ICCJ. Decizia nr. 2821/2012. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 C.p.), violul (art.197 C.p.). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2821/2012

Dosar nr. 5259/103/2011

Şedinţa publică din 13 septembrie 2012

Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 8/P/2012 din data de 01 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Neamţ, s-a dispus condamnarea inculpaţilor:

1. C.A.R., domiciliată în corn. Dumbrava Roşie, jud. Neamţ, fără antecedente penale, pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

a) trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., părţi vătămate A.E.M. şi D.V., la pedeapsa principală de 7 (şapte) ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale;

b) complicitate la viol, prevăzută de art. 26 raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. - parte vătămată A.E.M., la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale;

c) lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. - parte vătămată A.E.M., la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare;

d) lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. - parte vătămată D.V., la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare.

e) în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor de: 7 (şapte) ani închisoare şi pedeapsa complementară a _; interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale, 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale, 5 (cinci) ani închisoare şi 5 (cinci) ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpata C.A.R. să execute pedeapsa rezultantă de 7 (şapte) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 septembrie 2011, până la 12 ianuarie 2012.

2. A.D.D., domiciliat în com. Dumbrava Roşie, sat Brăşăuţi, jud. Neamţ, fără antecedente penale, pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

a) trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99 şi 109 C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., părţi vătămate A.E.M. şi D.V., la pedeapsa principală de 4 (patru) ani închisoare;

b) viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi 109 C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., parte vătămată A.E.M., la pedeapsa principală de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare;

c) de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi 109 C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., parte vătămată D.V., la pedeapsa principală de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare;

d) lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi 109 C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. - parte vătămată A.E.M., la pedeapsa principală de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi;

e) lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi 109 C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. - parte vătămată D.V., la pedeapsa principală de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit a), art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate acestui inculpat, de 4 (patru) ani închisoare, de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare, de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare, 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare, 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul A.D.D. să execute pedeapsa principală rezultantă de 4 (patru) ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. 2 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

3. N.I., domiciliat în comuna Săvineşti, jud. Neamţ, cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor:

a) viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., parte vătămată A.E.M., la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale şi;

b) viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., parte vătămată D.V., la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor de: 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale şi de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul N.I. să execute pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 septembrie 2011 până la 01 februarie 2012.

4. S.G.V., domiciliat în comuna Dumbrava Roşie, jud. Neamţ, cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., parte vătămată A.E.M., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 septembrie 2011 până la 01 februarie 2012.

Prin aceeaşi sentinţă penală, au fost admise acţiunile civile formulate de părţile civile A.E.M. şi D.V.

În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 1357, art. 1381-1382 C. civ., au fost obligă inculpaţii C.A.R., A.D.D.- în solidar cu partea responsabilă civilmente A.M., N.l. şi S.G.V., în solidar, să plătească părţii civile A.E.M. suma de 100.000 lei, actualizată la data executării, cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 1357, art. 1381-1382 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii C.A.R., A.D.D., în solidar cu partea responsabilă civilmente A.M. şi N.l., în solidar, să plătească părţii civile D.V. suma de 100.000 lei, actualizată la data executării, cu titlu de daune morale.

S-a dispus ca onorariile apărătorilor din oficiu, în sumă de 400 lei pentru inculpatul A.D.D. şi de câte 150 lei pentru părţile civile să fie avansate către Baroul de Avocaţi Neamţ din fondurile Ministerului Justiţiei.

S-a luat act că inculpaţii C.A.R., N.l. şi S.G. au fost asistaţi de apărători aleşi.

În temeiul art. 189 şi 191 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii: C.A.R., N.l. şi S.G. să plătească statului suma de câte 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare şi inculpatul A.D.D., în solidar cu partea responsabilă civilmente A.M., să plătească statului suma de 1300 lei cu acelaşi titlu.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 109/D/P din 15 noiembrie 2011 al D.I.I.C.O.T. Biroul teritorial Neamţ, înregistrat la această instanţă sub nr. 5259/103/2011, au fost trimişi în judecată inculpaţii:

1. M.M.L., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori în formă agravată, prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeaşi lege, viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., viol în formă agravată, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. c) C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal, în formă agravată, prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. c) C. pen.;

2. C.A.R., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori în formă agravată, prev. de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeaşi lege, cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., viol în forma complicităţii, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal, în formă agravată, prev. de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. c) C. pen.;

3. N.l., pentru săvârşirea infracţiunilor de viol, prev. de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. şi de viol în formă agravată, prev. de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen.;

4. S.G.V., pentru săvârşirea infracţiunii de viol în formă agravată, prev. de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. şi;

5. A.D.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori în formă agravată, prev. de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeaşi lege, cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen., vioi în formă agravată, prev. de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen., viol în formă agravată, prev. de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal în formă agravată, prev. de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.

La termenul de judecată de la 11 ianuarie 2012, inculpaţii: C.A.R., N.l., S.G.V. şi A.D.D. au declarat că se prevalează de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., recunoscând săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare şi fiind de acord cu probele administrate în faza de urmărire penală.

Cererea de judecare potrivit procedurii simplificate prevăzută de art. 320/1 C. proc. pen. a fost admisă de instanţă, fiind îndeplinite condiţiile cerute de acest text de lege.

Luând act de declaraţiile inculpaţilor şi văzând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, respectiv: plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, procesul verbal de cercetare la faţa locului, procesul verbal de recoltare a probelor biologice, rapoartele de constatare medico legale din 21 septembrie 2011 emise de S.J.M.L. Neamţ, procesele verbale de depistare a inculpaţilor, declaraţiile martorilor, procesele verbale de recunoaştere după planşa fotografică şi de confruntare, declaraţiile făptuitorilor şi inculpatului faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de ^; fapt:

Inculpatul M.M.L. se află de mai mult timp într-o relaţie de concubinaj cu inculpata C.A.R., cei doi locuind împreună pe raza comunei Dumbrava Roşie, judeţul Neamţ.

De aproximativ un an de zile, în anturajul de cunoştinţe al celor doi inculpaţi a intrat şi inculpatul minor A.D.D., domiciliat în aceeaşi localitate, acesta executând periodic diverse munci ocazionale în beneficiul inculpatului M.M.L.

În data de 20 septembrie 2011, inculpata C.A.R. s-a deplasat pe raza municipiului Piatra Neamţ, acolo unde lucra ca angajată a unui spaţiu comercial amplasat în bazarul din municipiul Piatra Neamţ, însoţită fiind de către inculpatul minor A.D.D.

În conformitate cu cele declarate de către inculpatul minor, încă de la plecarea din comuna D-va Roşie, inculpata C.A.R. a acţionat cu intenţia, comunicată şi inculpatului minor, de a identifica şi racola persoane de sex feminin, vulnerabile din cauza vârstei sau intelectului limitat, pe care ulterior să le „dea la produs", în sensul exploatării sexuale a acestora.

În realizarea scopului infracţional comun, inculpata C.A.R. şi inculpatul A.D.D. s-au deplasat la Şcoala specială „E.D." din Piatra Neamţ, unde au încercat să găsească două persoane de sex feminin, dispuse să-i însoţească sub un anumit pretext pe raza comunei D-va Roşie, judeţul Neamţ.

După ce a contactat mai multe eleve, inculpata C.A.R. a convins părţile vătămate A.E.M. şi D.V., în vârstă de 15 ani, eleve în clasa a IX-a, cu reşedinţa la Complexul de Servicii „E.D.", să o însoţească pe ea şi pe inculpatul minor, până în comuna D-va Roşie.

Pretextul deplasării l-a constituit solicitarea inculpatei C.A.R., ca cele două minore să ajute la culesul strugurilor pe o parcelă de teren aparţinând inculpatei, fiecare dintre părţile vătămate urmând a primi drept retribuţie pentru activitatea respectivă suma de câte 20 de lei.

În realitate, nici inculpata C.A.R. şi nici inculpatul M.M.L. nu aveau în posesie sau proprietate la momentul respectiv vreo parcelă de teren cultivată cu struguri, care să poată fi culeasă.

Părţile vătămate A.E.M. şi D.V. au obţinut un bilet de voie de la cadrul didactic de serviciu în ziua respectivă, după care s-au deplasat împreună cu inculpata şi inculpatul minor, cu troleibuzul, până pe raza comunei D-va Roşie.

În momentul în care inculpata C.A.R. şi inculpatul A.D.D. au ajuns cu cele două victime pe raza comunei D-va Roşie, au fost întâmpinaţi de către inculpatul M.M.L..

Inculpaţii şi inculpatul minor s-au deplasat cu victimele într-o primă fază la un imobil aflat în construcţie şi de care avea grijă inculpatul N.l., situat tot pe raza comunei D-va Roşie.

În momentul în care au ajuns în imobilul respectiv, victimele au avut pentru prima dată reprezentarea că nu urmau să execute o muncă agricolă, aşa cum li se spusese anterior de către inculpata C.A.R., şi au avut suspiciuni cu privire la o eventuală formă de abuz sexual, căreia urmau să fie supuse.

Inculpatul N.l. se afla în stare de ebrietate, însă a acceptat ca inculpaţii să vină în imobilul respectiv împreună cu părţile vătămate, având reprezentarea că va avea raporturi sexuale cu una dintre cele două minore.

La scurt timp, la imobil a sosit şi inculpatul S.G.V., în acelaşi scop şi anume acela de a avea relaţii sexuale cu una dintre cele două minore aduse pe raza comunei D-va Roşie.

După intrarea în imobilul în care se afla inculpatul N.l., inculpaţii au procedat într-o primă fază la consumul unor cantităţi de băuturi alcoolice, precum şi a unor alimente.

Deşi părţile vătămate minore, speriate şi aflate într-o locaţie străină, fără posibilitatea de a cere ajutor sau a contacta vreo persoană din afara imobilului şi-au exprimat încă de la început refuzul evident de a întreţine orice fel de relaţie sexuală cu vreunul dintre bărbaţii aflaţi în imobilul respectiv, acestea au fost violate în mod repetat de către toţi inculpaţii de sex masculin, precum şi de către inculpatul minor, cu complicitatea materială activă a inculpatei C.A.R.

Astfel, într-o primă fază, inculpatul N.l. a luat-o de mână pe partea vătămată D.V. şi a condus-o într-o încăpere alăturată. Acolo, inculpatul a dezbrăcat-o,_; forţat pe minoră şi, imobilizând-o fizic, a întreţinut cu aceasta raporturi sexuale normale, în ciuda opoziţiei concrete a victimei. Pe parcursul acestor raporturi sexuale, D.V. a plâns permanent şi a strigat să fie lăsată în pace, însă inculpatul N.l. şi-a continuat activitatea infracţională, fără ca în ajutorul minorei să intervină vreunul dintre inculpaţi sau învinuiţi.

De altfel, în acelaşi interval de timp, ceilalţi inculpaţi erau preocupaţi cu violarea repetată a părţii vătămate A.E.M.. Astfel, într-o primă fază, în condiţiile în care partea vătămată plângea şi striga să fie lăsată în pace, inculpatul S.G.V. a întreţinut acte sexuale orale cu partea vătămată, pentru o durată de aproximativ 10 minute. Imediat după aceasta, inculpatul minor A.D.D. a întreţinut şi el raporturi sexuale normale cu victima A.E.M.. întrucât victima se împotrivea fizic din ce în ce mai tare, inculpata C.A.R. i-a pus mâna la gură victimei, pentru a o împiedica pe aceasta să strige.

Partea vătămată A.E.M. a fost violată de către inculpatul A.D.D. pentru o perioadă de aproximativ 30 de minute, iar după ce acesta a terminat, din camera alăturată a revenit inculpatul N.l. Profitând de starea de şoc în care se afla minora, inculpatul N.l. a întreţinut cu aceasta relaţii sexuale orale ; contrar voinţei părţii vătămate.

După ce inculpatul N.l. s-a retras de lângă minora A.E.M., inculpatul minor A.D.D. a întreţinut la rândul său relaţii sexuale orale cu aceeaşi parte vătămată, profitând de starea în care se afla victima.

Aşa cum rezultă din depoziţiile părţilor vătămate, care se coroborează sub acest aspect cu cele ale inculpaţilor, victimele nu au avut nici un moment intenţia de a întreţine raporturi sexuale cu vreunul dintre inculpaţi, acestea având loc contrar voinţei lor, prin constrângere fizică şi ameninţare.

După o perioadă de timp, inculpatul minor A.D.D., care îl cunoştea de mai mult timp pe numitul M.O. şi cunoştea faptul că acesta era interesat de întreţinerea unor raporturi sexuale contra cost cu diverse persoane de sex feminin, i-a propus inculpatului M.M.L. să „valorifice" într-o primă etapă una dintre minore către inculpatul respectiv.

Inculpatul M.M.L. s-a declarat de acord, astfel încât minorul l-a sunat pe M.O. şi a ajuns la o înţelegere telefonică cu acesta, în sensul de a-i preda una dintre minore, pentru ca numitul M.O. să întreţină raporturi sexuale cu aceasta, M.O. urmând să plătească pentru serviciul respectiv către minor i suma de 60 de lei.

Deplasarea minorei A.E.M. către locaţia în care se afla numitul M.O. necesita însă existenţa unui mijloc de transport, iar în acest scop, inculpatul M.M.L. l-a sunat pe martorul R.T.A., care avea în proprietate un autoturism.

Martorul s-a arătat dispus să efectueze o deplasare în interesul inculpatului M.M.L., cu condiţia însă ca acesta să-i furnizeze o cantitate de combustibil, întrucât nu avea rezerva necesară pentru a se deplasa în locaţia dorită de către inculpatul M.M.L. şi inculpatul A.D.D.

Ca urmare a acestei înţelegeri, în jurul orelor 23:30, martorul R.T.A. s-a deplasat la domiciliul inculpatului M.M.L., conducând autoturismul proprietate personală.

Pentru a nu exista riscul ca cealaltă parte vătămată, D.V., să părăsească comuna D-va Roşie şi eventual să anunţe organele de poliţie, inculpaţii au luat decizia ca, pe perioada deplasării în locaţia unde se afla M.O., să o predea pe D.V. unei persoane care să o supravegheze. Astfel, au dus-o pe minoră la locuinţa unui vecin, loniţă loan, rugându-l pe acesta să aibă grijă de D.V. şi să o supravegheze pe perioada cât va lipsi el.

După aceasta, inculpaţii M.M.L., C.A. şi A.D.D. au condus-o pe partea vătămată A.E.M. către domiciliul inculpatului M.M.L., unde s-au întâlnit cu martorul R.T.A. şi au urcat cu toţii în autoturismul condus de acesta.

Toţi cei arătaţi s-au îndreptat către comuna Săvineşti, într-o locaţie unde M.O. lucra ca achizitor de materiale feroase la un centru de colectare a fierului vechi şi unde acesta şi locuia în fapt, într-o baracă.

Din autoturism au coborât inculpaţii M.M.L. şi A.D.D., care au predat-o pe minora A.E.M. numitului M.O. După ce a preluat victima, M.O. a plătit suma de 50 de lei.

După ce victimele au fost preluate de inculpaţi, împreună cu martorul R.T.A. s-au deplasat pe un teren viran, situat în lunca râului Bistriţa, pe teritoriul comunei D-va Roşie.

În locaţia respectivă, profitând de faptul că victimele se aflau încă în stare de şoc inculpatul minor A.D.D. a întreţinut raporturi sexuale normale atât cu partea vătămată A.E.M., cât şi cu partea vătămată D.V.

Inculpaţii M.M.L. şi A.D.D. s-au deplasat împreună cu victimele şi martorul la locuinţa inculpatului M.M.L., au preluat-o de acolo pe C.A.R. şi, împreună cu aceasta, au condus victimele până în cartierul D., din Piatra Neamţ, unde le-au iăsat pe o stradă din apropierea Şcolii „E.D."

La data de 21 septembrie 2011, ambele părţi vătămate au fost examinate în cadrul unei constatări medico-legale efectuate de către S.J.M.L. Neamţ, constatându-se că acestea nu au leziuni traumatice, însă ambele prezintă deflorări recente, ce puteau data din data de 20 septembrie 2011.

Părţile vătămate A.E.M. şi D.V., ambele în vârstă de 15 ani s-au constituit părţi civile cu suma de câte 100.000 lei cu titlu de daune morale, actualizată la data executării.

Audiate în cursul cercetării judecătoreşti părţile vătămate şi-au menţinut declaraţiile date în timpul urmăririi penale.

Faţă de ambele părţi vătămate a fost luată măsura plasamentului la Complexul de servicii „E.D." din mun. Piatra Neamţ, drepturile şi obligaţiile părinteşti fiind exercitate de către preşedintele Consiliului Judeţean Neamţ, conform sentinţei civile nr. 144/C din 29 octombrie 2010 a Tribunalului Neamţ (fila 144 dos.) şi sentinţa civilă nr. 179/M din 6 octombrie 2006 a Tribunalului Neamţ (f. 150 dos.)

Inculpaţii: C.A.R., N.l., S.G.V. şi A.D.D. au recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor şi au solicitat doar proba cu înscrisuri.

Inculpatul N.l. a fost reţinut administrativ la data de 21 septembrie 2011 şi arestat preventiv în baza încheierii nr. 24 din 23 septembrie 2011 a Judecătoriei Piatra Neamţ.

Inculpata C.A.R. a fost reţinută la data de 22 septembrie 2011 şi arestată preventiv în baza încheierii nr. 25 din 23 septembrie 2011 a Judecătoriei Piatra Neamţ.

Arestarea preventivă a inculpatului a fost menţinută în cursul judecăţii până la data de 12 ianuarie 2012, când a fost pusă în libertate, urmare a înlocuirii acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.

Inculpatul S.G.V. a fost reţinut la data de 22 septembrie 2011 şi arestat ^; preventiv în baza încheierii nr. 25 din 23 septembrie 2011 a Judecătoriei Piatra Neamţ.

Prin încheierea din 11 ianuarie 2012 a Tribunalului Neamţ, s-a dispus disjungerea cauzei privind pe inculpatul M.M.L., conform art. 38 C. proc. pen.

La data de 11 ianuarie 2012 D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Neamţ a emis procesul verbal de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul rechizitoriului nr. 109/D/P/2011, în sensul că, încadrarea juridică corectă a infracţiunii de trafic de minori, reţinută în sarcina inculpaţilor este cea prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 şi nu cea prevăzută de art. 13 alin. (1), (3), (4) din Lege, întrucât nu a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei.

Instanţa va lua act că, în cauză este vorba de o îndreptare de eroare materială, încadrarea juridică a faptei de trafic de minori fiind cea menţionată în procesul verbal de la fila 241 dosar.

Instanţa de fond a apreciat că în drept:

Fapta inculpatei C.A.R. care, în data de 20 septembrie 2011, împreună cu inculpatul minor A.D.D. a racolat prin înşelăciune, victimele minore A.E.M. şi D.V., în scopul exploatării lor sexuale, constituie infracţiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a cu referire la art. 12^; alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2011, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

Fapta aceleiaşi inculpate care, în data de 20 septembrie 2011, a exercitat acte de constrângere fizică asupra părţii vătămate A.E.M., minoră în vârstă de 15 ani, în scopul de a-l ajuta pe inculpatul minor A.D.D. să întreţină raporturi sexuale cu victima, împotriva voinţei acesteia, constituie infracţiunea de complicitate la viol, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen.

Fapta inculpatei C.A.R. care, în ziua de 20 septembrie 2011, împreună cu inculpatul A.D.D. a lipsit de libertate, în mod ilegal partea vătămată minoră A.E.M., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatei care în data de 20 septembrie 2011, împreună cu inculpatul A.D.D., a lipsit de libertate, în mod ilegal partea vătămată minoră D.V. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului minor A.D.D. care, în data de 20 septembrie 2011 a racolat, prin înşelăciune, împreună cu inculpata C.A.R. pe părţile vătămate minore, în vârstă de 15 ani, A.E.M. şi D.V., în scopul exploatării lor sexuale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a ll-a cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 99 C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat care, în data de 20 septembrie 2011 a întreţinut acte sexuale cu partea vătămată minoră A.E.M., prin constrângerea acesteia şi beneficiind de complicitatea inculpatei C.A.R. constituie infracţiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen.

Fapta inculpatului care, în data de 21 septembrie 2011, în timp ce se afla în lunca râului Bistriţa, pe raza comunei Dumbrava Roşie, împreună cu inculpatul M.M.L., a întreţinut relaţii sexuale, prin constrângere cu partea vătămată minoră D.V., constituie infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen.

Fapta inculpatului A.D.D. care, în ziua de 20 septembrie 2011, împreună cu inculpata C.A.R. a lipsit de libertate în mod ilegal partea vătămată minoră A.E.M. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen.

Fapta inculpatului minor care, în data de 20 septembrie 2011, împreună cu inculpata C.A.R. a lipsit de libertate partea vătămată D.V., constituie infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen.

Fapta inculpatului N.l. care, în ziua de 20 septembrie 2011, împreună cu inculpatul minor A.D.D., prin constrângere, a întreţinut acte sexuale cu partea vătămată minoră D.V. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat care, în data de 20 septembrie 2011 împreună cu inculpatul minor A.D.D. au obligat, prin ameninţare partea vătămată minoră A.E.M. să întreţină relaţii sexuale cu el, împotriva voinţei acesteia constituie infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

Fapta inculpatului S.G.V. care, în data de 20 septembrie 2011, împreună cu inculpatul minor A.D.D. a obligat-o pe partea vătămată minoră A.E.M. să întreţină relaţii sexuale, împotriva voinţei acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

Instanţa de fond a motivat că la individualizarea judiciară a pedepselor a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume: gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor, natura relaţiilor sociale încălcate, referitoare la dreptul la integritate corporală, libertate, inviolabilitate sexuală, onoare şi demnitate, modalităţile şi împrejurările în care au fost comise - părţile vătămate minore au fost racolate prin înşelăciune, cu promisiunea falsă de a fi remunerate în schimbul prestării unor servicii onorabile, au fost abuzate sexual de către mai mulţi inculpaţi, scopul urmărit - obţinerea de foloase materiale, rezultatul produs - constând în suferinţa fizică şi psihică produsă victimelor, precum şi persoana inculpaţilor.

Inculpata C.A.R. a avut un rol important în comiterea faptelor, fiind cea care a racolat, împreună cu inculpatul minor, victimele, care Ie-a condus la locuinţa unde au fost ţinute împotriva voinţei lor, care a ajutat pe ceilalţi inculpaţi să comită faptele de viol, care a împiedicat pe părţile vătămate să părăsească imobilul. Aceasta a dat dovadă de totală lipsă de empatie faţă de victime, ajutându-i pe ceilalţi inculpaţi să-şi realizeze scopul infracţional.

Instanţa de fond a avut în vedere însă faptul că inculpata este tânără, nu are antecedente penale, a avut o poziţie procesuală sinceră, este însărcinată, urmând să nască în scurt timp şi că beneficiază de dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., respectiv reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă, condiţii în care a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea pedepsei de 7 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de minori şi pedeapsa de câte 5 ani închisoare pentru infracţiunea de complicitate la viol şi lipsire de libertate, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., urmând a se face aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (3) C. pen.

Inculpatul A.D.D. este cel care a avut iniţiativa în săvârşirea infracţiunilor, deplasându-se împreună cu inculpata C.A.R. la Centrul de Plasament „E.D." din Piatra Neamţ, cu scopul de a racola minorele şi a obţine beneficii materiale din exploatarea lor sexuală. A acţionat în calitate de autor al infracţiunii de viol şi a avut activitate infracţională amplă, participând la săvârşirea tuturor faptelor penale. Acesta a fost condamnat, în Dosarul nr. 7014/279/2011 al Judecătoriei Piatra Neamţ la pedeapsa de 9 iuni închisoare pentru infracţiunea de furt calificat, nu urmează cursuri de şcolarizare, nu doreşte să se integreze în familia din care provine, frecventează un anturaj antisocial şi nu are o conduită conformă cu normele morale ale societăţii. Din referatul de evaluare efectuat de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Neamţ (fila 139 dos.) reiese că inculpatul nu conştientizează propriul comportament infracţional, nu are empatie faţă de părţile vătămate, refuză să se supună controlului mamei sale, perspectivele sale de reintegrare depinzând de renunţarea la anturajul antisocial.

În aceste condiţii s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins prin condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru infracţiunea de trafic de minori şi la pedeapsa de câte 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de viol şi lipsire de libertate, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen.

Instanţa a apreciat, raportat la gravitatea infracţiunilor comise, la scopul urmărit, la rezultatul produs şi la împrejurarea că inculpatul a mai fost cercetat şi judecat şi pentru comiterea altor fapte penale, că scopul preventiv şi educativ al pedepsei penale nu poate fi atins prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei sub supraveghere a acesteia, ci numai prin executarea ei efectivă, motiv pentru care va face aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin.(2) C. pen.

Inculpatul N.l. este autorul a două infracţiuni de viol, comise cu participarea inculpatului minor, asupra celor două părţi vătămate minore. Faptele au avut loc în locuinţa sa, inculpatul are vârsta de 42 ani, este căsătorit, nu are ocupaţie, iar în trecut a fost condamnat pentru comiterea mai multor infracţiuni, printre care şi o infracţiune de viol. Acesta a recunoscut săvârşirea faptelor şi beneficiază de dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., astfel că a fost condamnat inculpatul la două pedepse de câte cinci ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe timp de doi ani, urmând a se face aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (3) C. pen.

Inculpatul S.G.V. este autorul unei singure infracţiuni de viol. Are vârsta de 41 ani, nu are ocupaţie. Are condamnări pentru fapte anterioare care nu atrag starea de recidivă. A avut o poziţie procesuală sinceră şi, prin aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. va fi condamnat la pedeapsa de patru ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

Instanţa de fond, constatând că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea şi menţinerea acestei măsuri şi având în vedere că împotriva acestora a fost pronunţată o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, a menţinut starea de arest a inculpatului N.l. şi S.G.V.

În ceea ce priveşte pe inculpata C.A.R. şi în cazul acesteia, instanţa constată că scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea ei efectivă, în raport de gravitatea faptelor comise, scopul urmărit, consecinţele produse şi cuantumul pedepsei aplicate.

S-a reţinut că acţiunile civile exercitate de partea vătămată A.E.M. şi D.V. sunt întemeiate şi vor fi admise, conform dispoziţiilor art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 1357, art. 1381 - 1382 C. civ.e pentru următoarele considerente:

În privinţa acordării daunelor morale nu există criterii de determinare, stabilirea sumelor acordate cu acest titlu fiind lăsată la aprecierea judecătorului, astfel că nu se impune a fi făcute probe pentru întinderea acestui prejudiciu.

Aprecierea prejudiciului moral trebuie făcută în mod concret, în funcţie de toate circumstanţele şi împrejurările cauzei, importanţa prejudiciului moral depinde de valoarea nepatrimonială lezată, de însemnătatea pe care o are această valoare pentru persoana vătămată, de vârsta, nivelul de pregătire şi de cultura generală a persoanelor vătămate, de intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării de către persoanele vătămate, precum şi de repercusiunile faptei asupra stării generale a sănătăţii şi asupra posibilităţii persoanelor vătămate de a se realiza deplin pe plan social, personal şi familial.

În speţă, la aprecierea cuantumului daunelor morale ce au fost acordate s-a avut în vedere vârsta fragedă - 15 ani - a părţilor vătămate minore, împrejurarea că acestea ^; se află într-o instituţie de stat, fiind lipsite de ocrotirea unei familii normale, suferinţa psihică produsă acestora prin supunerea lor la acte sexuale normale şi orale, în mod repetat, împotriva voinţei lor, împrejurarea că părţile vătămate şi-au început viaţa sexuală într-un mod brutal şi care poate avea efecte permanente negative asupra dezvoltării lor fizice şi intelectuale, traumele produse victimelor, prin abuzarea lor repetată.

În raport de prejudiciul produs victimelor prin faptelor ilicite, inculpaţii au fost i obligaţi la plata sumelor de câte 100.000 lei cu titlu de daune morale, actualizate la data executării, inculpatul minor fiind obligat şi în solidar cu partea responsabilă civilmente.

Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, au declarat apel inculpaţii: C.A.R., A.D.D., N.l. şi S.G.V. şi partea responsabilă civilmente A.M.

Apelurile nu au fost motivate în scris, iar în susţinerile orale făcute şi prin apărători a fost criticată hotărârea apelată pentru motivele reţinute în încheierea de amânare a deliberării şi a pronunţării, care face parte integrantă din prezenta decizie, astfel că nu vor mai fi reluate.

Prezenţii în faţa Curţii, apelanţii inculpaţi, instanţa de apel Ie-a prezentat inculpaţilor: C.A.R., N.l. şi S.G.V. învinuirile care i se aduc prin actul de sesizare al instanţei şi faptele pentru care au fost condamnaţi de instanţa de fond, precum şi prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., respectiv, faptul că au dreptul să nu facă nici o declaraţie la instanţa de control judiciar, că tot ce declară poate fi folosit şi împotriva lor, iar dacă acceptă să dea declaraţii au obligaţia să spună tot ce ştie cu privire la învinuirile care li se aduc.

Apelanţii-inculpaţi nu au fost de acord să dea declaraţie, prevalându-se de dreptul la tăcere.

Apelantul-inculpat A.D.D. şi apelanta-parte responsabilă civilmente, deşi legal citaţi, nu s-au prezentat în faţa instanţei de control judiciar.

Analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate şi examinând-o şi din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea a constatat că apelul inculpatului A.D.D. urmează a fi admis, iar apelurile inculpaţilor: C.A.R., N.l. şi S.G.V. şi al părţii responsabile civilmente A.M. urmează a fi respinse ca nefondate pentru considerentele care wr fi prezentate.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea a constatat că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corespunzătoare probelor administrate, a dat faptelor săvârşite de inculpaţi o corectă încadrare juridică şi a dat dovadă de înţelegere prin aplicarea unor pedepse apropiate de minimele speciale prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, desigur după reducerea acestora cu 1/3 potrivit art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

A mai reţinut instanţa de apel că instanţa de fond a respectat dispoziţiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii, în sensul că a descris faptele săvârşite de apelanţii-inculpaţi, cu arătarea timpului şi locului unde au fost comise, încadrarea juridică dată acestora, de asemenea, a analizat probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei şi a arătat temeiurilor de drept care justifică soluţia dată în cauză, atât sub aspectul laturii penale, cât şi a laturii civile a cauzei.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului a rezultat pe deplin vinovăţia apelanţilor-inculpaţi cu privire la infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată şi condamnarea acestora.

De altfel, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, apelanţii-inculpaţi au solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate a recunoaşterii vinovăţiei, prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen., recunoscând săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea de Apel şi-a însuşit situaţia de fapt întocmai aşa cum a fost reţinută de instanţa de fond, nemaifiind necesară reluarea.

A mai reţinut că apelanta-inculpată C.A.R. a solicitat prin apărătorul ales schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., complicitate la viol, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen. şi lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracţiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

S-a reţinut că în cauză, nu se poate discuta despre schimbarea încadrării juridice din cele trei infracţiuni, într-o singură infracţiune, deci în includerea infracţiunii de complicitate la viol, în infracţiunea de trafic de minori.

Aşa cum este cunoscut, schimbarea încadrării juridice înseamnă constatarea că un alt text de lege prevede şi sancţionează fapta cu a cărei judecare a fost sesizată instanţa, deci stabilirea unui alt temei juridic al răspunderii penale decât acel arătat în actul de sesizare. Ori, având în vedere susţinerile apelantei-inculpate, în ceea ce priveşte cuprinderea infracţiunii de complicitate la viol în infracţiunea de trafic de minori, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 334 C. proc. pen.

De altfel, din examinarea concluziilor puse de apărătorul ales al inculpatei rezultă că, în fapt, acesta a susţinut că, în raport de situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, inculpata nu ar fi săvârşit infracţiunea de complicitate la viol, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen.

Analizând probele administrate în cauză rezultă că susţinerea apelantei-inculpate, sub acest aspect, este neîntemeiată, deoarece atât din declaraţiile părţii vătămate A.E.M., cât şi ale inculpatului A.D.D., ca de altfel, şi a celorlalţi inculpaţi, rezultă cu certitudine participarea inculpatei C.A.R. la săvârşirea de inculpatul A.D.D. a infracţiunii de viol, în dauna părţii vătămate. Inculpata a fost cea care l-a ajutat pe inculpatul A.D.D., în condiţiile de opoziţie a părţii vătămate, să o violeze pe partea vătămată.

În susţinerea cererii apelantei-inculpate de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin, (1), (2), (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracţiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., s-a invocat Decizia nr. 1 din data de 21 ianuarie 2008 a secţiilor unite al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea unui recurs în interesul legii.

Prin această decizie Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că: „1. Fapta persoanei care recrutează, transportă, transferă, cazează sau primeşte o altă persoană pe care a lipsit-o de libertate, prin răpire, în scopul exploatării, constituie infracţiunea complexă de trafic de persoane prevăzută la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, nefiind incidente şi dispoziţiile art. 189 alin. (1)-(3) C. pen.

2. Aceeaşi faptă de recrutare, transferare, transportare, găzduire sau primire a unui minor lipsit de libertate, prin răpire, în scopul exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori prevăzută la art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, nefiind incidente dispoziţiile de drept comun ale art. 189 alin. (3) C. pen.

Pentru a pronunţa această decizie instanţa supremă a reţinut, în esenţă, următoarele:

Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, „constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violentă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane".

Tot astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 13 alin. (1) din aceeaşi lege, "recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori".

Pe de altă parte, prin art. 189 alin. (1) C. pen. este incriminată "lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal, prevăzându-se, în alin. (2)-(5) ale aceluiaşi articol, mai multe cazuri de agravare ale acestei infracţiuni.

În mod corespunzător, în alin. (2) şi (3) ale art. 12 din Legea nr. 678/2001 sunt reglementate cazurile de agravare ale infracţiunii de trafic de persoane, iar prin alin. (2)-(4) ale art. 13 din aceeaşi lege sunt prevăzute împrejurările ce imprimă caracter agravat infracţiunii de trafic de minori.

Este semnificativ că măsurile de agravare a pedepsei, stabilite în cele două articole din Legea nr. 678/2001, prin care sunt reglementate infracţiunile de trafic de persoane şi de trafic de minori, se referă la întreaga arie de reglementare a agravantelor prevăzute, în cazul infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prin dispoziiiile alin. (2)-(4) ale art. 189 C. pen.

În atare situaţie, cât timp prevederile art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane au caracter special în raport cu cele ale art. 189 C. pen., referitoare la lipsirea de libertate în mod ilegal, în conformitate cu principiul de drept specialia generalibus derogant se impune ca acest concurs dintre legea specială şi legea generală să fie rezolvat în favoarea legii speciale.

Ca urmare, în ambele ipoteze sunt aplicabile, după caz, dispoziiiile art. 12 sau cele ale art. 13 din Legea specială nr. 678/2001, cu agravantele corespunzătoare, fiecare dintre aceste două infracţiuni având caracter complex în raport cu infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută în art. 189 C. pen.

Caracterul complex şi unitar al reglementării speciale din Legea nr. 678/2001, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 287/2005, impune aplicarea dispoziţiilor, cu caracter special de incriminare, ale art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001, chiar şi în rarele ipoteze în care art. 189 C. pen. prevede pedeapsa mai grea, pentru a nu se încălca principiul conform căruia prevederile din legea specială au prioritate de aplicare în raport cu cele din legea generală.

În legătură cu cazurile de săvârşire a infracţiunii de proxenetism prin constrângere, este de observat că situaţiile ivite în această privinţă în practica judiciară au fost soluţionate de Secţiile Unite prin Decizia nr. 14 din 19 martie 2007, dată în interesul legii.

Aşa cum rezultă din această decizie a instanţei supreme s-a avut în vedere doar situaţia privind fapta persoanei care recrutează, transportă, transferă, cazează sau primeşte o altă persoană, dar pe care a lipsit-o de libertate doar prin răpire, ori în cauza dedusă judecăţii recrutarea, transferarea, transportul, găzduire intimatelor părţi vătămate lipsite de libertate nu s-a realizat de inculpaţi prin răpire.

În ceea ce priveşte cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., Curtea a constatat că nu se impune a se dispune schimbarea încadrării juridice în sensul celor solicitate şi pentru considerentele care vor fi prezentate.

Critica adusă de apelanta-inculpată cu privire la inexistenţa infracţiuni de lipsire de libertate, care în opinia sa, este absorbită în conţinutul infracţiunii de trafic de persoane, nu a fost primită de către instanţa de apel.

S-a reţinut că în condiţiile speţei cele două infracţiuni coexistă, fiind săvârşite în concurs real, inculpata acţionând în baza a două rezoluţii infracţionale distincte.

Fiecare dintre modalităţile alternative de săvârşire a infracţiunilor de trafic de persoane poate presupune o restrângere totală sau parţială, după caz, a libertăţii de mişcare a victimei traficului.

Ori de câte ori lipsirea de libertate a persoanei traficate este necesară realizării, în condiţiile arătate de normele incriminatoare ale art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001, a elementului material al infracţiunilor respective, lipsirea de libertate este absorbită în mod natural în conţinutul constitutiv al infracţiunii, fiind intrinsecă săvârşirii acesteia.

Astfel, fiecare dintre acţiunile de recrutare, transportare, transferare, cazare şi primire sunt susceptibile de realizare prin lipsirea de libertate a persoanei traficate, iar în cazul folosirii unor anumite mijloace pentru realizarea elementului material al infracţiunii în discuţie (de exemplu, prin răpire), aceste acţiuni nici nu pot fi săvârşite fără lipsirea de libertate a persoanei.

Se poate conchide că în situaţiile în care lipsirea de libertate este necesară, intrinsecă realizării elementului material al oricăreia dintre infracţiunile susmenţionate (prevăzute de art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001), ea este absorbită în conţinutul constitutiv al acestora.

În ceea ce priveşte aprecierea duratei de timp necesare ca victima traficului să fie lipsită de libertate, pentru ca făptuitorul să săvârşească infracţiunea de trafic de persoane, aceasta se va face de la caz la caz, în funcţie de împrejurările în care fapta se comite, în toate cazurile însă victima trebuind să fie împiedicată în mod efectiv să se deplaseze în conformitate cu propria sa voinţă.

Însă, ori de câte ori lipsirea de libertate depăşeşte această necesitate intrinsecă realizării elementului material al oricăreia dintre infracţiunile prevăzute de art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001), realizează însă şi elementele constitutive ale infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, infracţiune care intră în concurs cu infracţiunea de trafic de persoane, cu excepţia situaţiei când lipsirea de libertate este comisă prin răpire.

În cauza dedusă judecăţii, din probele administrate rezultă că intimatele părţi vătămate au fost racolate de inculpaţi în jurul orelor 19,00, au fost ţinute împotriva voinţei lor până în jurul orelor 23,30 în casa în care au fost violate de inculpaţi, după care au fost traficate numitului M.O. şi unei alte persoane, fiind eliberate în jurul orelor 03,30.

În raport de această situaţie de fapt, în mod evident, lipsirea de libertate depăşeşte necesitatea intrinsecă a realizării elementului material al infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de Legea nr. 678/2001.

S-a mai reţinut că lipsirea de libertate s-a produs în două etape. O primă etapă a cuprins perioada cât au fost racolate de la Centru de Servicii „E.D." din municipiul Piatra Neamţ şi au fost ţinute în casa unde se afla inculpatul N.l. şi unde au fost violate de inculpaţi şi apoi părţile vătămate au fost duse în locuinţa inculpatului M.M.L., iar de aici partea vătămată D.V., pentru a fi împiedicată să plece, a fost dusă în locuinţa numitului loniţă loan pentru a fi supravegheată.

Aşa cum este cunoscut, ori de câte ori lipsirea de libertate a persoanei traficate este necesară realizării laturii obiective a infracţiunii de viol, lipsirea de libertate este absorbită în mod natural în conţinutul constitutiv acestei infracţiunii, iar dacă durata cât partea vătămată a fost lipsită de libertate depăşeşte această necesitate intrinsecă realizării elementului material al infracţiunii de viol, realizează şi elementele constitutive ale infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, infracţiune care intră în concurs cu infracţiunea de viol.

Luând în calcul numai prima etapă, când părţile vătămate au fost violate de cei 4 inculpaţi, se constată că această durată de timp nu a fost necesară doar consumării infracţiunii de viol, astfel că infracţiunea de lipsire de libertate coexistă, fiind săvârşite în concurs real, inculpaţii C.A.R., A.D.D. acţionând în baza a două rezoluţii infracţionale distincte.

A doua etapă, este cea cuprinsă între momentul în care părţile vătămate au fost transportate de inculpaţii: C.A.R., A.D.D. şi M.M.L. la baraca unde se afla M.O. şi o altă persoană, cărora i-au fost date contra unei sume de bai pentru a întreţine raporturi sexuale cu aceastea, după care au fost duse de inculpaţii A.D.D. şi M.M.L. în lunca Bistriţei, unde le-a violat din nou pe cele două părţi vătămate şi a avut ca durată intervalul orar 23,30-3,30.

Ori, luând în calcul şi această a doua etapă, durată de timp nu a fost necesară doar consumării infracţiunii de viol şi trafic de persoane, astfel că infracţiunea de lipsire de libertate coexistă.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor, Curtea a reţinut următoarele:

La individualizarea tratamentului penal, instanţa trebuie să efectueze o corectă analiză şi evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cât şi a împrejurărilor săvârşirii faptelor, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Pentru determinarea gradului de pericol social se ţine cont de două etape. Mai întâi, se apreciază dacă gradul de pericol e suficient de ridicat pentru a fi în prezenţa unei infracţiuni, apoi, se valorifică acest grad ţinându-se cont de o scară de criterii aplicabile pentru stabilirea pedepsei pentru infracţiunile deduse judecăţi, în cazul nostru, pentru infracţiunile de furt calificat şi violare de domiciliu.

În lumina criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., gravitatea concretă a unei activităţi infracţionale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat şi cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei şi făptuitorilor.

Existenţa uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen., sau a altora asemănătoare, nu obligă instanţa de judecată să le considere circumstanţe atenuante şi să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art. 74 C. pen., rezultă că recunoaşterea unor atari împrejurări drept circumstanţe atenuante este lăsată la aprecierea instanţei de judecată.

În această apreciere este obligatoriu să se ţină seama de pericolul social concret al faptelor, de ansamblul împrejurărilor în care s-au săvârşit infracţiunile, de urmările produse, sau care s-ar fi putut produce, ca şi de orice elemente de apreciere privitoare la fapte şi persoanele inculpaţilor.

Recunoaşterea circumstanţelor atenuante este atributul instanţei de judecată şi deci lăsată doar la aprecierea acesteia.

Gravitatea şi pericolul social al faptelor sunt elemente care nu pot fi omise şi care trebuiesc bine evaluate de instanţă în alegerea pedepselor şi a cuantumului acestora.

Nu se poate ca pentru faptele de o asemenea gravitate, cum sunt şi infracţiunile de lipsire de libertate, prevăzute de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., trafic de minori, prevăzute de art. prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi cu aplicarea art. 75 Iit. e) C. pen., viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 Iit. e) C. pen., complicitate la viol, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., infracţiuni săvârşite de mai multe persoane împreună, inculpaţii majori împreună şi cu un minor, răspunderea penală a inculpaţilor să nu fie, corespunzătoare, încălcărilor grave aduse ordinii sociale.

Toate aceste aspecte imprimă faptelor comise de recurenţii-inculpaţi o asemenea o gravitate încât face inoportun ca aspectele invocate de aceştia să fie valorificate pe calea circumstanţelor atenuante, întrucât prin coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunile comise, astfel cum a fost redus potrivit art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., s-ar ajunge la pedepse vădit disproporţionate faţă de gravitatea faptelor, pedepse care nu şi-ar atinge scopul preventiv-educativ, prevăzut de art. 52 C. pen.

Având în vedere gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite, de împrejurările concrete în care au fost comisă, Curtea a constatat că nu se impunea reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea recurenţilor-inculpaţi şi pe cale de consecinţă, şi pentru acest motiv, nu trebuia reduse pedepsele principale aplicate acestora pentru infracţiunile deduse judecăţii.

Aspectele invocate de recurenţii-inculpaţi referitoare la persoanele acestora, situaţiile din familiile lor, contribuţia acestora la comiterea infracţiunilor, recunoaşterea săvârşirii infracţiunilor, etc, au fost avute în vedere de instanţa de fond, prin aplicarea unor pedepse apropiate de minimele prevăzute de lege pentru infracţiunile deduse judecăţii, desigur după reducerea acestora cu 1/3 în conformitate cu dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte poziţia de recunoaştere a săvârşirii infracţiunii, această atitudine a inculpaţilor şi-a găsit efectul prin aplicarea procedurii simplificate a recunoaşterii vinovăţiei şi, pe cale de consecinţă, prin reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege cu 1/3.

Referitor la recurentul-inculpat, acesta a săvârşit cele două infracţiuni de viol în formă agravată în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.

Aşa cum rezultă din fişa de cazier judiciar-fila 62 dosar urmărire penală apelantul-inculpat a cunoscut de mai multe ori rigorile legii penale şi a beneficiat de mai multe ori de clemenţă, fiind liberat condiţionat, dar la intervale relativ scurte de timp a săvârşit noi infracţiuni, ceea de denotă perseverenţă infracţională şi sfidarea legii.

Astfel, prin sentinţa penală nr. 1005 din data de 26 mai 1993, pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ, a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie, fiind arestat la data de 22 iulie 1992 şi pus în libertate la data de 29 ianuarie 1994, când a beneficiat de liberare condiţionată.

Prin sentinţa penală nr. 162 din data de 20 decembrie 1999, pronunţată de Tribunalul Neamţ, a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârşirea în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., tot a unei infracţiuni de viol, dar şi a unei infracţiuni de lipsire de libertate şi a unei infracţiuni de perversiune sexuală, fiind arestat la data de 12 august 1999 şi pus în libertate la data de 08 ianuarie 2003, când a beneficiat din nou de liberare condiţionată.

Prin sentinţa penală nr. 262 din data de 18 februarie 2004, pronunţată de Judecătoria Piatra Neamț, a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat.

În executarea acestei pedepse a fost arestat la data de 25 mai 2004 şi pus în libertate la data de 23 august 2005, când a beneficiat din nou de liberare condiţionată.

De asemenea, şi inculpatul S.G.V. a mai cunoscut rigorile legii penale, fiind condamnat prin sentinţa penală nr. 511 din data de 01 august 1992,pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de furt calificat.

În executarea acestei pedepse a fost arestat la data de 28 septembrie 1993 şi a fost pus în libertate la data de 10 decembrie 1994, când a beneficiat de liberare condiţionată.

Prin sentinţa penală nr. 721 din data de 14 aprilie 1993, pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ, a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani şi 6 (şase) închisoare, pentru săvârşirea în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., tot a unei infracţiuni furt calificat.

De asemenea, prin sentinţa penală nr. 609 din data de 05 iunie 2002, pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ, a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea unei infracţiuni continuate de furt calificat şi a unei infracţiuni de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (3) C. pen.

În executarea acestei pedepse a fost arestat la data de 09 februarie 2002 .1999 şi a fost pus în libertate la data de 06 octombrie 2002, când a beneficiat graţiere condiţionată.

Referitor la apelantul-inculpat A.D.D., aşa cum rezultă din lucrările dosarului de urmărire penală, fila 74, acesta este cercetat penal şi judecat pentru săvârşirea mai multor infracţiuni.

În ceea ce o priveşte pe inculpata C.A.R. şi în cazul acesteia, instanţa constată că scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea ei efectivă, în raport de faptul că aceasta a fost cea care a avut, împreună cu inculpatul-minor iniţiativa săvârşirii infracţiunilor, de gravitatea faptelor comise, scopul urmărit, consecinţele produse, părţile vătămate fiind marcate pe viaţă de cele întâmplate şi care s-ar fi putut produce.

Desigur că, aflându-ne doar în recursurile inculpaţilor, având în vedere principiul non reformatio in pejus, prevăzut şi de art. 385⁸ alin. (1) C. proc. pen., Curtea nu poate majora cuantumurile pedepselor aplicate pentru infracţiunile săvârşite şi nici pedepsele rezultante, în urma aplicării regulilor privind concursul de infracţiuni.

Gravitatea infracţiunilor săvârşite de recurenţii-inculpaţi rezultă din împrejurările concret în care au fost săvârşite, de modul cum a fost concepută comiterea infracţiunilor, scopul pentru care le-au lipsit de libertate pe cele două părţi vătămate, le-au violat, iar inculpaţii N.l. şi S.G.V. le-au violat şi de umilinţele şi suferinţele la care au fost supuse părţilor vătămate.

Având în vedere gravitatea faptelor comise de inculpaţi, rezonanţa socială a acestora, Curtea a constatat că nu se impune în nici un caz reducerea cuantumurilor pedepselor aplicate şi schimbarea modalităţii de executare a pedepselor rezultante, aşa cum au solicitat inculpaţii şi prin apărători.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului Curtea a constatat că nu există nici un motiv de nelegalitate sau de netemeinicie a hotărârii apelate, sumele la care au fost obligaţi inculpaţi cu titlul de daune morale fiind mult inferioare umilinţelor, suferinţelor şi chinurilor la care au fost supuse intimatele-părţi vătămate de inculpaţi.

Însă s-a reţinut că hotărârea apelată este greşită în ceea ce priveşte temeiul în drept aplicat de instanţa de fond la contopirea pedepselor aplicate inculpatului minor A.D.D. şi la data de la care începe executarea pedepsei accesorii a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de aii. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen.

Instanţa de fond după aplicarea pedepselor principale aplicate acestui inculpat, a dispus contopirea acestor pedepse în pedeapsa cea mai grea, dar a reţinut ca temei în drept al contopirii pe lângă dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen.

Acest text reglementează modalitatea de aplicare a pedepsei complementare în condiţiile în care sa-u stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut, de altfel, denumirea marginală a acest text este „Pedeapsa complementară şi măsurile de siguranţă în caz de concurs de infracţiuni".

Ori, dat fiind faptul că inculpatul era minor la data săvârşirii infracţiunilor pentru care a fost condamnat nu i s-au aplicat pedepse complementare, condiţii în care nu erau incidente aceste dispoziţii legale.

Apoi, deşi în mod corect a aplicat inculpatului minor pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., dat fiind că inculpatul este născut la data de 21 octombrie 1996, deci era minor şi la data pronunţării sentinţei penale apelate, trebuia să se menţioneze că executarea acestei pedepse va începe la împlinirea de inculpata vârstei de 18 ani.

În acest s-a pronunţat şi Plenul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea unei recurs în interesul legii prin decizia nr. 51 din data de 04 iunie 2007.

Cu privire la legalitatea şi temeinicia stării de arest preventiv a inculpaţilor N.l. şi S.G.V., Curtea a reţinut următoarele:

La arestarea preventivă a apelanţilor-inculpaţi N.l. şi S.G.V., s-a reţinut ca temei în drept prevederile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv: „inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică."

Analizând actele şi lucrărilor dosarului, Curtea a constatat că măsura arestului preventiv a fost legal dispusă, iar temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu s-a schimbat.

În cauza dedusă judecăţii s-s constatat, pentru aspectele mai sus prezentate, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă şi în prezent, infracţiunile pentru care sunt trimişi în judecată şi condamnaţi cei doi apelanţi-inculpaţi de instanţa de fond sunt în măsură, prin natura lor şi consecinţele produse, să releve un pericol cert, real şi actual pe care l-ar prezenta cei doi inculpaţi pentru ordinea publică.

Detenţia apelanţilor-inculpaţi este în acord şi cu jurisprudenţa C.E.D.O., care a statut necesitatea detenţiei raportat la infracţiunile presupuse a fi săvârşite de inculpaţi şi totodată de proporţionalitatea detenţiei raportat la alte măsuri.

Curtea a apreciat că lăsarea în libertate a celor doi apelanţi-inculpaţi, în această fază a procesului penal, ar genera o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol concret, real şi actual, pentru ordinea publică şi că prin operaţiunea logică a interpretării, temeiul prevăzut de 148 lit. f) C. proc. pen. trebuie examinate prin raportare la probele administrate prin intermediul mijloacelor de probă.

Pentru aceleaşi considerente, Curtea a constatat că nu se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu altă măsură preventivă neprivativă de libertate.

În primul rând, s-a apreciat că potrivit art. 139 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., sunt două instituţii de drept procesual, cea a revocării măsurii preventive, indiferent care ar fi aceasta, reglementă de art. 139 alin. (2) C. proc. pen. şi cea a înlocuirii unei măsurii preventive cu o altă măsură preventivă, prevăzută de art. 139 alin. (1) C. proc. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 139 alin. (2) C. proc. pen.: „Când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menţinerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere, dispunându-se, în cazul reţinerii şi arestării preventive, punerea în libertate a învinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu este arestat în altă cauză.".

Potrivit acestui text, măsura preventivă luată, în cauza dedusă judecăţii, măsura arestului preventiv a inculpaţilor, se revocă numai atunci când nu mai există vreun temei care să justifice menţinerea măsurii pre ventivei.

Potrivit acestui text, în soluţionarea cererii de revocare a măsurii preventive a arestului preventiv a inculpaţilor, instanţa are obligaţia de a verifica dacă mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive.

Ori, aşa cum s-a arătat mai sus, temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu s-a schimbat, subzistând şi în prezent.

În ceea ce priveşte înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara, prevăzute de art. 145 şi art. 145¹ C. proc. pen., potrivit prevederilor art. 139 alin. (1) C. proc. pen. : „Măsura preventivă luată se înlocuieşte cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii."

Deci, pentru a se dispune înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă, trebuie să se schimbe temeiurile care au determinat luarea măsurii. Ori, aşa cum s-a arătat, temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu s-a schimbat, subzistând şi în prezent, astfel că nu se poate dispune nici revocarea măsurii arestului preventiv a inculpaţilor şi nici înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara.

Curtea, pentru aspectele mai sus prezentate, a constatat că scopul măsurilor preventive nu poate fi atins prin luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 5 din C.E.D.O., privitoare la necesitatea „stabilirii unei durate rezonabile a arestării prin apreciere şi în raport de fapta ce formează obiectul judecăţii", se impune a arăta că potrivit art. 5 pct. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 5 parag. 3 din Convenţie, modificat prin Protocolul nr. 11, „orice persoană arestată sau deţinută, în condiţiile prevăzute de parag. 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător şi are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii".

Referindu-se la „criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale", C.E.D.O. a statut că acestea sunt similare cu cele referitoare şi la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului şi comportamentul autorităţilor competente (decizia C.E.D.O. din 31 martie 1998).

Referitor la determinarea momentului de la care începe calculul acestui termen, instanţa europeană a statuat că acest moment este „data la care o persoană este acuzată", adică data sesizării instanţei competente, potrivit dispoziţiilor legii naţionale sau" o dată anterioară" (data deschiderii unei anchete preliminare, data arestării sau orice altă dată, potrivit normelor procesuale ale statelor contractante).

În această privinţă, Curtea Europeană face precizarea că noţiunea de „acuzaţie penală" In sensul art. 6 alin. (1) din Convenţie, semnifică notificarea oficială care emană de la autoritatea competentă; adică a învinuirii de a fi comis o faptă penală, idee ce este corelativă şi noţiunii de „urmări importante" privitoare la situaţia învinuitului (decizia C.E.D.O. din 25 mai 1998 cauza Hozee c. Olandei).

Cât priveşte data finalizării procedurii în materie penală, luată în considerare pentru calculul „termenului rezonabil", curtea a statuat că aceasta este data pronunţării instanţei cu privire la acuzaţiile aduse inculpatului (decizia din 27 iunie 1968 în cauza Eckle contra Germaniei).

Curtea Europeană a avut în vedere şi „comportamentul acuzatului", cerând ca acesta să coopereze activ cu autorităţile judiciare (decizia din 25 februarie 1993 în cauza Dobbertin contra Franţei).

Aplicând aceste principii la speţa de faţă, durata arestării preventive a apelanţilor-inculpaţi, nu poate fi apreciată că a depăşit un termen rezonabil, aşa cum este prevăzut ₀ de art. 5 parag. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Autorităţile judiciare au luat toate măsurile pentru soluţionarea cu celeritate a cauzei.

De altfel, aşa cum se arăta, data finalizării procedurii în materie penală, luată în considerare pentru calculul „termenului rezonabil", C.E.D.O. a statuat că aceasta este data pronunţării instanţei cu privire la acuzaţiile aduse inculpatului.

Or, în cauză s-a pronunţata de instanţa de fond o hotărâre de condamnare a celor doi apelanţi-inculpaţi.

Pentru toate aceste considerente, Curtea, evaluând şi gravitatea infracţiunilor pentru care aceştia au fost trimişi în judecată şi condamnaţi de instanţa de fond, modul şi circumstanţele în care se presupune că au fost săvârşite faptele, dar şi de consecinţele grave pe care Ie-a avut şi pe care le va avea, în raport şi de vârsta părţii vătămate, de persoanele celor doi inculpaţi, aceştia mai cunoscând rigorile legii penale, reacţia publică declanşată datorită faptelor presupuse a fi comise de aceştia, starea de nesiguranţă care ar putea fi generată de punerea în libertate a celor doi inculpaţi, constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă, astfel că privarea de libertate, în această fază a procesului penal, este necesară, punerea în libertate, prezentând, pentru aspectele mai sus prezentate, un pericol concret, actual şi real pentru ordinea publică.

Prin Decizia penală nr. 71 din 23 mai 2012, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de apelantul-inculpat A.D.D. împotriva sentinţei penale nr. 8/P/2012 din data de 01 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Neamţ, numai cu privire la greşita reţinere ca temei în drept la contopirea pedepselor aplicate acestui inculpat a dispoziţiilor art. 35 alin. (3) C. pen. şi la data de la care începe executarea pedepsei accesorii a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de ari. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

A desfiinţat sentinţa penală apelată doar sub aceste aspecte, reţine cauza spre rejudecare şi în consecinţă;

A înlăturat de la temeiul în drept al contopirii pedepselor aplicate inculpatului dispoziţiilor art. 35 alin. (3) C. pen.

A stabilit că executarea pedepsei accesorie, a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., începe la împlinirea de inculpata vârstei de 18 ani.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate. în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

II. în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate de apelanţii-inculpaţi: C.A.R., N.I. şi S.G.V. şi de apelanta-parte responsabilă civilmente A.M. împotriva sentinţei penale nr. 8/P/2012 din data de 01 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Neamţ.

În baza art. 383 alin. (1)¹ C. proc. pen., cu art. 350 C. proc. pen., a menţinut arestarea preventivă a apelanţilor inculpaţi N.I., S.G.V.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., deduce, în continuare, din pedepsele principale aplicate celor doi apelanţi-inculpaţi perioadele executate prin arest preventiv, începând cu data pronunţării sentinţei penale apelate, respectiv de la data de 01 februarie 2012, la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obliga apelantul-inculpat N.l. să plătească statului suma de 600 lei, apelanţii-inculpaţi C.A.R. şi S.G.V. suma de câte 350 lei şi apelanta-parte responsabilă civilmente A.M. suma de 100 lei, cu titlul cheltuielile judiciare avansate de stat a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, au declarat recurs inculpaţii C.A.R., N.I. şi S.G.V.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 5259/103/2011.

I. În şedinţa publică de la termenul de judecată din data de 13 septembrie 2012, în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, când s-au luat în examinare şi s-au suspus dezbaterilor recursurile declarate de inculpaţii C.A.R., N.I. şi S.G.V., împotriva Deciziei penale nr. 71 din 23 mai 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, recurentul inculpat şi S.G.V., a declarat că înţelege să-şi retragă recursul formulat împotriva acestei decizii şi să se ia act de această împrejurare.

Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 385⁴ C. proc. pen., faţă de declaraţia de retragere a recursului formulat de inculpatul S.G.V. împotriva Deciziei penale nr. 71 din 23 mai 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, în mod expres şi personal, în condiţiile art. 368 şi art. 369 C. proc. pen. care se aplică în mod corespunzător, va lua act de declaraţia de voinţă a recurentului inculpat.

Recurenţii inculpaţi C.A.R., N.I. au înţeles să critice hotărârea atacată de instanţa de apel, sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei stabilite în sarcina lor, ca şi cuantum, invocând motivul de casare prev. de aii. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Recurenta inculpată C.A.R. a arătat că înţelege să critice această hotărâre şi din perspectiva modalităţii de executare a pedepsei solicitând aplicarea disp. art. 86¹ C. proc. pen.

Examinând motivele de recurs invocate de recurenţi inculpaţi C.A.R. şi N.I., cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385⁶ o alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de apel şi instanţa de fond au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au stabilit vinovăţia celor doi inculpaţi, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare, precum şi o corectă individualizare a pedepsei.

La individualizarea pedepsei stabilită în sarcina inculpaţilor instanţa de fond a luat în considerare criteriile generale de individualizare prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen., dar şi că a fost lezată valoarea cea mai de preţ apărată de legea penală şi anume libertatea şi integritatea persoanei fapte săvârşite asupra a două minore în vârstă de 15 ani, dar în egală măsură s-a ţinut cont şi de persoana inculpaţilor, aplicând o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare, în sarcina inculpatei C.A.R. şi de 5 ani închisoare în sarcina inculpatului N.I., pedepse orientate spre minimul special prevăzut de textul incriminator, pedepse care au fost menţinute şi de instanţa de apel, astfel că nu se impune coborârea pedepselor întru-un cuantum mai redus fată de textul incriminator.

În mod corect s-a ţinut cont de către ambele instanţe şi de pericolul social la faptelor săvârşite de inculpata C.A.R., fără antecedente penale, pentru săvârşirea următoarelor infracţiunea) trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., părţi vătămate A.E.M. şi D.V., la pedeapsa principală de 7 (şapte) ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale; b) complicitate la viol, prevăzută de art. 26 raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. - parte vătămată A.E.M., la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale; c) lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. - parte vătămată A.E.M., la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare; d) lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. - parte vătămată D.V., la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare;

În temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor de: 7 (şapte) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale, 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale, 5 (cinci) ani închisoare şi 5 (cinci) ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpata C.A.R. să execute pedeapsa rezultantă de 7 (şapte) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale;

S-a ţinut cont de asemenea, şi de pericolul social la faptelor săvârşite de inculpatul N.I., cu antecedente penale, condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor.a) viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., parte vătămată A.E.M., la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale şi; b) viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., parte vătămată D.V., la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor de: 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale şi de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul N.l. să execute pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

Înalta Curte constată că nu se impune a se acorda o eficienţă mai mare dispoziţiilor generale de reindividualizare, aceste criterii fiind reţinute de instanţa de apel şi instanţa de fond la individualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpaţilor.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, constată că ambele instanţe au examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepselor de 7 ani închisoare şi respectiv de 5 ani închisoare reţinute în sarcina inculpaţilor C.A.R. şi N.l., evidenţiind, faptul că dincolo de pericolul social generic al infracţiunilor săvârşite, în mod concret acesta s-a accentuat ca urmare a împrejurărilor în care au fost săvârşite, astfel că o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepselor nu se mai impune.

În raport cu cele menţionate, Înalta Curte nu poate avea în vedere cnticile formulate în recurs de către inculpaţi, invocând beneficul dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., care a fost avut în vedere şi a fost valorificat de instanţa de fond în procesul de individualizare deoarece aceste prevederi cât şi circumstanţele personale invocate nu pot contribui la reducerea pedepsei într-un cuantum mai redus.

Astfel Înalta Curte constată că, întrucât în cauză pedepsele aplicate, reflectă respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptelor comise şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpaţilor, nu se justifică reducerea pedepsei reţinută deja în sarcina acestora, pedepse orientate spre minimul special stabilit de textele incriminatoare.

Cu privire la critica recurentei inculpate C.A.R. în sensul că înţelege să critice această hotărâre şi din perspectiva modalităţii de executare a pedepsei solicitând aplicarea disp. art. 86¹ C. proc. pen.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de asemenea, atât prin prisma propriei evaluări asupra individualizării pedepsei rezultante aplicate inculpatei C.A.R. cât şi a modalităţii de executare prin aplicarea unei pedepse cu executare, faţă de criticile formulate în recurs, constată că în contextul cauzei nu se justifică micşorarea pedepsei stabilite sau schimbarea modalităţii de executare, deoarece examinarea criteriilor obiective prevăzute de art. 72 C. pen. se efectuează în mod plural, fără preeminenţa vreunuia din acestea ceea ce conduce la concluzia că circumstanţele personale ale inculpatei au fost avute în vedere în mod corect, în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor comise, agravat prin modul de comitere, valorile sociale atinse, precum şi consecinţele pe care le-au produs sub aspectul atingerii integrităţii, libertăţii şi inviolabilităţii persoanei.

În raport cu cele menţionate, Înalta Curte reţine că nu se justifică micşorarea pedepsei reţinută în sarcina inculpatei într-un asemenea cuantum care să permită aplicarea disp. aii 86/1 C. pen., modalitatea de executare a pedepsei fiind corect apreciată de ambele instanţe, astfel încât nu este incident cazul de casare prevăzut de ari 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. nici din această perspectivă.

În baza aii 385¹⁵ alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursurile declarate de inculpaţii C.A.R., N.I. împotriva Deciziei penale nr. 71 din 23 mai 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N.I., durata arestării preventive de la 21 septembrie 2011 la 13 septembrie 2012.

Va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul S.G.V. împotriva aceleeaşi decizii.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii C.A.R., N.I. şi S.G.V. vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.A.R., N.I. împotriva Deciziei penale nr. 71 din 23 mai 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N.I. durata arestării preventive de la 21 septembrie 2011 la 13 septembrie 2012.

la act de retragerea recursului declarat de inculpatul S.G.V. împotriva aceleeaşi decizii.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 650 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, şi suma de câte 150 reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi civile A.E.M. şi D.V., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi Ifâeptembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2822/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.)....		ICCJ. Decizia nr. 3561/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2812/2012. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Revizuire - Recurs ICCJ. Decizia nr. 2813/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 2814/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Recurs ICCJ. Decizia nr. 2822/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3561/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). înşelăciunea (art. 215 C.p.), falsul în declaraţii (art. 292 C.p.), iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a ICCJ. Decizia nr. 2839/2012. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Recurs