ICCJ. Decizia nr. 2843/2012. Penal. Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.), infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2843/2012
Dosar nr. 4084/2/2011
Şedinţa publică din 18 septembrie 2012
Deliberând asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 167 din 16 iunie 2009 a Tribunalului Gorj, secţia penală, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din art. 178 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen. şi art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 69/2007 în art. 178 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen., ca neîntemeiată, cerere formulată de inculpatul V.S.
În baza art. 178 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.S., la 5 ani închisoare.
În baza art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen., a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare.
În baza art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 69/2007, a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.
În baza art. 33-34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 6 luni, urmând să execute 5 ani şi 6 luni închisoare. A interzis inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A obligat inculpatul, în solidar cu asigurătorul SC A. SA Bucureşti, la despăgubiri civile către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara, cu dobânzile legale, cu titlu de cheltuieli de spitalizare a părţii vătămate B.E.D. şi a victimei B.U.D.
A obligat pe acelaşi inculpat, în solidar cu asigurătorul SC A. SA Bucureşti la despăgubiri civile către Spitalul Judeţean Tg. Jiu, cu dobânzile legale aferente, cu titlu de cheltuieli de spitalizare a părţii vătămate B.E.D. şi a victimei B.U.D.
A obligat inculpatul, în solidar cu asigurătorul SC A. SA Bucureşti, la despăgubiri civile pentru daune materiale şi daune morale către părţile civile B.E.D. şi către partea civilă B.A., B.B. şi B.O.M.
De asemenea, a obligat inculpatul în solidar cu asigurătorul SC A. SA Bucureşti la o sumă totalizatoare (de la data faptei la data pronunţării hotărârii) şi în continuare, la 1.500 RON lunar, până la încetarea stării de nevoie.
A obligat inculpatul, în solidar cu SC A. SA la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 230/P/2008 din 28 iulie 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj a fost trimis în judecată inculpatul V.S., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 178 alin. (1), (2) şi (3), art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen. şi art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 69/2007.
Prin actul de inculpare a fost reţinută următoarea stare de fapt:
Inculpatul V.S. era încadrat ca agent de poliţie la Biroul de Investigaţii Criminale din cadrul Poliţiei Municipiului Tg. Jiu, având calitatea de organ al poliţiei judiciare. Are locuinţa în comuna Turcineşti, jud. Gorj.
În ziua de 28 martie 2008, inculpatul nu a fost planificat de serviciu, fapt pentru care dimineaţa a însoţit pe fiica sa minoră la grădiniţa din Tg. Jiu, deplasarea făcând-o cu mijloace de transport în comun, întrucât autoturismul său era defect. În aceeaşi zi, urma să participe la masa organizată în apropierea râului Şuşiţa, de colegul său G.C., începând cu ora 16.00.
Anterior, a consumat băuturi alcoolice şi pe la orele 15.50-15.55 s-a deplasat cu un taxi la locul întâlnirii. Aici l-a găsit pe colegul şi prietenul său T.M., deţinătorul autoturismului şi l-a rugat să-i împrumute maşina pentru o perioadă scurtă de timp. T.M. a fost de acord cu solicitarea, fără a constata că inculpatul este sub influenţa băuturilor alcoolice.
Pe la orele 17.35, inculpatul V.S. s-a deplasat cu autovehiculul amintit pe o stradă din Tg. Jiu, rulând cu o viteză excesivă (peste 100 km/h), neadaptând viteza de deplasare la condiţiile de trafic (circulaţie intensă, localitate), astfel că a intrat în curba la dreapta deosebit de periculoasă (semnalizată corespunzător), a depăşit axul şoselei şi a intrat în coliziune cu autoturismul condus regulamentar de victima B.U.D., în care se afla şi partea vătămată B.E.D.
Datorită impactului puternic şi masei autovehiculului condus de inculpat, autoturismul victimei a fost împins spre înapoi şi s-a oprit pe acostament. În aceste împrejurări a fost avariat uşor şi autoturismul, condus de martora P.O., ce circula în urma celui condus de victima B.U.D.
În apropierea locului coliziunii a oprit şi martorul B.F.D., ce a anunţat prin telefonul de urgenţă 112 producerea accidentului.
Ambulanţele sosite în zonă au transportat pe victimele B.U.D. şi B.E.D. la Spitalul Judeţean Gorj, ce au fost transportate în ziua următoare la spitalul din Timişoara.
Inculpatul V.S. a rămas la faţa locului şi nu a mai consumat băuturi alcoolice.
La ora 18.51, a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0,70 mg/litru alcool în aerul expirat.
I-au fost recoltate şi probe de sânge, la orele 19.00 şi 20.00, alcoolemiile calculate fiind de 1,25 g.‰ şi respectiv 1,10 g.‰.
Victima B.U.D. a decedat în ziua de 20 mai 2008 la Spitalul Clinic Judeţeană de Urgenţă Timişoara. Din raportul medico-legal din 20 iunie 2008 al Institutului de Medicină Legală Timişoara rezultă că moartea lui B.U.D. a fost violentă, că ea s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecutive unui politraumatism cu fracturi costale, ruptură de diafragm, fracturi de bazin şi antebraţ drept, complicat în evoluţie cu bronhopneumonie, sepsis sever şi insuficienţă multiplă de organe şi că leziunile de violenţă constatate s-au putut produce prin lovire cu şi de corp contondent, posibil în cazul unui accident de trafic rutier.
În legătură cu victima B.E.D., Serviciul de Medicină Legală Gorj a concluzionat că leziunile produse acesteia au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale pe o perioadă de 45-50 zile(raport de constatare medico-legală din 29 mai 2008), fără a ţine seama de incapacitatea sa de muncă de peste 90 zile şi de actuala sa stare medicală (foloseşte cârje). Pentru aceste motive s-a cerut aceluiaşi serviciu completarea raportului de constatare medico-legală precizat anterior.
În perioadele de internare a victimelor B.U.D. şi B.E.D. în Spitalul Judeţean Tg. Jiu au fost efectuate cheltuieli în cuantum de 614,8 RON şi respectiv de 139,05 RON. La Spitalul Clinic de Urgenţă Timişoara cheltuielile au fost de 25.386,31 RON pentru B.U.D., şi de 4.643,3 RON pentru B.E.D.
Pentru stabilirea dinamicii accidentului de circulaţie din după-amiaza de 28 martie 2008, a cauzelor, a posibilităţilor de evitare a acestuia s-a dispus şi efectuat o expertiză tehnică auto, care a concluzionat printre altele că viteza de deplasare a autoturismului, condus de inculpat în momentul impactului era de 85-95 km/h, şi că starea de pericol a fost creată de către conducătorul acelui autoturism, având diminuată capacitatea de a conduce autovehicule şi circulând cu o viteză mult mai mare decât viteza maximă admisă pe porţiunea de drum pe care a avut loc accidentul.
S-a reţinut că inculpatul V.S., datorită vitezei şi consumului de alcool, nu a mai putut menţine autoturismul pe care îl conducea în limitele benzii sale de mers, pătrunzând pe contrasens, unde a intrat în coliziune cu autoturismul condus de victima B.U.D. şi că aceasta nu putea evita producerea accidentului prin nicio manevră efectivă.
S-a mai reţinut prin actul de inculpare că prin declaraţiile date în cursul urmăririi penale inculpatul V.S., a susţinut că nu a consumat băuturi alcoolice în ziua de 28 martie 2008, anterior orei 16.15, că la acea oră se afla la locuinţa martorului B.M.I., unde se deplasase cu maşina împrumutată de la T.M., după ce martorul îl sunase pe telefonul mobil că acolo a consumat 100 ml coniac şi 500 ml vin şi a servit masa, iar pe la orele 17.15 a fost sunat pe acelaşi telefon de soacra sa, anuntându-l că „trebuie să ajungă acasă un topometrist la un teren aflat în spatele casei”.
Inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize tehnice auto şi recalcularea alcoolemiei la ora producerii accidentului (17.37), în raport de datele furnizate.
Verificând susţinerile inculpatului şi ale martorului B.M.I., s-a stabilit că sunt nesincere, probele administrate relevând următoarele aspecte:
- inculpatul V.S. i-a motivat numitului T.M. că urma să se deplaseze cu maşina împrumutată la locuinţa sa din comuna Turcineşti pentru a se întâlnii cu un topometrist, susţinere infirmată de proprietarul autoturismului;
- de la telefonul aparţinând familiei inculpatului nu a fost apelat telefonul inculpatului în ziua de 28 martie 2008; dimpotrivă, telefonul fix menţionat a fost apelat de V.S. la orele 09.53 şi 17.01 din 28 martie 2008;
- martorul B.M.I. nu l-a apelat pe inculpat în ziua de 28 martie 2009, convorbiri dintre cei doi fiind înregistrate din ziua următoare;
- martora R.A., soacra inculpatului, a declarat că nu a folosit telefonul în ziua de 28 martie 2009, că V.S. nu a venit la domiciliu în acea zi şi că pe la orele 17.00 l-a ajutat la măsurători pe un bărbat ce s-a deplasat la un teren învecinat;
- martorul R.R. - asociat la SC D.C. SRL Tg. Jiu, a efectuat măsurători în primăvara anului 2008, la solicitarea lui M.C., pe un teren aflat în vecinătatea locuinţei lui V.S., fără a avea discuţii prealabile cu acesta.
În raport de aceste aspecte, prin ordonanţa din 26 iunie 2008, a fost respinsă cererea inculpatului de efectuare a unei expertize medico-legale pentru recalcularea alcoolemiei de 1,25 g.‰, stabilită la ora 19.00 în ziua de 28 martie 2008.
La finalizarea cercetărilor, inculpatul, luând cunoştinţă de actele de urmărire penală, a revenit la cele declarate iniţial, invocând aspecte noi, ce nu conduc la concluzia că deplasarea sa pe strada din mun. Tg. Jiu, pentru a ajunge la locuinţa sa din comuna Turcineşti, era motivată de întâlnire cu un topometrist.
În aceste condiţii s-a reţinut că inculpatul a condus autoturismul pe strada din mun. Tg. Jiu în după-amiaza zilei de 28 martie 2009, având în sânge o alcoolemie mai mare de limita legală (la ora accidentului alcoolemia putând fi de circa 1,40-1,45 g.‰) şi a provocat intrarea în coliziune cu autoturismul în care se aflau victimele B.U.D. şi B.E.D., ce au suferit leziuni grave, chiar letale pentru prima victimă.
Cu ocazia cercetării judecătoreşti a fost ascultat inculpatul, martorii din acte, cât şi cei propuşi de moştenitorii victimei B.U.D. şi de către partea vătămată B.E.D., moştenitorii victimei şi partea vătămată constituindu-se părţi civile în cauza de faţă.
Părţile civile au solicitat a se dispune instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatului în vederea asigurării recuperării despăgubirilor civile solicitate, dar pe parcursul procesului penal au revenit la această cerere, motivat de poziţia procesuală a asigurătorului SC A. SA Bucureşti, care a fost de acord cu acoperirea prejudiciului cauzat de inculpat, în măsura probării, până la o limită maximă de 750.000 euro.
Instanţa de fond a reţinut, pe baza probelor administrate în ambele faze procesuale, că la data de 28 martie 2008, inculpatul V.S., având în sânge o îmbibaţie alcoolică mai mare de 0,80 g.‰ a condus autoturismul strada din mun. Tg. Jiu cu o viteză excesivă într-o curbă şi a intrat în coliziune cu autoturismul condus regulamentar de victima B.U.D., determinând decesul acestuia şi vătămarea corporală gravă a părţii vătămate B.E.D. ce circula în acelaşi mijloc de transport.
S-a apreciat că vinovăţia inculpatului a fost pe deplin dovedită cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului, schiţa fotografică şi planşele fotografice, cu buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie, cu rezultatul testului alcooltest printer, cu raportul de expertiză tehnică auto, cu raportul medico-legal (autopsia), cu actele medicale şi medico-legale privind pe victimele B.U.D. şi B.E.D., cu adresele unităţilor spitaliceşti Tg. Jiu şi Timişoara, cu declaraţiile părţilor vătămate, ale martorilor ce se coroborează cu declaraţiile inculpatului la urmărirea penală şi în faza de cercetare judecătorească, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prev. şi ped. de art. 178 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen. şi art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 69/2007, texte de lege în baza cărora inculpatul urmează a fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea.
Pe latură civilă, instanţa de fond a constatat în raport de cererile de constituire de părţi civile că acestea sunt întemeiate, urmând ca inculpatul să fie obligat atât la despăgubiri civile, daune morale şi cheltuieli de judecată în solidar cu asigurătorul SC A. SA Bucureşti, unitate care, fiind introdusă în cauză, prin adresa din data de 23 octombrie 2008 depusă la dosarul cauzei, a arătat că pentru vătămare corporală şi decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul şi acelaşi accident indiferent de numărul persoanelor prejudiciate s-a stabilit pentru anul 2008 la un nivel de cel puţin 750.000 euro, echivalentul în RON la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, fiind de acord să plătească despăgubirile civile solicitate în măsura dovedirii acestora în solidar cu inculpatul.
Pe latură civilă au fost audiaţi martorii S.A., S.I.M., P.A., B.M., A.V., A.M.C., propuşi de moştenitorii victimei B.U.D., cât şi martorii M.D.M. şi P.I.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpatul V.S., părţile civile B.A., B.B., B.O.M. şi B.E.D. şi asigurătorul SC A. SA Bucureşti, prin SC A. SA - Sucursala Tg. Jiu.
Prin decizia penală nr. 127 din 27 mai 2010 a Curţii de Apel Craiova s-au admis apelurile declarate de inculpat şi partea civilă B.E.D., s-a desfiinţat sentinţa penală şi, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică din art. 178 alin. (1), (2), (3) C. pen. în art. 178 alin. (1), (2) C. pen. condamnând pe inculpat la 3 ani închisoare.
În baza art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen., a condamnat pe inculpat la 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa 3 ani închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
A fost obligat asigurătorul la plata despăgubirilor civile către părţile civile Spitalul Clinic de Urgenţă Timişoara şi Spitalul Judeţean Tg. Jiu, şi către părţile civile B.E.D., B.A., B.O.M. şi B.B. (daune morale şi daune materiale), precum şi la 1.500 RON lunar către partea civilă B.E.D. (o sumă totalizatoare până la data pronunţării şi în continuare lunar până la încetarea stării de nevoie).
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-au respins apelurile declarate de asigurător şi de părţile civile B.A., B.B. şi B.O.M.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs inculpatul V.S. şi părţile civile B.A., B.B., B.O.M. şi B.E.D.
Prin decizia nr. 4493 din 13 decembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-au admis recursurile declarate, s-a casat decizia şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.
Prin sentinţa penală nr. 562 din 12 aprilie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a admis cererea formulată de părţile civile B.O.M., B.B., B.A. şi B.E.D. şi s-a strămutat judecarea cauzei la Curtea de Apel Bucureşti, cu menţinerea actelor îndeplinite. Drept urmare, prin încheierea din 27 aprilie 2011 a Curţii de Apel Craiova s-a înaintat dosarul la Curtea de Apel Bucureşti.
S-a menţionat că în cursul rejudecării în apel a cauzei, a fost audiat inculpatul, care şi-a menţinut declaraţiile anterioare, arătând că a încercat să stea de vorbă cu victimele, dar a fost refuzat. De asemenea, i s-a pus în vedere că partea beneficia de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., iar inculpatul a arătat că nu recunoaşte faptele, aşa cum au fost reţinute prin rechizitoriu, ci conform declaraţiilor sale.
La dosar au fost depuse înscrisuri în circumstanţiere şi, la cererea procurorului, s-a solicitat Comisiei de Control şi Avizare din cadrul I.N.M.L. „Mina Minovici”, avizarea celor două rapoarte de expertiză medico-legală efectuate în cauză. Potrivit avizului Comisiei de Avizare şi Control aflat la dosar, inculpatul avea la momentul săvârşirii faptei, la ora 17.30, o alcoolemie în creştere de 0,65 g.‰.
Instanţa de prim control judiciar, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, prin decizia penală nr. 11 din 23 ianuarie 2012, a dispus următoarele:
A admis apelurile declarate de inculpatul V.S. şi de către părţile civile B.A. şi B.E.D., împotriva sentinţei penale nr. 167 din 16 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Gorj;
A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând în fond,
A descontopit pedeapsa principală rezultantă, de 5 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului V.S., în pedepsele componente şi sporul de 6 luni închisoare, pe care le repune în individualitatea lor.
În temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de ucidere din culpă, din art. 178 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., în art. 178 alin. (1) şi (2) C. pen.
În temeiul art. 178 alin. (1) şi 2 C. pen., a condamnat pe inculpatul V.S., la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat, la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. b)-34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul V.S. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul V.S. pentru infracţiunea prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
Sub aspectul laturii penale a obligat asigurătorul de răspundere civilă SC A. SA, potrivit contractului de asigurare, la plata către părţile civile a despăgubirilor civile (iar în cazul părţilor civile-persoane fizice cu titlu de despăgubiri pentru daune morale şi daune materiale), către Spitalul Clinic de Urgenţă Timişoara, pentru îngrijirile acordate părţii civile B.E.D. şi pentru îngrijirile acordate victimei B.U.D., sume la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată până la achitarea acestora, către Spitalul Judeţean Tg. Jiu, pentru îngrijirea părţii civile B.E.D. şi pentru îngrijirea victimei B.U.D., sume la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată până la achitarea acestora, către către părţile civile B.E.D., B.A., B.O.M. B.B. (către partea civilă B.E.D., la plata unei sumei totalizată la zi, cu titlu de prestaţie lunară, calculată de la data comiterii infracţiunii - 28 martie 2008 - şi până la data hotărârii şi, în continuare, la plata unei prestaţii lunare de câte 1.500 RON, până la încetarea stării de nevoie a părţii civile).
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate. A respins ca nefondate, apelurile declarate de părţile civile B.B. şi B.O.M., şi de către asigurătorul de răspundere civilă SC A. SA împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de prim control judiciar a reţinut, cu ocazia rejudecării, următoarele:
1. Apelul inculpatului V.S. vizează schimbarea încadrării juridice în art. 178 alin. (1) şi (2) C. pen. şi, legat de această cerere, achitarea conform art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, precum şi aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special, având în vedere actele în circumstanţiere depuse. Pe latură civilă, inculpatul a cerut să fie obligat, alături de asigurător, la despăgubiri, arătând totodată că sunt exagerate cheltuielile judiciare statului.
În opinia instanţei de prim control judiciar, apelul declarat de inculpat a fost apreciat ca fondat, cu următoarele precizări:
Pe latură penală, cererea de schimbare a încadrării juridice este corelată cu cererea de achitare formulată, care trebuie analizată mai întâi. Astfel, pentru stabilirea alcoolemiei la momentul săvârşirii faptei, au fost efectuate două expertize medico-legale, cu concluzii contradictorii, asupra cărora s-a pronunţat şi Comisia de Avizare şi Control din cadrul I.N.M.L., concluzia finală fiind aceea că inculpatul, la ora 17.30, avea o alcoolemie în creştere de 0,65 g.‰, deci sub limita legală, concluzie ce impune achitarea inculpatului conform art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru infracţiunile prev. la art. 87 din O.U.G. nr. 195/2001.
Această dispoziţie determină schimbarea încadrării juridice din art. 178 alin. (1), (2), (3) în art. 178 alin. (1), (2) C. pen., faptă pentru care urmează ca instanţa să aplice o pedeapsă corespunzătoare dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând seama de limitele de pedeapsă, de împrejurările comiterii faptei, modul concret, dar şi de datele personale ale inculpatului, conform înscrisurilor în circumstanţiere depuse la dosar.
S-a apreciat că latura civilă a cauzei urmează a fi analizată separat, cu privire la toate apelurile declarate de părţile civile.
2. Cu privire la apelul asigurătorului SC A. SA referitor la obligarea, conform contractului de asigurare, la despăgubiri, s-a constatat că această societate nu a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 127 din 27 mai 2010 a Curţii de Apel Craiova, prin care s-a stabilit obligarea sa directă la despăgubiri. În opinia instanţei de apel, chiar dacă inculpatul, în apelul pe latură civilă, a solicitat obligarea sa alături de asigurător la plata despăgubirilor, acest aspect nu poate constitui motiv de admitere, întrucât s-ar încălca dispoziţiile art. 372 alin. (1) C. proc. pen., cu privire la neagravarea situaţiei în propriul apel.
În ceea ce priveşte cheltuielile judiciare, ca unic motiv de apel al asigurătorului (solicitându-se înlăturarea obligării la plata în solidar cu inculpatul, deoarece s-a apreciat că numai acesta trebuie obligat la plata respectivelor cheltuieli), s-a menţionat că aceste cheltuieli nu au fost date prin apreciere, ci prin calculul sumelor ce au fost cheltuite la urmărirea penală şi în faza de judecată, fiind rezultatul prin calcul matematic.
3. Prin apelurile declarate, părţile civile B.A., B.B., B.O.M. şi B.E.D. au solicitat majorarea daunelor morale, partea civilă B.E.D. solicitând şi majorarea rentei globale, de la data comiterii faptei şi până în prezent, ca efect al unei perioade mai mari de timp trecute până în prezent.
În ceea ce priveşte acordarea daunelor morale, instanţa de apel a făcut precizarea că acestea nu au ca scop acoperirea unui prejudiciu moral, ci doar ameliorarea, într-o măsură cât mai apropiată de suferinţa încercată, suferinţă pe care instanţa nu o poate cuantifica în niciun mod. În acest context, se apreciază că majorarea daunelor morale acordate persoanelor mai apropiate de victimă, este o măsură menită să compenseze corespunzător prejudiciul moral încercat. Prin urmare, s-a arătat că se vor admite apelurile părţilor civile B.A. şi B.E.D., se va dispune numai majorarea daunelor morale acordate acestor părţi civile, de la 50.000 RON la 60.000 RON, considerat un cuantum care asigură într-o mai mare măsură compensarea prejudiciului moral. în ceea ce priveşte prestaţia globală, de la data faptei (28 martie 2008) şi până la data prezentei decizii, acordată părţii civile B.E.D., aceasta a fost numai recalculată la zi (numai suma totalizatoare).
De asemenea, s-a apreciat că apelurile părţilor civile B.B. şi B.O.M., prin care au solicitat majorarea daunelor morale, sunt nefondate, prin menţinerea aceleiaşi motivări pe baza căreia se vor admite apelurile celorlalte părţi civile, subliniind încă odată că daunele morale, prin cuantumul lor, nu pot acoperi prejudiciul suferit, context în care instanţa apreciază că, aşa cum au fost acordate de instanţa de fond, îşi pot atinge scopul compensatoriu.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs asigurătorul, inculpatul şi părţile civile.
Recurenţii au depus la dosar motive scrise de recurs, fiind invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 10, 17, 171, 172 şi 18 - părţile civile, art. 3859 pct. 10, 14 şi 171, 172 C. proc. pen. - inculpatul; asigurătorul nu a indicat cazurile de casare şi nici nu s-a prezentat la judecarea recursurilor.
Recursurile părţilor civile şi inculpatului vor fi admise, prioritar pentru motive de legalitate (motive formale de recurs - art. 3859 pct. 9 şi 10 C. proc. pen.), casată decizia instanţei de apel şi trimisă cauza spre rejudecare la instanţa de prim control judiciar pentru motivele ce se vor arăta:
Instanţa de apel este a doua instanţă competentă să examineze cauza penală sub toate aspectele de fapt şi de drept, controlul judiciar exercitat de aceasta fiind deosebit de important cu privire la legalitatea şi temeinicia sentinţei instanţei de fond.
Părţile cauzei penale au exercitat calea de atac a apelului, fiind depuse la dosar motive scrise prin care se aduceau numeroase critici sentinţei atacate.
În condiţiile în care se declarase apel de părţile civile, atât pe latură penală, cât şi pe latură civilă [art. 362 lit. d) C. proc. pen.], dar şi de inculpat, atât pe latură penală, cât şi pe latură civilă [art. 362 lit. b) C. proc. pen.], instanţa de prim control judiciar avea obligaţia examinării tuturor aspectelor penale şi civile ale cauzei penale, având obligaţia, potrivit art. 378 alin. (3) C. proc. pen., să se pronunţe asupra tuturor motivelor de apel invocate de părţi.
„Pronunţarea instanţei de apel asupra tuturor motivelor de apel invocate” presupune atât menţionarea fiecărui motiv de apel invocat, cât şi prezentarea argumentelor în fapt şi în drept care au condus la aprecierea acestuia ca fiind întemeiat ori, dimpotrivă, ca neîntemeiat. Numai în acest mod se poate conchide că, în mod real, instanţa a examinat fiecare motiv de apel, iar părţile pot înţelege soluţia dispusă prin hotărârea pronunţată. Aceeaşi obligaţie este valabilă şi pentru situaţia în care însăşi instanţa de apel apreciază, din oficiu, incidenţa unor motive desfiinţării, în totalitate sau în parte, a sentinţei atacate.
În sfârşit, prezenta cauză are şi o particularitate constând în aceea că instanţa de apel, prin decizia penală nr. 11 din 23 ianuarie 2012, a rejudecat cauza în apel deoarece Înalta Curte, prin decizia nr. 4493 din 13 decembrie 2010, a dispus - anterior - această rejudecare tot pentru un motiv formal de casare (lipsa încheierii de dezbateri). În această situaţie, Înalta Curte nu a mai examinat motivele substanţiale de recurs ale părţilor (inculpat şi părţile civile), fiind jurisprudenţial acceptată opinia potrivit căreia, în cazul casării pentru motive formale, instanţa de rejudecare va avea în vedere şi motivele substanţiale de recurs ale părţilor, tocmai pentru a se evita - dacă se constată temeinicia criticilor - repetarea soluţionării greşite a unora dintre aspectele de fapt şi de drept criticate.
Chiar dacă nu este obligatorie acceptarea acestei opinii jurisprudentiale, este însă obligatorie respectarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, precum şi cele prevăzute de art. 383 alin. (1) C. proc. pen.
Numai în acest fel, pe de o parte, inculpatul şi părţile civile sunt convinse că instanţa a examinat, cu adevărat, fiecare motiv de apel, iar pe de altă parte, sunt asigurate premisele realizării controlul judiciar exercitat de instanţa de recurs.
În consecinţă, rejudecând apelurile, instanţa de prim control judiciar va examina fiecare motiv de apel invocat de inculpat şi de părţile civile, sub ambele laturi ale cauzei, cererile formulate cu privire la încadrarea juridică, cu privire la înlăturarea sau nu a unor mijloace de probă, la examinarea coroborată a tuturor probelor administrate în cursul procesului penal; de asemenea, se va examina cererea părţilor civile cu privire la incidenţa unor decizii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţate în soluţionarea recursurilor în interesul legii, precum şi toate celelalte critici de legalitate şi temeinicie ale sentinţei atacate arătate în motivele de apel.
Totodată, instanţa de apel, pentru legala şi temeinica soluţionare a cauzei penale va putea administra, din oficiu, sau la cererea părţilor, orice probă apreciată ca utilă, concludentă şi pertinentă.
Aşa cum s-a menţionat, asigurătorul nu a indicat cazurile de casare, în sinteză exprimând critici cu privire la obligarea sa directă la plata despăgubirilor civile (iar nu prin obligarea solidară a inculpatului şi a asigurătorului), cu privire la lipsa expunerii criteriilor care au stat la baza stabilirii sumelor pentru daune morale, dar şi cu privire la sumele acordate cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale.
Aşa cum a constatat şi instanţa de apel, asigurătorul nu a exercitat calea de atac a recursului în primul ciclu procesual cu privire la obligarea sa exclusivă la plata despăgubirilor civile către părţile civile (pentru daune materiale şi daune morale), iar nu în solidar cu inculpatul, rejudecarea cauzei având loc ca urmare a admiterii recursurilor declarate de inculpat şi de părţile civile. Cu privire la sumele acordate cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale se constată că instanţa de apel, cu ocazia rejudecării, nu a modificat cuantumul acestora. De asemenea, nici criteriile pe baza cărora se stabilesc despăgubirile pentru daune morale nu au fost criticate de către asigurător prin exercitarea recursului împotriva deciziei date în primul ciclu procesual. Aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, apelul asigurătorului s-a referit numai la obligarea la plata cheltuielilor judiciare (solicitându-se înlăturarea obligării la plata în solidar cu inculpatul, deoarece s-a apreciat că numai acesta trebuie obligat la plata respectivelor cheltuieli), nu şi la celelalte aspecte ale laturii civile.
În sfârşit, poziţia procesuală a asigurătorului SC A. SA Bucureşti a fost în sensul că, în temeiul legii şi contractului de asigurare, este de acord cu acoperirea prejudiciului cauzat de inculpat până la o limită de 150.000 euro pentru pagube materiale şi până la o limită de 750.000 euro pentru vătămare corporală şi decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.
Potrivit art. 38517 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., actul procedural de la care procesul penal îşi va relua cursul este încheierea din 05 decembrie 2011, cu reţinerea împrejurării depunerii la dosar a avizului solicitat I.N.M.L.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c), respectiv pct. 1 lit. a) C. proc. pen., precum şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de asigurătorul SC A. SA Bucureşti, prin SC A. SA - Sucursala Tg. Jiu împotriva deciziei penale nr. 11/A din 23 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Admite recursurile declarate de părţile civile B.A., B.O.M., B.B., B.E.D. şi de inculpatul V.S. împotriva aceleiaşi decizii.
Casează decizia atacată şi dispune rejudecarea apelurilor declarate de părţile civile B.A., B.O.M., B.B., B.E.D. şi de inculpatul V.S. de Curtea de Apel Bucureşti.
Obligă recurentul asigurător SC A. SA Bcureşti, prin SC A. SA - Sucursala Tg. Jiu, la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, în sumă de 200 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2833/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2849/2012. Penal → |
|---|
