ICCJ. Decizia nr. 2849/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2849/2012

Dosar nr. 2790/110/2011

Şedinţa publică din 18 septembrie 2012

Deliberând asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 238/D din 26 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul penal nr. 2790/110/2011, s-a dispus condamnarea inculpaţilor:

I. S.G., cetăţean italian, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de:

- art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, la pedeapsa de 10 ani închisoare;

- art. 288 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare;

- art. 293 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare;

- art 31 alin. (2) raportat la art 289 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.

Pedeapsă de executat: 10 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi a arestului preventiv de la 10 martie 2011 la 06 iunie 2011.

II. G.S.C., cetăţean italian, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de:

- art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modifcată, la pedeapsa de 10 ani închisoare;

- art. 288 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare;

- art. 293 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare;

- art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

Pedeapsă de executat: 10 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi a arestului preventiv, de la 10 martie 2011 la 06 iunie 2011.

III. M.A.R., cetăţean român, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de:

- art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modifcată, la pedeapsa de 10 ani închisoare şi de 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

- art. 293 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare;

- art. 291 teza I C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare;

- art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi de 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Pedeapsa de executat: 10 ani închisoare şi de 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi a arestului preventiv, de la 10 martie 2011 la 15 martie 2011.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpaţilor exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 350 teza a II-a coroborat cu art. 145 alin. (3) C. proc. pen., a fost înlocuită măsura obligării de a nu părăsi localitatea, aplicată inculpaţilor G.S.C. şi S.G. prin decizia penală nr. 614 din 06 iunie 2011 a Curţii de Apel Bacău şi s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a celor doi inculpaţi pe o durată de 30 de zile, începând cu data efectivă a arestării acestora.

S-a dispus emiterea, de îndată, a mandatelor de arestare preventivă pe numele celor doi inculpaţi.

În baza art 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpaţii G.S.C. şi S.G. a unui autoturism, aflat la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bacău, şi a bunurilor aflate în acesta.

S-a dispus anularea certificatului de naştere emis pe numele S.G.S.A., aflat la dosarul cauzei, şi emiterea unui nou certificat cu datele reale ale minorului, aşa cum rezultă din testarea ADN.

S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei a sumei de 1.070,98 RON contravaloare traducere - H.D.P.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de câte 15.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 35 D/P/2011 din 30 mai 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bacău s-a dispus trimiterea în judecată pe inculpaţii cetăţeni italieni G.S.C. şi S.G., cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modifcată, şi art. 288 C. pen. şi art. 293 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., şi inculpata M.A.R., cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, art. 293 alin. (1) şi 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fapte constând în aceea că, în perioada noiembrie 2010-martie 2011, cei trei inculpaţi au încheiat o înţelegere privind vânzarea copilului ce urma a fi născut de inculpata M.A.R. şi înregistrarea acestuia ca fiind copilul născut de inculpata G.S.C. şi avându-l ca tată pe inculpatul S.G., cu promisiunea moştenirii de către acesta a întregii averi deţinute de familia cetăţenilor italieni.

În acest scop, cei trei inculpaţi au falsificat documentele de identitate ale inculpatei G.S.C., prin lipirea fotografiei inculpatei M.A.R., pe care le-au utilizat la prezentarea inculpatei M.A.R., atât cu ocazia naşterii la data de 05 martie 2011 în cadrul Clinicii M. din mun. Bacău, cât şi cu ocazia înregistrării copilului la Starea Civilă a mun. Bacău.

Conform acestei înţelegeri, la data de 09 martie 2011, inculpata G.S.C. şi inculpatul S.G., au încercat să părăsească teritoriul României împreună cu nou-născutul, victimă a traficului de minori, fiind depistaţi de către autorităţi pe raza mun. Braşov.

Prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală faţă de învinuitul D.S. şi SC E.M. SRL Bacău, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, modificată, şi art. 288 C. pen. şi art. 293 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., întrucât din cercetări a rezultat faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, sub aspectul laturii subiective.

S-a dispus prin rechizitoriu şi neînceperea urmăririi penale faţă de S.G. şi G.S.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. şi ped. de art. 208-209 C. pen., întrucât partea vătămată nu a formulat plângere în termen de 2 luni de la data când a cunoscut care sunt autorii faptei.

La termenul din data de 12 iulie 2011, reprezentantul Parchetului a solicitat extinderea procesului penal şi punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de cei trei inculpaţi cu privire la infracţiunea de participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, respectiv la emiterea certificatului de naştere pe numele minorului, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen., constând în aceea că cei trei inculpaţi au depus la starea civilă, prin intermediul inculpatului S.G., documente contrafăcute din care rezulta că minorul era născut de către inculpaţii italieni, în urma căruia a fost emis certificatul de naştere în fals pentru partea vătămată nou-născut S.G.S.A., de către funcţionarul de la starea civilă.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de 09 martie 2011, ora 06.00, inculpata M.A.R. a apelat serviciul de urgenţă 112 şi a sesizat faptul că doi cetăţeni italieni, ce locuiau temporar împreună cu ea în Bacău, într-un apartament închiriat cu câteva zile în urmă, i-au furat copilul nou-născut.

Inculpata M.A.R., ce era divorţată în cursul anului 2010 de soţul său R.C., cu care avea un copil minor lăsat în grija bunicilor, respectiv a părinţilor inculpatei M.A.R., a decis să plece în Italia pentru a lucra ca menajeră.

Deşi inculpata M.A.R. şi fostul soţ, martorul R.C., erau divorţaţi, aceştia au locuit împreună ca soţ şi soţie la domiciliul martorului, până în la începutul lunii august 2010, când inculpata s-a mutat de bună voie la bunica ei, separându-se din nou de martorul R.C.

Conform declaraţiilor lui R.C., cât şi ale inculpatei M.A.R., în ziua de 06 august 2010, cei doi s-au întâlnit, la cererea inculpatei, ocazie cu care aceasta i-a spus fostului soţ că va pleca în Italia să muncească ca şi menajeră pentru a câştiga bani cu care să finalizeze construcţia unei case, pe care cei doi foşti soţi o începuseră.

În aceleaşi împrejurări, inculpata M.A.R. i-a adus la cunoştinţă fostului soţ că este însărcinată cu el, arătându-i un test de sarcină pozitiv şi nu i-a dat de înţeles că ar vrea să renunţe la acest copil, deoarece i-a spus că şi-ar dori ca acesta să fie fetiţă, întrucât primul lor copil, lăsat în grija bunicilor materni, este băiat.

Deşi martorul R.C. a declarat că nu a fost de acord cu plecarea inculpatei din ţară, totuşi, nu s-a putut opune dorinţei acesteia, întrucât fosta soţie îşi cumpărase deja bilet şi este o fire mai independentă.

Astfel, în luna august 2010, inculpata M.A.R. a plecat în Italia şi s-a angajat să lucreze ca menajeră pentru cetăţenii italieni - inculpaţii G.S.C. şi S.G., soţi ce locuiesc în Italia.

Inculpata a lucrat pentru cei doi cetăţeni italieni până în noiembrie 2010 când sarcina sa a început să fie vizibilă, ocazie cu care le-a spus celor doi soţi cetăţeni italieni G.S.C. şi S.G. că nu are mijloacele necesare întreţinerii acestui copil şi că ar fi de acord să îl dea familiei de italieni pentru ca nou-născutul să ducă o viaţă mai bună, respectiv lipsită de griji materiale.

De asemenea, inculpata M.A.R. le-a spus celor doi cetăţeni italieni inculpaţi G.S.C. şi S.G., că nu se mai înţelege cu fostul soţ, tatăl copilului, că nu doreşte sub niciun motiv să păstreze acest copil şi să îl crească, în acelaşi timp ascunzând acestora faptul că în România mai are un copil pe care l-a lăsat în grija părinţilor.

Cu această ocazie, inculpata M.A.R. i-a spus inculpatei G.S.C. să nu mai apeleze la înseminare artificială pentru a rămâne însărcinată, deoarece îi va da copilul ei, pentru a-i asigura acestuia un viitor mai bun, respectiv o situaţie materială bună, în calitate de viitor moştenitor al inculpaţilor G.S.C. şi S.G.

După ce între cele două inculpate a intervenit această înţelegere, i-au adus la cunoştinţă şi inculpatului S.G., care a acceptat imediat această propunere.

Astfel, în toamna anului 2010, între cei trei inculpaţi s-a realizat o înţelegere privind încredinţarea copilului cu care era însărcinată inculpata M.A.R. familiei de cetăţeni italieni la care aceasta lucra.

De la acest moment şi până la naşterea copilului, care a avut loc la data de 05 martie 2011 în România, toţi cei trei inculpaţi, dar în special inculpata M.A.R., au efectuat toate demersurile necesare pentru ca părinţii săi să nu afle că este însărcinată, să găsească o clinică privată unde să nască sub o altă identitate, respectiv cea a inculpatei G.S.C., şi să înregistreze nou-născutul pe numele inculpaţilor G.S.C. şi S.G.

Intenţia inculpatei M.A.R. a fost aceea de a moşteni toată averea inculpaţilor italieni prin copilul pe care urma să îl vândă acestora, întrucât, conform înţelegerii dintre cetăţenii italieni şi mama naturală, după naştere şi înregistrarea copilului cu date de stare civilă nereale, inculpata M.A.R. urma să revină în Italia şi să locuiască în continuare împreună cu familia inculpaţilor cetăţeni italieni şi copilul său, subiect pasiv al infracţiunii de trafic de minori.

Inculpata M.A.R. ştia de la ceilalţi doi inculpaţi că aceştia au o avere importantă, respectiv două imobile, două maşini şi suma de 100.000 euro într-un cont, şi fiind o fire materialistă (lucru pe care l-a afirmat chiar ea), a devenit interesată să moştenească aceste bunuri prin intermediul copilului, pe care a sperat că îl va creşte împreună cu familia de cetăţeni italieni.

De asemenea, inculpata M.A.R. i-a spus inculpatei G.S.C. să nu mai încerce să facă un copil prin înseminare artificială deoarece este mai uşor să îi dea copilul ei gata născut, lucru cu care cei doi soţi italieni au fost de acord.

Cât s-a aflat pe teritoriul Italiei şi a purtat sarcina timp de 9 luni, inculpata a beneficiat de asistenţă medicală şi control de specialitate prin grija celor doi inculpaţi italieni, care au dus-o periodic la medicul specialist al inculpatei G.S.C.

De asemenea, cei trei i-au spus atât medicului, cât şi avocatului familiei că doresc să înregistreze copilul ce urma a fi născut de inculpata M.A.R. ca fiind născut de G.S.C. şi avându-l ca tată pe S.G., însă li s-a comunicat de către aceştia că acest lucru nu este posibil în Italia şi să încerce obţinerea acestui rezultat în România.

În aceste împrejurări, inculpata M.A.R. a căutat prin reţeaua Internet o clinică privată din Bacău unde să nască sub o identitate falsă, respectiv cea a inculpatei G.S.C. Aceeaşi inculpată a sunat la Clinica M. din Bacău, aparţinând învinuitului D.S., şi-a făcut programare la sfârşitul lunii februarie 2011, când se apropia termenul pentru naştere, după care a căutat un apartament în Bacău, pe care să îl închirieze şi unde să locuiască anterior, cât şi după naştere, împreună cu cetăţenii italieni.

De precizat este faptul că inculpata M.A.R. nu şi-a anunţat fostul soţ, respectiv pe tatăl copilului, că va veni în România pentru a naşte şi nici părinţi sau alte rude apropiate.

Anterior plecării din Italia către România, inculpata M.A.R., la sugestia inculpatei G.S.C., a făcut poze pe care cei trei le-au aplicat pe cartea de identitate a inculpatei italiene, în locul fotografiei acesteia, cu intenţia de a se înregistra sub această identitate la clinica unde urma să nască.

La data de 23 februarie 2011, toţi cei trei inculpaţi au venit în România cu maşina personală a cetăţenilor italieni, s-au cazat într-un apartament închiriat de la martora M.R.C.

La aceeaşi dată a avut loc prima consultaţie la Clinica M., unde inculpata M.A.R. s-a prezentat şi înregistrat în evidenţele clinicii ca fiind inculpata G.S.C., iar pe inculpatul S.G. l-a prezentat ca fiind soţul său.

Încă de la prima consultaţie, la înregistrarea ca pacientă şi programarea pentru operaţia de cezariană, inculpaţii au prezentat actele de identitate contrafăcute, respectiv o carte de identitate cu datele de stare civilă ale inculpatei G.S.C., pe care fusese aplicată o fotografie a inculpatei M.A.R.

În perioada prenatală, cât inculpata s-a aflat sub supraveghere medicală, a vorbit tot timpul în limba italiană, s-a prezentat la clinică însoţită de ceilalţi doi inculpaţi, iar pe inculpata G.S.C. a prezentat-o personalului clinicii ca fiind sora pretinsului soţ.

Deşi angajaţii Clinicii M. au avut suspiciuni în legătură cu identitatea reală a inculpatei M.A.R. şi au întrebat-o dacă are într-adevăr 45 de ani, deoarece arată mult mai tânără, aceasta a susţinut în permanenţă că este inculpata G.S.C.

Din declaraţiile date de învinuitul D.S., doctorul care a operat-o pe inculpată, cât şi a martorele P.V., P.M.M., asistente la această clinică, rezultă că inculpaţii, cu ocazia efectuării consultaţiei prenatale, veneau toţi trei la clinică şi că au insistat ca intervenţia de cezariană să aibă loc cât mai curând posibil, motivând că trebuie să se întoarcă în Italia, unde au loc de muncă.

Deoarece învinuitul D.S., ce urma să o opereze pe inculpata M.A.R., a avut dubii cu privire la identitatea reală a acesteia, a sunat la I.P.J. Bacău, anunţând ofiţerii de poliţie O.G.D. şi M.A. despre situaţia pe care o constatase, cerând efectuarea unor verificări prin Interpol a cetăţenilor italieni.

Aşa cum rezultă din declaraţiile celor doi ofiţeri de poliţie din cadrul I.P.J. Bacău - Serviciul investigare a fraudelor, cât şi din adresa răspuns formulată de I.P.J. Bacău, într-adevăr doctorul D.S. a solicitat efectuarea unor verificări cu privire la inculpaţii-cetăţeni italieni, anterior efectuării operaţiei de cezariană, respectiv la 04 martie 2011.

Cu toate acestea, deşi avea suspiciuni cu privire la reală identitate a pacientei G.S.C., pe care urma să o opereze, învinuitul D.S. a hotărât, de comun acord cu inculpaţii, să realizeze pe data de 05 martie 20111 operaţia de cezariană în clinica din Bacău.

Astfel, la data de 05 martie 2011, inculpata M.A.R. a dat naştere, prin operaţie de cezariană, unui făt de sex masculin, în greutate de 3.000 g., al cărui tată natural este martorul R.C.

De precizat este faptul că inculpata M.A.R. nu şi-a anunţat fostul soţ, tatăl copilului, că a născut, nu i-a cerut să vină să declare copilul în vederea înregistrării lui în evidenţele stării civile, aşa cum ar fi fost normal, în vederea emiterii certificatului de naştere, pentru a putea fi externată.

În ziua de 07 martie 2011, înainte de externarea inculpatei şi a nou-născutului, inculpaţii-cetăţeni italieni s-au prezentat la registratura clinicii pentru a ridica certificatul constatator al naşterii nou-născutului, iar inculpatul S.G. s-a deplasat la Starea Civilă din mun. Bacău şi a solicitat emiterea certificatului de naştere al copilului.

În baza documentelor false prezentate de inculpat, nou-născutul a fost înregistrat cu numele de S.G.S.A., avându-i ca părinţi pe inculpaţii G.S.C. şi S.G.

În aceeaşi zi, inculpaţii au tradus toate documentele ce atestau naşterea acestui copil la un notar de pe raza mun. Bacău şi au păstrat asupra lor toate documentele medicale ce atestau existenţa unei sarcini şi a naşterii acestui copil de către G.S.C.

Odată cu efectuarea operaţiei de cezariană, personalul clinicii a procedat la recoltarea de celule stem.

După externarea ce a avut loc la data de 08 martie 2011, inculpata M.A.R., nou-născutul, cât şi cei doi inculpaţi-cetăţeni italieni au înnoptat împreună în apartamentul închiriat în Bacău, şi s-au înţeles ca a doua zi dimineaţă să părăsească teritoriul României, cu destinaţia Italia, conform înţelegerii anterioare.

În dimineaţa zilei de 09 martie 2011, în jurul orei 05.30, inculpatul G.S.C. şi S.G. au luat copilul, toate bagajele, cât şi 5 căţeluşi de rasa terier, pe care îi achiziţionaseră în scop de revânzare, şi au plecat cu destinaţia Italia, spunându-i inculpatei M.A.R. că nu mai are niciun drept asupra copilului, care este înregistrat pe numele ei şi al soţului şi că nu va avea dreptul să se apropie de el, chiar dacă va veni în Italia.

Văzând că inculpata M.A.R. refuză să îi însoţească, conform înţelegerii anterioare, inculpaţii-cetăţeni italieni au părăsit apartamentul împreună cu copilul nou-născut, cu destinaţia Italia. Ulterior, inculpata M.A.R. a sesizat organele de poliţie prin intermediul apelului de urgenţă 112, deoarece şi-a dat seama că înţelegerea existentă anterior naşterii nu mai fusese respectată de inculpaţii italieni.

Deoarece cercetările fuseseră demarate de către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău, în cursul aceleiaşi zile, 09 martie 2011, în jurul orei 18.00, pe raza jud. Braşov, inculpata G.S.C. şi inculpatul S.G. au fost depistaţi şi opriţi în trafic, iar nou-născutul, victima traficului de persoane, a fost internat în regim de urgenţă pentru a primi îngrijiri medicale în Maternitatea Braşov.

Cu ocazia efectuării percheziţiei autoturismului aparţinând inculpaţilor G.S.C. şi S.G. au fost identificate toate documentele ce atestau identitatea falsă atribuită nou-născutului, în original.

Ulterior, s-a stabilit, prin testări ADN, că nou-născutul înregistrat cu numele S.G.S.A. îi are ca părinţi naturali pe inculpata M.A.R. şi martorul R.C.

În opinia instanţei de fond, faptele descrise mai sus se probează cu:

- proces-verbal de sesizare din oficiu;

- proces-verbal de identificare a inculpatei M.A.R.;

- referat cu propunere de declinare a competenţei;

- rezoluţie de începere a urmăririi penale;

- ordonanţă de extindere a cercetărilor şi a urmăririi penale;

- adresă către I.G.P.F.;

- ordonanţă provizorie din data de 09 martie 2011 privind interceptarea şi înregistrarea de convorbiri telefonice, imagini şi localizare prin GPS ori alte mijloace de supraveghere;

- referat privind confirmarea ordonanţei provizorii;

- încheierea de şedinţă a Tribunalului Bacău privind confirmarea ordonanţei provizorii;

- proces-verbal privind redarea în formă scrisă a convorbirilor interceptate şi înregistrate în baza ordonanţei provizorii;

- proces-verbal privind depistarea în trafic a inculpaţilor G.S.C. şi S.G., împreună cu nou-născutul S.G.S.A.;

- proces-verbal privind redarea în formă scrisă a activităţii infracţionale desfăşurate de inculpaţii G.S.C. şi S.G. şi planşele foto aferente;

- rezoluţie privind efectuarea unei percheziţii asupra autoturismului aparţinând inculpaţilor şi proces-verbal privind rezultatul percheziţiei efectuate asupra autoturismului inculpaţilor;

- proces-verbal privind solicitarea unei ambulanţe pentru transportarea nou-născutului la Spitalul de Obstetrică-Ginecologie din Braşov;

- referat cu propunere de efectuare percheziţii domiciliare la sediul SC E.M. SRL;

- autorizaţia de percheziţie emisă de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 1392/110/2011;

- proces-verbal de percheziţie domiciliară;

- referat cu propunere de efectuare percheziţie informatică;

- autorizaţie de percheziţie emisă de Tribunalul Bacău;

- proces-verbal privind percheziţia informatică;

- referat cu propunere de efectuare percheziţie informatică laptop aparţinând inculpaţilor;

- autorizaţie de percheziţie emisă de Tribunalul Bacău;

- proces-verbal privind percheziţia informatică şi raportul encase aferent;

- adresa de solicitare documente medicale de la Clinica M. Bacău;

- formular de consimţământ în vederea tratamentului emis pe numele G.S.C.;

- foaie de observaţie clinică a nou-născutului S.G.S.A.;

- proces-verbal încheiat în SC E.M. SRL şi inculpaţii G.S.C. şi S.G. privind eliberarea certificatului constatator din 05 martie 2011 pentru certificatul de naştere al copilului S.G.S.A.;

- bilet de ieşire din spital/scrisoare medicală emisă de SC E.M. SRL pe numele inculpatei G.S.C. şi ecografiile nou-născutului;

- certificat de naştere emis pe numele nou-născutului cu numele S.G.S.A. şi transcrierea acestuia în limba italiană;

- xerocopie a certificatului de naştere a inculpatului S.G. în limba italiană;

- xerocopie a certificatului de căsătorie a inculpaţilor G.S.C. şi S.G. în limba italiană;

- xerocopii ale cărţilor de identitate pe numele inculpaţilor G.S.C. şi S.G.;

- proces-verbal privind rezultatul verificărilor efectuate în evidenţele SC E.M. SRL;

- rezoluţie privind efectuarea unei constatări medico-legale a învinuitei M.A.R.;

- rezoluţie privind efectuarea unei constatări medico-legale psihiatrice a învinuitei M.A.R.;

- expertiza medico-legală psihiatrică din 10 februarie 2011 a Serviciului Judeţean de Medicină Legală Bacău;

- proces-verbal privind examinarea la data de 09 martie 2011 a nou-născutului la sediul I.P.J. Braşov şi planşele foto aferente;

- rezoluţie privind efectuarea unei constatări medico-legale a nou născutului S.G.S.A. şi adresa de înaintare către Maternitatea Bacău;

- raport de expertiză medico-legală din 10 martie 2011 a Serviciului Judeţean de Medicină Legală Braşov;

- foaia de observaţie clinică generală a nou-născutului eliberată de Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie Braşov şi adresa de înaintare;

- adresă de solicitare la Serviciul de Ambulanţă Bacău privind transferarea nou-născutului victimă a traficului de minori;

- rezoluţie privind efectuare a unei constatări medico-legale de către Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” şi a unei testări ADN;

- adresa privind solicitarea de prelevare de probe în vederea efectuării testului ADN de către Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bacău şi răspunsul acestei unităţi;

- adresele Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bacău prin care se comunică instituirea măsurii plasamentului în regim de urgenţă pentru minorul victimă a traficului de minori;

- proces-verbal privind comunicarea de către Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” a datei estimative a examinării probelor ADN;

- raportul de expertiză medico-legală din 20 mai 2011 emis de Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici”;

- adresa I.P.J. Bacău către Biroul Naţional Interpol de solicitare verificări privind identitatea inculpatei G.S.C. şi actele acesteia în xerocopie şi răspunsul acestei unităţi;

- analize medicale efectuate în Italia de inculpata M.A.R. pe numele inculpatei G.S.C.;

- solicitarea de efectuare a unei comisii rogatorii internaţionale de către autorităţile judiciare italiene;

- declaraţii martori R.C., D.S., P.V., B.I., M.L., P.M.M., B.E., M.R.C., O.G.D., M.A.;

- proces-verbal privind predarea a 5 căţei depistaţi în autoturismul inculpaţilor italieni către persoana de la care au fost achiziţionaţi, respectiv numitul S.M.;

- corespondenţă cu I.P.J. Bacău privind verificări referitoare la existenţa unor sesizări în cadrul acestei unităţi formulate de angajaţii Clinicii M. Bacău şi răspunsul acestei unităţi;

- declaraţie olografă în limba italiană a învinuitului S.G.;

- declaraţii inculpat S.G.;

- declaraţii inculpata G.S.C.;

- declaraţii inculpata M.A.R.

În drept, instanţa de fond a apreciat că faptele inculpaţilor:

1. S.G., descrise anterior întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. şi ped. de art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, art. 288 alin. (1) C. pen., art. 293 alin. (2) C. pen. şi art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

2. G.S.C., descrise anterior, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. şi ped. de art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea 678/2001 modificată, şi art. 288 alin. (1) C. pen. şi art. 293 alin. (2) C. pen. şi art. 31 alin. (2) raportat la art 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

3. M.A.R., descrise anterior, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. şi ped. de art. 13 alin. (1), (2), (3) rap la art. 12 alin. (2) lit. a) Legea nr. 678/2001 modificată, art. 293 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen. şi art 31 alin. (2) raportat la art 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaţilor, instanţa de fond a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite de inculpaţi prin faptul că au încheiat o înţelegere privind vânzarea copilului ce urma a fi născut de inculpata M.A.R. şi înregistrarea acestuia ca fiind copilul născut de inculpata G.S.C. şi avându-l ca tată pe inculpatul S.G., cu promisiunea moştenirii de către acesta a întregii averi deţinute de familia cetăţenilor italieni. S-a avut în vedere modalitatea în care aceştia au procedat, prin faptul că cei trei inculpaţi au falsificat documentele de identitate ale inculpatei G.S.C., prin lipirea fotografiei inculpatei M.A.R., pe care le-au utilizat la prezentarea inculpatei M.A.R. atât cu ocazia naşterii la data de 05 martie 2011 în cadrul Clinicii M. din mun. Bacău, cât şi cu ocazia înregistrării copilului la Starea Civilă a mun. Bacău. S-a avut în vedere şi faptul că inculpaţii G.S.C. şi S.G. s-au prevalat de dreptul la tăcere, însă au recunoscut, prin alte declaraţii, faptele; inculpata M.A.R. a dat declaraţii contradictorii şi nesincere însă a recunoscut în mod parţial săvârşirea faptei. Aceasta a arătat că în luna a şasea de sarcină, la propunerea inculpatei G.S.C., a încheiat o înţelegere frauduloasă cu aceasta şi soţul ei, pentru a se prezenta într-o clinică din România sub o identitate falsă şi a înregistra copilul pe care urma să îl nască pe numele soţilor italieni, în scopul obţinerii unor avantaje materiale - promisiunea cetăţenilor italieni fiind aceea de a-i lăsa copilului, şi implicit ei, întreaga avere pe care o au aceştia (trei imobile în Italia, două autoturisme şi suma de 100.000 euro aflată într-un cont bancar) drept moştenire. De asemenea, cei trei inculpaţi s-au înţeles ca inculpata M.A.R. să locuiască, după naşterea copilului, în Italia cu cei doi cetăţeni italieni, pentru a-i ajuta la creşterea copilului.

Inculpata M.A.R. a recunoscut, în faţa procurorului, că, fiind o fire materialistă, a fost tentată de averea pe care o aveau cei doi cetăţeni italieni, inculpaţii din prezenta cauză, respectiv două imobile, două maşini şi importante sume de bani în conturi, şi a sperat că dacă le va da acestora copilul pe care ea urma să-l nască, va moşteni împreună cu fiul său întreaga avere a celor doi, însă în instanţă a arătat că a dorit ca minorul să fie luat de către inculpaţii italieni doar pentru a primi cetăţenia acestora. Faptul că inculpata M.A.R. nu a dorit niciun moment să păstreze acest copil şi l-a pus la dispoziţia celor doi inculpaţi italieni ca pe o marfă, afirmând că nu-şi doreşte acest copil, rezultă din demersurile efectuate de ea împreună cu cei doi inculpaţi italieni, în perioada în care se afla în Italia, când şi-a făcut toate analizele medicale pe numele inculpatei G.S.C., când s-au deplasat atât la medicul familiei, cât şi la avocatul celor doi inculpaţi italieni, pentru a se interesa dacă în Italia este posibilă înregistrarea nou-născutului pe numele celor doi inculpaţi italieni, când, deşi ştia că urmează să nască şi a venit în România, stabilind data naşterii - nu şi-a anunţat fostul soţ, respectiv pe martorul R.C., tatăl copilului, pentru a veni să înregistreze nou-născutul cu datele reale şi niciun alt membru al familiei, când împreună cu ceilalţi doi inculpaţi italieni şi-a făcut o fotografie tip buletin pe care au aplicat-o pe cartea de identitate aparţinând inculpatei G.S.C. pentru a se prezenta sub o identitate falsă, şi nu în ultimul rând, din faptul că atât anterior naşterii, cât şi ulterior în Clinica M., unde a dat naştere copilului S.G.S.A., a susţinut că este cetăţean italian, se numeşte G.S.C., avându-l ca soţ pe inculpatul S.G. şi a vorbit numai in limba italiană, pentru a convinge personalul medical despre aceasta.

Deşi inculpata M.A.R., arătând că nu a avut un interes material când a înregistrat nou-născutul pe numele celor doi inculpaţi italieni, şi că această idee le-a venit celor trei inculpaţi abia în România, din întreg materialul probator administrat rezultă în mod neechivoc faptul că nou-născutul S.G.S.A. a făcut obiectul unei înţelegeri, urmată de o tranzacţie frauduloasă, între mama naturală, inculpata M.A.R. şi inculpaţii G.S.C. şi S.G. - cetăţeni italieni, cu consecinţa încălcării drepturilor fundamentale ale omului, respectiv dreptul la identitate şi cetăţenie, fiinţa umană fiind tratată în speţă ca o „marfă” aducătoare de venit.

Astiel, s-a menţionat că potrivit art. 7 al Convenţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificată de Legea nr. 18/1990, „copilul se înregistrează imediat după naşterea sa şi are, prin naştere, dreptul la un nume, dreptul de a dobândi o cetăţenie şi, în măsura posibilului dreptul de a-şi cunoaşte părinţii şi de a fi îngrijit de aceştia”, statele părţi vor veghea ca aplicarea acestor drepturi să respecte legislaţia lor naţională şi obligaţiile pe care acestea şi le-au asumat în temeiul instrumentelor internaţionale aplicabile în materie. De asemenea, conform art. 8 al aceleiaşi convenţii, statele părţi se obligă să respecte dreptul copilului de a-şi păstra identitatea, inclusiv cetăţenia, numele şi relaţiile familiale, astfel cum sunt recunoscute de lege fără nicio imixtiune ilegală. În cazul în care un copil este lipsit în mod ilegal de toate sau de o parte din elementele constitutive ale identităţii sale, statele părţi vor asigura asistenţa şi protecţia corespunzătoare pentru ca identitatea acestuia să fie restabilită cât mai repede posibil.

A conchis instanţa de fond că acţiunile premeditate desfăşurate de cei trei inculpaţi în perioada noiembrie 2010-09 martie 2011, privitor la naşterea copilului de către mama naturală sub o altă identitate, demonstrează un plan de acţiune bine pus la punct până în cele mai mici detalii, având ca scop lipsirea unei fiinţe umane, aflată în imposibilitate de a se apăra şi a-şi exprima voinţa, ca cel mai elementar drept, acela de a fi copilul propriilor părinţi.

Conform Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea dreptului copilului „copilul are dreptul la stabilirea şi păstrarea identităţii sale, are dreptul să crească alături de părinţii săi şi, de asemenea, are dreptul de protecţie împotriva oricărei forme de exploatare”. Autorităţile publice sunt obligate să adopte reglementări specifice şi să aplice măsuri corespunzătoare pentru prevenirea, între altele, a transferului ilicit şi a nereturnării copilului, cât şi a răpirii şi a traficării de copii, în orice scop, şi sub orice formă, conform prevederilor aceleiaşi legi.

Reţine instanţa de fond că s-a invocat de către apărătorii inculpaţilor că în cauză nu ar fi îndeplinite condiţiile prevăzute de lege respectiv cu privire recrutarea, transportarea, transferarea sau primirea unui minor în scopul exploatării acestuia.

Însă, a menţionat aceeaşi instanţă, aşa cum s-a statuat în mod constant atât în practica judiciară, cât şi în literatura de specialitate, pentru existenţa infracţiunii de trafic de persoane adulte elementul material trebuie să fie efectuat prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritatea asupra altei persoane. În schimb, în cazul traficului de minori, modul şi mijloacele de săvârşire a faptei nu au relevanţă în privinţa existenţei infracţiunii, singura condiţie cerută de lege fiind traficarea minorului.

Infracţiunea de „trafic de minori” săvârşită de cei trei inculpaţi asupra nou-născutului S.G.S.A. s-a consumat în momentul în care copilul, subiect pasiv al infracţiunii de trafic de minori, a primit certificatul de naştere conţinând date nereale, ca urmare a înregistrării inculpatei M.A.R. sub o identitate falsă la Clinica M. din Bacău unde a născut, folosind o carte de identitate contrafăcută, pusă la dispoziţie de inculpata G.S.C., cât şi ca urmare a faptului că inculpatul S.G. a recunoscut copilul deşi nu era tatăl acestuia şi s-a deplasat la starea civilă unde a obţinut certificatul de naştere ce urmează a fi anulat de către instanţa de judecată, întrucât este fals.

S-a reţinut că inculpaţii G.S.C. şi S.G. au recunoscut în faţa instanţei cu ocazia audierii, cât şi la procuror, faptele comise, le-au descris în mod detaliat, încercând să îşi minimalizeze gradul de vinovăţie susţinând că doar au acceptat propunerea inculpatei M.A.R., care a efectuat toate demersurile necesare în vederea realizării scopului propus. De asemenea, la individualizarea pedepselor, s-a avut în vedere faptul că, deşi, prin decizia penală nr. 614 din 06 iunie 2011 a Curţii de Apel Bacău s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv a inculpaţilor G.S.C. şi S.G. cu obligaţia de a nu părăsi localitatea, aceştia nu au respectat condiţiile impuse de instanţă şi au părăsit ţara, fiind plecaţi în Italia. S-a mai avut în vedere şi poziţia de nerecunoaştere a faptelor de către inculpata M.A.R., care a încercat să denatureze adevărul prin prezentarea unei alte situaţii de fapt decât cea reieşită din probe.

Faţă de circumstanţele reale şi personale sus-menţionate, instanţa de fond a considerat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins doar prin executarea pedepsei în regim de detenţie.

S-a menţionat că la termenul din data de 20 octombrie 2011 inculpaţii G.S.C. şi S.G. nu s-au prezentat în instanţă, apărătorul acestora depunând la dosar două acte medicale, arătând că cei doi inculpaţi au părăsit teritoriul României fiind în Italia, unde au şi fost expertizaţi medical, conform celor două acte depuse. În acest sens, instanţa a constatat că cei doi inculpaţi, cetăţeni italieni, nu au respectat condiţiile impuse prin din decizia penală nr. 614 din 06 iunie 2011 a Curţii de Apel Bacău, prin care s-a dispus, în baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen., s-a înlocuit măsura arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv mun. Bacău, prevăzută de art. 145 C. proc. pen., faţă de inculpaţii G.S.C. şi S.G.

Or, în baza art. 145 alin. (2) C. proc. pen., pe durata măsurii inculpaţii erau obligaţi să respecte următoarele obligaţii:

- să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori sunt chemaţi;

- să se prezinte la instanţa de judecată, ori de câte ori sunt chemaţi;

- să nu îşi schimbe locuinţa, fără încuviinţarea instanţei;

- să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme;

- să nu se apropie de persoanele împreună cu care au comis faptele martori, experţi şi să nu comunice cu acestea direct sau indirect.

S-a reţinut şi că s-a atras atenţia inculpaţilor cu privire la dispoziţiile art. 145 alin. (3) C. proc. pen. din care rezultă că în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii aplicate sau a obligaţiilor, măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive, în condiţiile prevăzute de lege.

Faţă de nerespectarea dispoziţiilor din decizie, în baza art. 350 teza a II-a C. proc. pen. coroborat cu art. 145 alin. (3) C. proc. pen., s-a înlocuit măsura obligării de a nu părăsi localitatea aplicată inculpaţilor G.S.C. şi S.G. prin decizia penală nr. 614 din 06 iunie 2011 a Curţii de Apel Bacău şi s-a dispus luarea măsurii preventive a arestării preventive a celor doi inculpaţi. S-a dispus emiterea, de îndată, a mandatelor de arestare preventivă pe numele celor doi inculpaţi.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Bacău şi inculpaţii S.G., G.S.C. şi M.A.R., motivele de apel fiind expuse în detaliu în preambulul prezentei decizii.

Prin decizia penală nr. 7 din 24 ianuarie 2012, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, a dispus următoarele:

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău şi de inculpaţii G.S.C., S.G. şi M.A.R. împotriva sentinţei penale nr. 238/D/26.10.2011 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul penal nr. 2790/110/2011.

A desfiinţat sentinţa penală apelată, cu excepţia dispoziţiei privind înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive, şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.

În temeiul art. 383 alin. (3) C. proc. pen., a menţinut actele procedurale efectuate în cauză până la termenul din data de 22 septembrie 2011 inclusiv.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Cu prilejul formulării motivelor de apel au fost invocate o serie de neregularităţi în desfăşurarea procesului penal la prima instanţă, care, în opinia apărătorilor apelanţilor-inculpaţi, atrag nulitatea absolută a sentinţei apelate.

Analizând cu prioritate aceste critici aduse sentinţei apelate, instanţa de apel a apreciat că, în mod incontestabil, în opinia sa, cu ocazia judecăţii în primă instanţă au fost încălcate o serie de dispoziţii procedurale după cum urmează:

În cauză nu a fost introdus ca parte civilă, victimă a infracţiunii de trafic de minori, presupus a fi săvârşită de către inculpaţi, minorul înregistrat cu numele S.G.S.A. Nu a fost citat în calitate de reprezentant legal al minorului tatăl acestuia, R.C. Nu au fost respectate dispoziţiile art. 17 C. proc. pen., în sensul exercitării din oficiu a acţiunii civile în situaţia în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu. Nu au fost respectate dispoziţiile art. 44 şi 26 alin. (4) din Legea nr. 678/2001 coroborate cu art. 173 alin. (3) C. proc. pen. în sensul că nu a fost desemnat un apărător din oficiu pentru victima infracţiunii de trafic de minori, deşi situaţia acestuia impunea cu evidenţă luarea acestei măsuri.

Cât priveşte împrejurarea că şedinţele de judecată au fost publice, deşi obiectul acuzaţiei era constituit şi din infracţiunea de trafic de minori, situaţie în care judecata ar fi trebuit să fie nepublică, instanţa de apel a avut în vedere că inculpaţii au fost trimişi în judecată şi pentru infracţiuni care se judecă în şedinţă publică, motiv pentru care, sub acest aspect, a apreciat că nu s-a produs o încălcare a normelor de procedură de către prima instanţă, în acest sens pronunţându-se şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia penală nr. 99/2009.

Urmează a se analiza în ce măsură neregularitâţile constatate atrag nulitatea sentinţei apelate şi impun trimiterea cauzei spre rejudecare, aşa după cum s-a cerut de către apelanţi.

S-a făcut trimitere la jurisprudenţa instanţei supreme (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia penală nr. 36 din 13 ianuarie 2009, a arătat că în mod greşit s-a procedat de către instanţa de apel la trimiterea cauzei spre rejudecare pe motiv că în cauză nu a fost introdusă din oficiu ca parte civilă mama victimei, care suportase cheltuielile de înmormântare. S-a menţionat că prin această soluţie a fost încălcat principiul disponibilităţii, care guvernează soluţionarea acţiunii civile, inclusiv în procesul penal, şi că acea persoană avea posibilitatea să recupereze acele cheltuieli pe cale separată, într-un proces civil).

Or, a constatat instanţa de apel, în cauză există o situaţie de excepţie, derogatorie de la dispoziţiile cu caracter de principiu privind disponibilitatea persoanelor păgubite, respectiv că victima infracţiunii este un minor, persoană lipsită de capacitate de exerciţiu, situaţie în care devin incidente dispoziţiile art. 17 C. proc. pen., iar instanţa învestită cu soluţionarea procesului penal are obligaţia exercitării şi soluţionării din oficiu a acţiunii civile.

A opinat instanţa de apel că pentru a putea proceda la exercitarea acţiunii civile se impune introducerea în cauză şi citarea ca parte civilă a minorului, precum şi citarea reprezentantului legal al acestuia, căruia instanţa îi va cere să prezinte situaţia cu privire la întinderea pagubei materiale şi a daunelor morale, precum şi cu privire la faptele prin care acestea au fost pricinuite, în conformitate cu dispoziţiile art. 17 alin. (2) C. proc. pen.

Prin urmare, în opinia instanţei de apel, în mod cert judecata în primă instanţă a cauzei a avut loc în condiţiile în care una dintre părţi nu a fost citată, această împrejurare impunând desfiinţarea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în conformitate cu dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

S-a mai arătat că în rejudecarea cauzei la fond, vor fi avute în vedere şi dispoziţiile din legea specială care, în raport de situaţia concretă a minorului, impun desemnarea unui apărător din oficiu pentru acesta şi, de asemenea, că se vor avea în vedere şi criticile referitoare la fondul cauzei, precum şi modificările aduse art. 3201 alin. (8) C. proc. pen. prin O.U.G. nr. 121/2011.

Împotriva hotărârii instanţei de apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. şi inculpaţii S.G. şi G.S.C. motivele fiind expuse în partea introductivă a prezentei decizii.

În motivele scrise de recurs ale Ministerului Public s-au menţionat următoarele:

„Conform dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., instanţa de apel poate dispune rejudecarea cauzei de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată, doar în cazurile prevăzute limitativ în acest art., şi anume: când judecarea cauzei la instanţa de fond a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate, sau când există vreunul dintre cazurile de nulitate prevăzute în art. 197 alin. (2) C. proc. pen., cu excepţia cazului de necompetenţă.

(...) motivarea instanţei de apel, în sensul că judecata s-a desfăşurat in lipsa legalei citări a reprezentantului legal al minorului, respectiv martorul R.C. - tatăl natural al nou-născutului, victima traficului de minori, nu se încadrează în cazurile prevăzute expres şi limitativ de prevederile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., pentru a se dispune desfiinţarea sentinţei pronunţate la fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Astfel, (...) Tribunalul Bacău nu putea dispune citarea martorului R.C. în calitate de reprezentant legal al nou-născutului, întrucât acesta nu a recunoscut nou-născutul, iar acesta a fost conceput şi născut în afara căsătoriei, calitatea de tată natural al minorului fiind stabilită în baza testului ADN, efectuat în cursul urmăririi penale.

În aceste condiţii, din punct de vedere legal, martorul R.C. nu poate avea calitatea de reprezentant legal al nou-născutului.

Pentru a proteja interesele nou-născutului, Tribunalul Bacău a considerat că se impune introducerea în cauză şi citarea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău, la termenul din data de 22 septembrie 2011, astfel încât, la termenul următor, 20 octombrie 2011, judecarea cauzei s-a efectuat cu procedura completă din partea acestui serviciu.

(...) în prezent, nou-născutul, victimă a traficului de persoane, este încredinţat unui asistent matern profesionist din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Bacău, măsură ce a fost luată în regim de urgenţă în cursul urmăririi penale, după constatarea infracţiunii, iar de la acea dată şi până în prezent copilul nu a fost recunoscut de tatăl său natural R.C., iar acesta nu şi-a manifestat interesul pentru a-l creşte.

Chiar şi în situaţia în care instanţa de apel considera necesară citarea unui reprezentant din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Bacău în locui Serviciului de Probaţiune din cadrul Tribunalului Bacău, pentru a reprezenta interesele minorului. (...) aceasta se putea realiza în apel sancţiunea încălcării acestor dispoziţii fiind nulitate relativă”.

Recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., va fi admis pentru motivele ce se vor arăta:

Admiţând apelurile exercitate împotriva sentinţei penale, Curtea de Apel Bacău a desfiinţat sentinţa şi a dispus rejudecarea cauzei de către prima instanţă, în sinteză, pentru următoarele motive:

- în cauză nu a fost introdus ca parte civilă, victimă a infracţiunii de trafic de minori presupus a fi săvârşită de către inculpaţi, minorul înregistrat cu numele S.G.S.A.;

- nu a fost citat în calitate de reprezentant legal al minorului tatăl acestuia, R.C.;

- nu au fost respectate dispoziţiile art. 17 C. proc. pen., în sensul exercitării din oficiu a acţiunii civile în situaţia în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu;

- nu au fost respectate dispoziţiile art. 44 şi 26 alin. (4) din Legea nr. 678/2001 coroborate cu art. 173 alin. (3) C. proc. pen. în sensul că nu a fost desemnat un apărător din oficiu pentru victima infracţiunii de trafic de minori, deşi situaţia acestuia impunea cu evidenţă luarea acestei măsuri;

- judecata în prima instanţă a cauzei a avut loc în condiţiile în care una dintre părţi nu a fost citată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că soluţia pronunţată de instanţa de apel este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit acestui text de lege, instanţa de apel desfiinţează sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecarea cauzei de către aceasta atunci când judecarea cauzei a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre aceasta. Se mai poate dispune rejudecarea cauzei de către prima instanţă şi atunci când există vreunul din cazurile de nulitate absolută reglementate în art. 197 alin. (2) C. proc. pen., cu excepţia cazului de necompetenţă, situaţie în care rejudecarea cauzei se va face de instanţa competentă, potrivit legii.

Cazurile de nulitate absolută prevăzute în art. 197 alin. (2) C. proc. pen. se referă la sesizarea instanţei, compunerea acesteia, publicitatea şedinţei de judecată, participarea procurorului, prezenta învinuitului sau a inculpatului, asistarea acestora de către apărător, când sunt obligatorii, potrivit legii, şi la efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori.

Se constată că niciunul din cazurile, expres şi limitativ prevăzute în art. 197 alin. (2) C. proc. pen., nu se regăsesc în cauză, şi, de altfel, nici instanţa de apel nu face vreo referire concretă la o astfel de situaţie (cu excepţia faptului că în considerentele deciziei atacate se menţionează că „au fost invocate o serie de neregularităţi în desfăşurarea procesului penal la prima instanţă, care, în opinia apărătorilor apelanţilor-inculpaţi, atrag nulitatea absolută a sentinţei apelate” şi că „analizând cu prioritate aceste critici aduse sentinţei apelate Curtea observă că, în mod incontestabil, cu ocazia judecăţii în primă instanţă au fost încălcate o serie de dispoziţii procedurale ...”).

Toate împrejurările menţionate de către instanţa de apel care au condus, în opinia acesteia, la necesitatea desfiinţării hotărârii tribunalului şi rejudecarea cauzei, pot fi considerate ca încălcări ale dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal şi care atrag, în condiţiile riguroase prevăzute de lege, nulitatea relativă a hotărârii, şi numai în ipoteza producerii unei vătămări procesuale care să fie invocată de partea interesată. Fund nulităţi relative, acestea pot fi invocate numai în cursul efectuării actului, când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă, când partea a lipsit la efectuarea actului.

De asemenea, nulităţile relative pot fi invocate numai de către persoana căreia, prin încălcarea legii, i s-a produs o vătămare procesuală.

Judecătorul nu poate asimila nulităţii absolute alte situaţii (încălcări ale dispoziţiilor legale) decât cele prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., regimul nulităţilor absolute fiind expres şi limitativ prevăzut de lege.

„Citarea nelegală” a unei părţi poate fi invocată numai de partea respectivă, iar nulitatea absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. se referă numai la „prezenţa învinuitului sau a inculpatului, asistarea acestora de către apărător, când sunt obligatorii, potrivit legii”.

De asemenea, este adevărat că legea prevede dreptul şi obligaţia organului de urmărire penală (procurorului) şi instanţei de a exercita din oficiu acţiunea civilă în cazul în care persoana vătămată este un minor, însă acest drept nu se exercită dincolo de raţiunile juridice pentru care el a fost prevăzut de lege. Procurorul şi instanţa sunt îndreptăţite să exercite acest drept numai în măsura în care constată că există un interes real al minorului şi că există un prejudiciu, adică numai în cazul în care sunt îndeplinite cerinţele legale generale ale exercitării acţiunii civile; exercitarea din oficiu a acţiunii civile în cazul minorului nu este una pur formală, de natură pur procesual-penală.

În raport cu cele constatate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de procuror împotriva deciziei Curţii de Apel Bacău, secţia penală, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre continuarea judecării apelurilor.

În recursurile exercitate de inculpaţii S.G. şi G.S.C. nu a fost criticată soluţia rejudecării cauzei de către instanţa de fond, ci numai aspectul legat de aplicarea dispoziţiilor art. 145 alin. (3) C. proc. pen.

Potrivit art. 145 alin. (3) C. proc. pen., „în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii aplicate sau a obligaţiilor, măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive”; din modul de exprimare al legiuitorului, rezultă că înlocuirea este obligatorie dacă inculpatul, cu rea-credinţă, încalcă măsura aplicată ori obligaţiile prevăzute la luarea măsurii.

Aşa cum s-a arătat de ambele instanţe, inculpaţilor li s-a atras atenţia asupra condiţiilor şi obligaţiilor ce urmau să fie respectate; în cazul în care aceştia ar fi fost în situaţii obiective, ar fi avut dreptul legal conferit de art. 145 alin. (2)-(3) C. proc. pen. în sensul că ar li putut solicita instanţei înlocuirea sau încetarea uneia sau chiar a tuturor obligaţiilor respective.

Având în vedere că măsura arestării a fost luată ca urmare a nerespectării obligaţiilor pe în timpul cât s-au aflat în libertate, în condiţiile art. 145 alin. (3) C. proc. pen., se apreciază necesară menţinerea măsurii preventive a inculpaţilor, în conformitate cu art. 3002 comb. cu art. 160b alin. (1) şi 3 C. proc. pen., în acest moment procesual al cauzei nefiind suficiente garanţii care să contribuie la realizarea scopului măsurii preventive (în sensul că inculpaţii, puşi în libertate, nu ar încerca din nou să se sustragă judecăţii prin încălcarea obligaţiilor prevăzute de măsurile alternative arestării).

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi justiţie, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii S.G. şi G.S.C.

Având în vedere şi dispoziţiile art. 192 alin. (3), respectiv alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău împotriva deciziei penale nr. 7 din 24 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

Casează, în parte, decizia atacată numai cu privire la dispoziţia referitoare la desfiinţarea sentinţei penale nr. 238/D din 26 octombrie 2011a Tribunalului Bacău şi de rejudecare a cauzei în primă instanţă.

Trimite cauza la Curtea de Apel Bacău pentru continuarea judecării apelurilor.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii S.G. şi G.S.C. împotriva dispoziţiei deciziei instanţei de apel reteritoare la înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive.

Conform art. 3002 C. proc. pen. cu referire la art. 1601 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., menţine măsura arestării preventive a inculpaţilor S.G. şi G.S.C.

Obligă recurenţii-inculpati la plata sumei de câte 650 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul interpretului de limba italiană se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 septembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2843/2012. Penal. Ucidere din culpă (art.178...  ICCJ. Decizia nr. 2860/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2849/2012. Penal