ICCJ. Decizia nr. 2777/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală definitivă nr. 92/P din 14 octombrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.I. împotriva rezoluției nr. 142/P/2011 din 12 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, menținându-se rezoluția atacată.
Recursul declarat de petiționarul B.I. împotriva sentinței susmenționate a fost respins, ca inadmisibil, prn decizia penală nr. 689 din 12 martie 2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
împotriva deciziei amintite, la data de 10 aprilie 2012, petiționarul B.I. a formulat contestație în anulare, invocând în mod generic dispozițiile art. 386 C. proc. pen., ca și alte texte de lege, și exprimându-și nemulțumirea, ca și în celelalte demersuri judiciare, cu privire la atitudinea culpabilă și discreționară a magistraților judecători de la Curtea de Apel Constanța care au spre soluționare Dosarul și care refuză să pună în executare sentința nr. 45/CA din 05 martie 2004.
Verificând admisibilitatea în principiu a cererii de contestație în anulare formulată de contestatorul B.I., în conformitate cu dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., înalta Curte constată că cererea este inadmisibilă pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i1), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1).
Din economia textului de lege sus-menționat rezultă că pot forma obiectul contestației în anulare numai hotărârile judecătorești definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei și anume cele prin care instanța s-a pronunțat asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal, soluționând acțiunea penală prin condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, iar nu o hotărâre pronunțată în cadrul procedurii de soluționare, în fond sau recurs, a plângerii împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror, reglementată de dispozițiile art. 278 C. proc. pen.
în plus, fiind o cale extraordinară de atac instituită pentru îndreptarea viciilor de ordin procedural ce atrag nulitatea actului la care se referă, contestația în anulare poate viza numai o procedură judiciară permisă de lege, singura în măsură să legitimeze drepturile procesuale și procedurale ale părților. Or, în cauză, decizia contestată a fost pronunțată într-o cale de atac neprevăzută de lege.
în raport de argumentele expuse se constată că cererea de contestație în anulare de față este inadmisibilă, întrucât, pe de o parte, hotărârea atacată nu face parte din categoria celor care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac, iar pe de altă parte, motivele invocate nu se circumscriu niciuneia dintre cazurile limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen., nefiind, prin urmare, îndeplinite condițiile expres prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a contestației în anulare.
în consecință, înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul B.I. împotriva deciziei penale nr. 689 din 12 martie 2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul a fost obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2776/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2767/2012. Penal → |
|---|
