ICCJ. Decizia nr. 2834/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 12 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost admisă în parte cererea formulată de inculpatul Ț.S.l. și în baza art. 1603C. proc. pen. a fost modificat controlul judiciar instituit în sarcina acestuia prin decizia penală nr. 4072 din 21 noiembrie 2011 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că s-a încuviințat ca inculpatul să poată părăsi localitatea de domiciliu și țara în perioada 12 septembrie-17 octombrie 2012.
S-au reținut, în esență, următoarele:
Prin cererea formulată de inculpatul Ț.S.l., înregistrată la această instanță la data de 05 septembrie 2012, s-a solicitat modificarea controlului judiciar instituit în sarcina sa prin decizia înaltei Curți de Casație și Justiție și în consecință să se dispună rejudecarea măsurii obligării de a nu depăși limita teritorială a localității de domiciliu și posibilitatea părăsirii țării în perioada 06 septembrie 2012-31 ianuarie 2013. în motivarea cererii, inculpatul a arătat că în perioada sus precizată este nevoit să se prezinte la numeroase întâlniri cu parteneri de afaceri germani din domenii de activitate ce au legătură cu firma sa SC S. SA. Totodată, a mai susținut că este nevoit să participe la toate adunările generale ordinare și extraordinare întrunite de Federația Română de Fotbal, ca membru al Comitetului Executiv Federației Române de Fotbal.
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, instanța a apreciat ca întemeiată cererea inculpatului, pentru următoarele considerente:
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, inculpatul a făcut dovada că este invitat de diverse firme din Germania pentru a participa la diverse acțiuni pe teritoriul acestui stat.
Este adevărat că la momentul actual, fiind o situație economică dificilă, managerii firmelor românești trebuie să fie preocupați de găsirea unor soluții optime pentru a putea face situației și a supraviețui, din punct de vedere economic.
Pe de altă parte, nu se poate abuza de situația sus invocată, iar în cadrul firmelor, cu siguranță, există mai multe persoane care să-și împartă responsabilitățile, fiind greu de crezut că managerul unei firme concentrează toate responsabilitățile în mâinile sale.
Instanța luând în considerare cele de mai sus, punând în balanță argumentele și contraargumentele care ar conduce la adoptarea unei soluții echitabile, a apreciat că acordarea unui interval de timp de cinci săptămâni este suficient pentru ca inculpatul să poată găsi rezolvarea problemelor societății SC S. SA. De asemenea, intervalul de timp a fost considerat suficient pentru a plasa din responsabilitățile sale unor alte persoane din cadrul firmei. Astfel fiind, nu a modificat controlul judiciar pentru întreaga perioadă solicitată de inculpat, respectiv până în ianuarie 2013, apreciind că în această situație controlul judiciar instituit de instanță ar rămâne fără conținut. Perioada de 5 săptămâni s-a apreciat ca fiind rezonabilă pentru inculpat în a asigura managementul societății al cărei acționar este, cât și pentru respectarea controlului judiciar instituit cu privire la persoana inculpatului.
Pentru cele sus expuse, instanța a admis în parte cererea formulată de inculpat, și în baza art. 1603C. proc. pen. a modificat controlul judiciar în ceea ce-l privește pe inculpat și a încuviințat ca acesta să poată părăsi localitatea de domiciliu și țara în perioada 12 septembrie 2012-17 octombrie 2012.
împotriva încheierii primei instanțe, a declarat recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, rejudecând, respingerea cererii de încuviințare a părăsirii teritoriului țării, ca neîntemeiată.
în motivarea recursului, s-a susținut că instanța a admis o astfel de cerere pentru perioada 12 septembrie-17 octombrie 2012, în condițiile în care a fixat termen de judecată la data de 28 septembrie 2012, deci în interiorul termenului în care inculpatul are permisiunea să părăsească țara, acest lucru făcând practic imposibilă prezența intimatului inculpat la termenul de judecată din data de 28 septembrie 2012. S-a mai susținut că nici motivele invocate de către inculpat în cerere nu sunt de natură a determina admiterea unei astfel de cereri, chiar instanța de judecată constatând că activitatea de manager poate fi desfășurată și de alte persoane, inculpatul putând delega atribuțiile sale altor persoane.
Analizând recursul declarat de parchet, înalta Curte constată că acesta este nefondat, încheierea atacată fiind legală și temeinică.
Din examinarea actelor dosarului, se constată că în mod corect a apreciat prima instanță că sunt incidente motive temeinice, în sensul dispozițiilor art. 1603C. proc. pen., care impun admiterea cererii de încuviințare a părăsirii teritoriului țării de către inculpat.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că intimatul inculpat Ț.S.l. este invitat de diverse firme din Germania pentru a participa la diverse acțiuni pe teritoriul acestui stat.
Este reală susținerea parchetului că activitatea de manager poate fi desfășurată și de alte persoane, inculpatul putând delega atribuțiile sale altor persoane, însă raportat la faptul că acest lucru nu a fost dispus până la acest moment, dar și la faptul că acordarea unui interval de timp de cinci săptămâni este suficient pentru ca inculpatul să poată găsi rezolvarea problemelor societății SC S. SA, instanța apreciază că este dovedit caracterul indispensabil al deplasării inculpatului în interesul societății al cărei acționar este.
în aprecierea temeiniciei cererii, instanța a avut în vedere și faptul că în perioada controlului judiciar instituit, inculpatul și-a respectat obligațiile, iar lipsa temporară a acestuia din țară nu este de natură să afecteze buna desfășurare a procesului penal, în condițiile în care inculpatul a învederat că nu toată perioada de 5 săptămâni va lipsi din țară, astfel că va fi prezent la toate termenele de judecată.
Având în vedere că în opinia înaltei Curți, motivul invocat de inculpat este unul temeinic, cu atât mai mult cu cât textul de lege nu definește motivele temeinice pentru care controlul judiciar ar putea fi modificat, Curtea apreciază cererea formulată de către inculpat ca fiind întemeiată.
Față de considerentele expuse, înalta Curte a respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii din 12 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul Ț.S.l.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2903/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2776/2012. Penal → |
|---|
