens în care, anterior deplasării la locuinţa părţii vătămate T.l.J. (în condiţiile în care în cursul amiezii aceleiaşi zile a luat la cunoştinţă locul unde partea vătămată domiciliază), după ce s-a înarmat cu cuţitul, iar apoi, după ce aceasta i-a deschis uşa, i-a aplicat mai multe lovituri cu cuţitul, a negat faptul că ar fi acţionat cu intenţia de a suprima viaţa victimei, fără a putea oferi o explicaţie plauzibilă asupra motivului pentru care a ales să se înarmeze cu cuţitul şi nu a ales o altă modalitate de „a se răzbuna”.

În condiţiile în care luarea hotărârii de a se răzbuna a premers cu o anumită perioadă de timp săvârşirea faptei şi inculpatul a efectuat acţiuni concrete de pregătire a comiterii faptei, sens în care s-a deplasat la propria-i locuinţă, apoi în cursul serii s-a înarmat cu cuţitul, s-a deplasat la locuinţa victimei şi, sub un pretext oarecare, a determinat-o pe aceasta să deschidă uşa apartamentului, pentru ca apoi imediat să aplice victimei mai multe lovituri cu cuţitul, cu intensitate, în urma cărora i-a cauzat leziuni părţii vătămate în zona latero-cervicală, toracică (plagă penetrantă), zone vitale a le o corpului, respectiv în zona braţului drept, s-a apreciat că inculpatul a acţionat cu intenţie directă de a suprima viaţa victimei, fapta fiind premeditată.

La termenul de judecată din data de 07 iunie 2012, înainte de declanşarea cercetării judecătoreşti inculpatul A.Z. a declarat că recunoaşte în totalitate învinuirea adusă de organele de urmărire penală şi că doreşte ca judecata să aibă loc pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, fără administrarea şi a altor mijloace de probă.

Faţă de poziţia procesuală a inculpatului A.Z., instanţa a constatat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. şi procedând la o analiză a mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală respectiv: referat cu propunere de trimitere; proces-verbal; procese-verbale; proces-verbal de recunoaştere după planşă foto şi planşă foto; raport de constatare medico-legală nr. 1281/1 l/a/33 a I. M.L. Cluj-Napoca; proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşe foto; ordonanţe de delegarea a lucrătorilor de poliţie judiciară din cadrul I.P.J. Cluj - S.I.C.; proces-verbal de examinare şi ridicare a obiectelor de îmbrăcăminte purtate de partea vătămată T.l.J. şi planşe foto; raport de constatare tehnico-ştiinţifică asupra comportamentului simulat ; proces-verbal de căutare şi planşe foto; dovadă de predare; procese-verbale întocmite cu ocazia vizionării înregistrărilor video a camerelor de luat vederi şi planşe foto; declaraţiile părţii vătămate T.l.J.; adresă de constituire parte civilă a Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie L.D. şi decontul de plată; declaraţiilor martorilor R. S., R.L.L., G.T., L.C.D., T.S.L., S. L., D.F., V.M., declaraţiile martorilor asistenţi G. R. N. , T.V., T.l., G.A.E., H.l., T.l.; declaraţiile inculpatului A.Z. , instanţa de judecată apreciază că fapta reţinută în sarcina inculpatului A.Z. de către organele de urmărire penală este stabilită şi din coroborarea acestor mijloace de probă rezultă starea de fapt reţinută în rechizitoriu, expusă mai sus precum şi vinovăţia inculpatului.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului A.Z., care în cursul serii de 22 februarie 2012, în baza unei rezoluţii infracţionale anterioare de a se răzbuna pe partea vătămată T.l.J. şi după ce a aflat unde locuia partea vătămată, s-a înarmat cu un cuţit iar apoi s-a deplasat la locuinţa părţii vătămate şi după ce aceasta i- a deschis uşa i-a aplicat mai multe lovituri cu cuţitul, cu intensitate, în zona toracelui şi în zona latero-cervicală, cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 17-18 zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus în primejdie viaţa, întruneşte elementele constitutive infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanţa de judecată a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, limitele de pedeapsă astfel cum acestea au fost reduse conf. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 20 C. pen., consecinţele faptei comise asupra părţii vătămate, persoana inculpatului, care a intrat în repetate rânduri în conflict cu legea penală, fiind chiar recidivist, şi care a recunoscut şi regretat comiterea faptei.

Astfel, tribunalul a aplicat inculpatului o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., art. 175 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., apreciind că acest cuantum de pedeapsă este în măsură să asigure scopurile pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

Prin Sentinţa penală nr. 42 din 27 ianuarie 2010 a Judecătoriei Turda (definitivă prin neapelare la data de 16 februarie 2010), inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat la pedeapsa de un an şi 3 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 3 luni, astfel că în prezenta cauză sunt incidente dispoziţiile prevăzute de art. 37 lit. a) C. pen., privind recidiva postcondamnatorie.

Infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului în prezenta cauză fiind comisă înainte de împlinirea termenului de încercare stabilit prin sentinţa penală sus indicată, în temeiul art. 86⁴ C. pen., instanţa a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 ani şi 3 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 42 din 27 ianuarie 2010 a Judecătoriei Turda, definitivă la data de 16 februarie 2010 prin neapelare şi a adăugat această pedeapsă la cea aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 9 ani şi 3 luni închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a C. pen.

În baza art. 174, art. 175 C. pen., art. 53 pct. 2 lit. a), art. 64 lit. a) teza a ll-a, art. 65 şi art. 66 C. pen., s-a interzis inculpatului pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi al arestării preventive începând cu data de 24 februarie 2012 şi până la zi.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului A.Z. apreciind că temeiurile de fapt şi de drept care au impus dispunerea acestei măsuri preventive se menţin şi în prezent şi impun în continuare privarea inculpatului de libertate.

Sub aspectul laturii civile a cauzei instanţa a reţinut că partea vătămată T. l.J. nu s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând însă ca inculpatului să i se aplice o pedeapsă orientată înspre maximul special pentru fapta săvârşită, iar Spitalul Clinic de Pneomoftiziologie L.D. Cluj-Napoca s-a constituit parte civilă cu suma de 1.322,50 lei, reprezentând valoarea prestaţiilor medicale acordate părţii vătămate în perioada 23 februarie - 28 februarie 2012, în cadrul Secţiei de Chirurgie Toracică a unităţii.

Pe cale de consecinţă, instanţa de judecată a constatat că partea vătămată T. l.J. cu domiciliul în Germania, Nurnberg, str. Daimler, EG bei Fotopoulus, cod poştal 90441, nu a formulat pretenţii civile în cauză şi, apreciind întemeiate pretenţiile civile formulate, în baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 şi urm. C. civ., a admis acţiunea civilă formulată de către partea civilă SPITALUL CLINIC DE PNEUMOFTIZIOLOGIE L.D. Cluj - Napoca, cu sediul în loc. Cluj - Napoca, str. B.P. Haşdeu, jud. Cluj şi a obligat pe inculpatul A.Z. la plata despăgubirilor civile în cuantum de 1322, 50 lei în favoarea acestei părţi civile.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 instanţa a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A.Z.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul prin care a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi judecând cauza pronunţarea unei noi hotărâri prin care să-i fie redusă pedeapsa aplicată acestuia.

În motivele de apel inculpatul prin apărătorul desemnat din oficiu a arătat că a recunoscut săvârşirea infracţiunii şi a solicitat aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., dând o declaraţie în acest sens, iar cererea sa a fost considerată admisibilă, astfel că limitele de pedeapsă pentru fapta reţinută în sarcina inculpatului sunt cuprinse între 5 ani şi 8 ani şi 4 luni închisoare.

Cu toate acestea, instanţa a considerat că pedeapsa ce i se cuvine inculpatului este cea îndreptată spre maxim, respectiv 8 ani închisoare.

Inculpatul a mai arătat că atitudinea sa sinceră încă din primele declaraţii, poate fi reţinută ca o circumstanţă atenuantă judiciară şi limitele de pedeapsă să fie coborâte sub minimul special de 5 ani.

Având în vedere că maximul este de 8 ani şi 4 luni închisoare, pedeapsa de 8 ani aplicată inculpatului este exagerată raportat la persoana acestuia.

Prin decizia penală nr. 130/A/2012 din 11 iulie 2012, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.Z. împotriva sentinţei penale nr. 220 din 7 iunie 2012 pronunţată în dosar nr. 3171/117/2012 al Tribunalului Cluj.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că solicitarea inculpatului privind reţinerea în favoarea sa şi a circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., pe motiv că a recunoscut săvârşirea infracţiunii, nu este întemeiată.

S-a mai constat că reţinerea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., nu înlătură aplicarea în cauză şi a dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen., însă raportat la modalitatea de comitere a faptei, respectiv în baza unei rezoluţii infracţionale anterioare întemeiată pe un motiv de răzbunare faţă de partea vătămată, acesta s-a înarmat cu un cuţit, s-a deplasat la locuinţa părţii vătămate, iar când aceasta din urmă i-a deschis uşa, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu acel cuţit, cauzându-i leziunile descrise în actele medico-legale, de unde rezultă că inculpatul şi-a conceput un plan în detaliu anterior comiterii faptei şi a luat măsuri pentru a aduce la îndeplinire acest plan, în sensul de a suprima viaţa părţii vătămate, însă acesta fapt nu a fost îndeplinit, datorită modalităţii în care partea vătămată s-a apărat şi nu datorită comportamentului inculpatului.

Totodată, s-a reţinut că inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de pedeapsa de un an şi 3 luni închisoare aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 42 din 27 ianuarie 2010 a Judecătoriei Turda, pedeapsă care a fost suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 3 luni, iar infracţiunea din prezenta cauză a fost comisă în perioada termenului de supraveghere a executări pedepsei menţionate mai sus, motiv pentru care în baza art. 86⁴ C. pen., instanţa de fond a revocat suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse, care a fost cumulată cu pedeapsa aplicată inculpatului în prezenta cauză, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 9 ani şi 3 luni închisoare în regim de detenţie, cu interzicerea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.

Potrivit fişei de cazier privind pe inculpat acesta a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare cu suspendare condiţionată potrivit art. 110 C. pen., pe timp de 2 ani pentru săvârşirea unei infracţiunii de furt calificat în timpul minorităţii.

Tot din fişa de cazier privind pe inculpat rezultă că acesta a fost sancţionat administrativ de mai multe ori pentru comiterea unor infracţiuni de furt calificat .

Împotriva deciziei penale nr. 130/A/2012 din 11 iulie 2012, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a declarat recurs inculpatul A.Z. invocând motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea cuantumului pedepsei stabilite în sarcina inculpatului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 3171/117/2012. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivul de recurs invocat, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., constată că instanţa de apel şi instanţa de fond au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare, precum şi o corectă individualizare a pedepsei. La individualizarea pedepsei stabilită în sarcina inculpatului instanţa de fond a luat în considerare criteriile generale de individualizare prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. , dar şi împrejurarea că a fost lezată valoarea cea mai de preţ apărată de legea penală şi anume viaţa persoanei, tentativa la omor săvârşindu-se asupra părţii vătămate T.l.J., prin aplicarea mai multor lovituri cu cuţitul, cu intensitate mare în zona toracelui şi latero-cervicală, cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 17-18 zile de îngrijiri medicale.

În egală măsură s-a ţinut cont şi de persoana inculpatului care a săvârşit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie iar potrivit fişei de cazier privind pe inculpat acesta a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare cu suspendare condiţionată potrivit art. 110 C. pen., pe timp de 2 ani pentru săvârşirea unei infracţiunii de furt calificat în timpul minorităţii cât şi faptul că acesta a fost sancţionat administrativ de mai multe ori pentru comiterea unor infracţiuni de furt calificat.

Înalta Curte constată că nu se impune a se acorda o eficienţă mai mare dispoziţiilor generale de reindividualizare, aceste criterii fiind reţinute de instanţa de apel şi instanţa de fond la individualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatului.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că ambele instanţe au examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei de 8 ani închisoare reţinută în sarcina inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., pedeapsă care în temeiul art. 86⁴ 4 C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de un an şi 3 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 42 din 27 ianuarie 2010 a Judecătoriei Turda, definitivă la data de 16 februarie 2010 prin neapelare şi s-a adăuga această pedeapsă la cea aplicată prin sentinţa instanţei de fond, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 9 ani şi 3 luni închisoare, evidenţiind, faptul că dincolo de pericolul social generic al infracţiunii săvârşite, în mod concret acesta s-a accentuat ca urmare a împrejurărilor în care a fost săvârşită, respectiv fapta inculpatului conducând la punerea în primejdie a vieţii părţii vătămate, astfel că o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepsei nu se mai impune.

Astfel, Înalta Curte constată că, întrucât în cauză pedeapsa aplicată, reflectă respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei comise şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpatului, nu se justifică reducerea pedepsei reţinută deja în sarcina inculpatului, pedeapsă orientată spre minimul special al pedepsei stabilit de textul incriminator.

În baza art. 385¹⁵ alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul declarat de inculpatul A.Z. împotriva deciziei penale nr. 130/A/2012 din 11 iulie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Va deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 24 februarie 2012 la 13 septembrie 2012.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul A.Z. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.Z. împotriva deciziei penale nr. 130/A/2012 din 11 iulie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 24 februarie 2012 la 13 septembrie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 septembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2804/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175...		ICCJ. Decizia nr. 2821/2012. Penal. Traficul de persoane (Legea... →

ICCJ. Decizia nr. 2822/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2822/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs