ICCJ. Decizia nr. 2811/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. nr. 2811/2012
Dosar nr. 434/1/2012
Şedinţa publică din 13 septembrie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 4144 din 06 decembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 19221/63/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva Deciziei penale nr. 143 din 17 iunie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, constatându-se că decizia pronunţată de instanţa de apel este legală şi temeinică.
Prin prezenta contestaţie în anulare inculpatul a invocat motivul prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen., susţinând că la termenul de judecată din data de 6 decembrie 2011, inculpatul a fost în imposibilitate de prezentare şi a încunoştinţat instanţa despre această împrejurare, dovada făcând-o prin înscrisuri medicale.
De asemenea a anexat cererii de contestaţie în anulare adeverinţa medicală şi dovezile transmiterii acestei adrese prin fax.
Examinând cauza în raport de motivele invocate şi dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că cererea de contestaţie în anulare este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 386 lit. b) C. proc. pen. prevăd că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anuare când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare. Or, în prezenta cauză la termenul de judecată din 6 decembrie 2011, termen la care instanţa de recurs a rămas în pronunţare, inculpatul a formulat o cerere prin care a solicitat acordarea unui termen de judecată pentru a fi audiat, inculpatul aflându-se în imposibilitate de prezentare, împrejurare dovedită cu înscrisuri medicale.
Înalta Curte a respins cererea inculpatului având în vedere că prezenţa acestuia nu este obligatorie.
Astfel, Înalta Curte constată că nu ne aflăm în prezenţa acestui caz prevăzut pentru formularea unei contestaţii în anulare deoarece instanţa de recurs a avut cunoştinţă de imposibilitatea de prezentare a inculpatului însă i-a respins cererea de acordare a unui nou termen de judecată apreciind că prezenţa inculpatului nu este obligatorie.
Prin urmare, pentru a fi însă admisibilă contestaţia în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri penale definitive, trebuie îndeplinite cumulativ condiţiile enumerate în art. 391 alin. (2) C. proc. pen., respectiv, contestaţia să fie făcută în termenul prevăzut de lege, motivul invocat să fie dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., iar în susţinerea contestaţiei să fie depuse ori să se invoce dovezi aflate la dosarul cauzei.
Or, în speţă, nu s-au invocat situaţii de felul celor prevăzute la art. 386 C. proc. pen. şi nici nu au putut fi constatate pe baza actelor şi lucrărilor de la dosarul cauzei.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele invocate de contestatorul condamnat, nu fac parte din textele incidente pentru a fi admisibilă această cale extraordinară de atac aşa cum prevăd cazurile de contestaţie enumerate expres şi limitativ în art. 386 C. proc. pen. şi va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestaţie în anulare formulată de formulată de contestatorul condamnat B.V. împotriva Deciziei penale nr. 4144 din 06 decembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 19221/63/2010.
În temeiul ari 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va dispune obligarea contestatorului condamnat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat B.V. împotriva Deciziei penale nr. 4144 din 06 decembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 19221/63/2010.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2809/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2812/2012. Penal. Infracţiuni la alte legi... → |
|---|
