ICCJ. Decizia nr. 2904/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 47 din 14 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Vaslui, a fost condamnat inculpatul P.P., fără antecedente penale, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201alin. (7) C. proc. pen.
în baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului P.P.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 20 octombrie 2011 la zi.
S-a luat act că partea vătămată Ș.D. nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.
în baza art. 14 și 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 161alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. C. civ., art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății modificată prin O.U.G. nr. 72/2006 a fost obligat inculpatul P.P. să achite părții civile Spitalul Clinic de Urgențe Prof. Dr. N.O. lași cu titlu de despăgubiri suma de 4886,11 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de asistența medicală acordată părții vătămate Ș.D. în perioada 16-25 octombrie 2011.
în baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., art. 161alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. C. civ., art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății modificată prin O.U.G. nr. 72/2006 a fost obligat inculpatul P.P. să achite părții civile Serviciul de Ambulanță Județean Vaslui, cu titlu de despăgubiri suma de 1.230,80 RON reprezentând cheltuieli ocazionate de transportul medical al părții vătămate Ș.D. la data de 16 octombrie 2011.
în temeiul prevederilor art. 168 C. proc. pen. coroborat cu prevederile art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către numita P.G., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, a unei furci cu coarne metalice, ridicată la data de 16 octombrie 2011 potrivit procesului verbal de la dosarul de urmărire penală, obiect înregistrat la poziția din Registrul de corpuri delicate al Tribunalului Vaslui și aflat la Camera de corpuri delicate a instanței (coletul nr. 7).
în temeiul prevederilor art. 168 C. proc. pen. coroborat cu prevederile art. 169 C. proc. pen. dispune restituirea, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, către numitul G.V. a unei furci cu coarne metalice, ridicate cu prilejul efectuării cercetării la fața locului, la data de 17 octombrie 2011 (coletul nr. 6), obiecte înregistrare la poziția din Registrul de corpuri delicate al Tribunalului Vaslui și aflate la Camera de corpuri delicate a instanței.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
în după-amiaza zilei de 16 octombrie 2011, în curtea comună în case se află situate imobilele aparținând numitei P.G., familiei P.M. și C. și familiei Ș.P. și Ș.D., din localitatea C., com. I., jud. Vaslui, inculpatul P.P., folosind o furcă cu coarne metalice, i-a aplicat părții vătămate Ș.D., cumnatul său, mai multe lovituri, cu mare intensitate, preponderent în zona capului, dar și în celelalte zone ale corpului, cauzându-i leziuni traumatice de tipul fracturii craniene în regiunea parietală dreaptă, cu hematom intracerebral, hemoragie subdurală și subarahnoidiană, plăgi contuze și excoriații, care au pus în primejdie viața victimei.
La termenul de judecată din 7 martie 2012, inculpatul P.P. a recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care a indicat că le cunoaște și le însușește.
Sentința sus-menționată a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui și de inculpatul P.P. și criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Parchetul a invocat omisiunea instanței de fond de a aplica inculpatului pedeapsa complementară, care este obligatorie în cazul infracțiunii de omor, iar inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia, având în vedere circumstanțele personale.
Prin decizia penală nr. 106 din 5 iunie 2012 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui împotriva sentinței penale nr. 47 din data de 14 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Vaslui, a fost desființată în parte în latură penală și, rejudecând cauza, s-a aplicat inculpatului P.P. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
Au fost menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
S-a menținut starea de arest a inculpatului P.P. și s-a dedus arestarea preventivă de la 14 martie 2012.
Prin aceeași decizie, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul P.P. împotriva sentinței.
împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs.
Prin recursul declarat, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat a solicitat casarea hotărârilor atacate, în temeiul art. 3859pct. 14 C. proc. pen. și reindividualizarea pedepsei sub aspectul modalității de executare. în susținerea motivului de casare, a solicitat aplicarea unei pedepse cu executare în condițiile art. 861C. pen., arătând că inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 3201C. proc. pen., însușindu-și starea de fapt din rechizitoriu. A mai invocat circumstanțele reale din care rezultă că partea vătămată l-a provocat, insultat și amenințat, fapta săvârsindu-se în acea stare emoțională și pe fondul consumului de alcool. De asemenea, a invocat poziția lui procesuală, în raport cu care puteau fi reținute în favoarea inculpatului prevederile art. 74 lit. a), c)-art. 76 C. pen.
Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate de inculpat, înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect fapta și vinovăția inculpatului, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale și au individualizat în mod just pedeapsa aplicată inculpatului.
Având în vedere probele și starea de fapt reținută în rechizitoriu și față de criteriile reglementate în dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanța de recurs apreciază că, față de natura și gravitatea faptei comise, a circumstanțelor reale de săvârșire a acesteia (inculpatul a lovit de mai multe ori cu o furcă, partea vătămată, peste tot corpul și în zona capului, continuând să lovească victima și după ce aceasta a căzut) și a celor personale ale inculpatului (care este cunoscut cu o atitudine violentă) pedeapsa de 4 ani închisoare este aptă să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate în dispozițiile art. 52 C. pen., contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale.
Față de poziția procesuală a inculpatului se constată că nu mai pot fi primite criticile relative la aprecierea probelor și reținerea stării de fapt.
Sub acest aspect, susținerile inculpatului, în sensul că partea vătămată l-a provocat, insultat și amenințat, fapta săvârșindu-se în acea stare emoțională și pe fondul consumului de alcool, nu pot fi valorificate prin reținerea în favoarea sa a prevederilor art. 73 lit. b) C. pen.
înalta Curte constată că aceste critici sunt incompatibile cu dispozițiile art. 3201C. proc. pen., raportat la manifestarea de voință a inculpatului de a recunoaște fapta astfel cum a fost reținută în actul de sesizare, întrucât dispozițiile procedurii simplificate nu sunt incidente decât în măsura în care inculpatul are o poziție de recunoaștere în integralitate a modului de săvârșire a faptei reținute în rechizitoriu.
Nici cererea de reținere a prevederilor art. 74 lit. a), c) C. pen. nu este întemeiată, întrucât conduita sa anterioară (fiind cunoscut cu un comportament agresiv) și acțiunile ulterioare săvârșirii infracțiunii (inculpatul s-a sustras urmăririi penale, plecând de la domiciliu ulterior săvârșirii faptei, fiind depistat de organele de poliție în mun. Brașov, unde era adăpostit de către una dintre surorile sale) nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante, în contextul circumstanțelor concrete de comitere a unei fapte deosebit de grave.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, s-a dat eficiență tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciindu-se în mod corect că, în raport de gradul ridicat de pericol social al faptei de o gravitate deosebită, precum și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea efectivă a pedepsei în cuantumul stabilit, care a fost deja redus către minimul special prevăzut de lege, în raport de limitele pedepsei prevăzute de art. 20-174 C. pen. și apoi conform art. 3201alin. (7) C. proc. pen. (închisoare de la 3 ani și 4 luni la 6 ani și 8 luni).
Neexistând nici alte temeiuri de casare care puteau fi luate în considerare din oficiu, recursul declarat de recurentul inculpat P.P. împotriva deciziei penale nr. 106 din 5 iunie 2012 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2857/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2903/2012. Penal → |
|---|
